Warboy nu este un film de război, în ciuda titlului. În el nu există lupte sângeroase sau strategii militare. Scenariul pleacă de la o premisă similară cărții, creionând prietenia dintre un băiat din zona rurală și un ofițer american parașutat de urgență pe meleagurile apusene. Două personaje din lumi complet diferite, care încearcă să comunice fiecare pe limba lor. Două personaje care creează o legătură puternică în ciuda barierelor lingvistice, datorită experiențelor prin care trec împreună. Două personaje care nu se au decât unul pe celălalt. Și mai au un scop, care din păcate nu coincide: soldatul vrea să meargă înspre Rusia, în nord, iar protagonistul dorește să ajungă la unchiul lui și să își protejeze cei doi cai.
Se spune că una dintre cele mai dificile sarcini în artă este să lucrezi cu animale sau copii. Marian Crișan și-a asumat o mare responsabilitate atunci când a ales să filmeze cu ambele categorii în același timp. Dar asta nu a reprezentat singura decizie riscantă. Unul dintre aspectele remarcabile ale acestui film este că în rolurile principale se află doi actori neprofesioniști. Copilul, Nicu, este interpretat în cheie veridică de Daniel Bâlis, un călăreț desăvârșit, iar în rolul americanului Earl Cooper se află carismaticul Reginald Ammons, cu o fizionomie aparte și un joc actoricesc atât de captivant și autentic încât ai putea crede că este un actor de la Hollywood - eu una am fost păcălită. În incipitul filmului, însă, există o serie de interpretări care se concentrează mai mult pe accentul specific al replicilor decât pe felul în care sunt livrate, ceea ce le poate face să treacă drept artificiale pe alocuri.
Paleta de culori predominantă a peliculei este reflectată de peisajele idilice surprinse de camera preponderent statică a lui Adrian Pădurețu. De altfel, imaginea este încă una dintre piesele de rezistență de care regizorul se folosește pentru a-și contura drama și a-i compensa ritmul lent. Chiar dacă momentele dinamice sunt rare și se conturează gradual, calitatea estetică a peliculei, cu ale sale nuanțe naturale de maro, kaki și verde, fascinează orice privitor, devenind chiar o carte de vizită a Munților Apuseni.
Warboy alternează momentele tragice cu momente comice pentru a echilibra balanța sentimentelor resimțite de spectatori. Umorul rezidă în vocabularul și accentul civililor ardeleni, dar mai ales în atitudinea nonșalantă cu care Earl încearcă în mod repetat să se prezinte și să se împrietenească cu diverse personaje locale, de cele mai multe ori fără reușită și atrăgând priviri sceptice. Scenele greu de digerat sunt detensionate de asemenea prin momente muzicale, ca cel de la focul de tabără în care americanul cântă nostalgic o melodie country.
Contextul politic al filmului, lăsat în planul secund, este privit din perspectiva țăranilor, la care informația obișnuia să ajungă greu și adeseori prin intermediul zvonurilor. Pelicula debutează cu ocupația soldaților nemți, înlocuită pe parcurs de cea rusească, fără prea multe explicații oferite locuitorilor din mediul rural. Pentru protagonist însă nici măcar nu este relevant. Ce contează pentru el sunt caii, ultimul lucru care i-a rămas, iar inamic este oricine încearcă să îi îndepărteze de el. Nemți sau ruși, oricare ar fi aliații țării, ei par să fie dușmanii poporului. Pilotul american este singurul care are grijă de el și de bunurile lui, atașându-se de băiat ca de un fiu. (A nu se citi ca o glorificare a Statelor Unite, nici această cronică și cu siguranță nici filmul nu au o astfel de intenție.)
Spre deosebire de Micul prinț, care se sfârșește oarecum optimist, protagonistul întorcându-se în spirit pe planeta sa pentru a fi alături de trandafirul lui, Warboy este puțin mai realist. Cum își mai poate păstra cineva inocența după ce cunoaște absurditatea lumii? După ce trece printr-un întreg proces de dezumanizare? După ce pierde tot ce a avut într-o călătorie în care a plecat tocmai ca să își protejeze posesiile? Aforismul lui Nietzsche rămâne veșnic valabil ca un avertisment: cine se luptă cu monștrii trebuie să fie atent să nu devină el însuși unul dintre ei.