Iată că Teatrul Maghiar de Stat din Cluj oferă o altă variantă la subiect în regia lui István Szabó K. care semnează și adaptarea scenică alături de Ildikó Lőkös, investită și în rol de dramaturg. Desigur, mai ales în cazul adaptărilor, rolul celor ce prelucrează scenariul devine determinant. Am fost foarte curios să văd această punere în scenă după impactul absolut favorabil avut cu studenții. Într-un teatru profesionist, de mare și meritat renume european, altfel stau lucrurile. Adică lucrurile sunt mai așezate în firescul lor. Entuziasmul învățăceilor dispare și, odată cu el, bâlbele, nesiguranțele. Actorii au chiar vârsta personajelor, nu au nevoie de "îmbătrâniri", poartă cu ei prestanța carierelor artistice acumulate în timp, se bucură de simpatia și aprecierea spectatorilor, ca să nu mai vorbim de decor (Artüras Šimonis), care exclude orice fel de improvizație. Un decor masiv, bine compartimentat, spre a crea impresia unei case reale din marea burghezie interbelică.
Vorbim despre o clasicizare a limbajului scenic în ansamblu, dar nu în așa măsură încât să elimine funciarmente inovația. Și ea se face simțită în adaosul expresionist al viziunii regizorale. Ajustările la ideile regizorului vin din partea celor ce au conceput costumele (riguros evocatoare de un timp revolut) și muzica (în mare parte folclorică), adică: Bianca Imelda Jeremias și Tibor Cáro.
Nu rezist tentației de a compara. Spectacolul studenților începe cu procesul criminalei Édes Anna și subiectul e eșalonat pe reconstituiri antepuse. István Szabó intră tentacular în cronologia evenimentelor, ceea ce induce un demaraj greoi, dar întreține tensiunea dramatică, misterul, până în final, fără a dezvălui miza derulării faptelor. O surprinzătoare extrapolare a cronologiei este introducerea în scenă a slujnicelor care au lucrat, s-au perindat prin casa politicianului Kornél Vizy. Ele se constituite, din loc în loc, într-un veritabil cor (antic sau numai rezonanță amplificată a epicului?). Apariții stranii, fantomatice, ele au fețele acoperite, la un moment dat, cu măști, expresii ale opacității și inocențelor inoculate pe scara socială a timpului de această funcție. Sunt măștile unor păpuși naive, nevinovate, trezite din somn (sunt în cămăși de noapte) de mersul întâmplărilor spre a cleveti. Slujnicele sunt: Etel (Andrea Vindis), Ștefi (Csilla Albert), Katica (Csilla Varga), Ilonka (Melinda Kántor) și Böbe (Zsuzsa Tőtszegi). Cântecele lor vechi sunt creatoare de atmosferă patriarhală.
Regia nu pune prea mare accent pe încadrarea în timpul istoric al personajelor. La început se fac doar câteva trimiteri spre evenimentele politice și mișcările incipiente legate de comunism și bolșevism, dar atât. Accentul ar trebui să cadă pe patologia crimei, dar și această virtualitate este ocultată de mica sarabandă a conviețuirii într-un mediu burghez, cu cucoane pedante și vecini servili. Édes Anna este "o inimă pură" încorporată într-un ansamblu social atins de decrepitudine. Eszter Román întruchipează convingător firea timidă a fetei de la țară, sfioasă și introvertită, bună la suflet și intransigentă cu sine. Personaj cu personalitate, bine marcat în desfășurarea acțiunii. Trecerea de la un mediu social la altul e tragic pentru ea, îndeamnă la revoltă și retragere în sine. Lipsa de maleabilitate sau adaptabilitate, rigiditatea congenitală vorbesc despre o împotrivire la fățărnicie și dezmăț. Sufletul ei pur respinge mascarada vieții, dezamăgită și de legătura amoroasă cu Jancsi Patikárius, tânărul arogant, afemeiat și flușturatic, interpretat impecabil de Tamás Kiss, care e atras de frumusețea ei, o seduce și o jignește apoi. Édes Anna are mândria ei funciară și nu admite să fie umilită, călcată în picioare de o societate lipsită de înțelegere pentru cei umiliți și năpăstuiți, deși cei ai casei se poartă corect cu ea până la un punct.
Totul gravitează în jurul personajului principal: Doamna Vizy (Andrea Kali), severă, autoritară, Kornél Vizy (Zsolt Bogdán, simpatic și cu mustață, bonom, imposibil să stârnească repulsii, ură; poate aici regia a greșit alegerea), Ficsor, profund slugarnic (nota zece pentru Ferenc Sinkó!), Miklós Moviszter (József Biró), Doamna Moviszter (Réka Csutar), Szilárd Druma (Áron Dimény), Doamna Druma (Gizella Kicsid) și Coșarul Báthory îmbrăcat în modestie și simplitate de Attila Orbán.
Imprevizibilă în regia lui István Szabó, crima rămâne să fie percepută mai mult ca un caz patologic în istoria sau isteria rănirii sentimentelor profund umane. Verdictul "crimă" aplicat unei colectivități rutiniere este prea aspru pentru reliefarea unor principii etice, dar edificator la nivel simbolic. În ciuda unor dezamăgiri strict personale, producția Édes Anna a Teatrului Maghiar din Cluj reușește să semnifice, să transmită un fior lăuntric și să îndemne la meditație asupra relațiilor umane.
(foto: Biró István)