Fenomenul Star Wars: Influențe, abordare revoluționară și impact generațional - 2.3. Prietenia cu Francis Ford Coppola și THX 1138

Unul dintre evenimentele cheie care au avut loc în parcursul profesional al lui George Lucas, deși nu a realizat la momentul respectiv, a fost întâlnirea sa cu acum-renumitul regizor Francis Ford Coppola. Devenit deja o inspirație pentru tinerii studenți, la doar cei douăzeci și opt de ani ai lui, Coppola a fost unul dintre primii absolvenți care au reușit să intre în industria cinematografică fără conexiuni din interior. Astfel, pe vremea când Lucas abia își termina studiile și era nevoit să facă stagii de practică, cineastul de origine italiană lucra deja la musicalul Finian's Rainbow, într-o perioadă neproductivă pentru studiouri. Așa a ajuns studentul pe platoul de filmare. Cu un regizor considerat preponderent încă un novice, George Lucas nu a acordat foarte multă atenție acțiunii din jurul filmului Finian's Rainbow. Era hotărât să devină regizor de film documentar. Terminase recent o bursă în care a asistat la procesul de filmare al filmului de aventuri Mackenna's Gold și era total lipsit de interes în a-și mai petrece timpul privind. Dorea să acționeze. Însă nu știa că tot ce avea de făcut era să interacționeze cu regizorul carismatic.

"Lucas a stat tăcut în jurul platoului de filmare al Curcubeului lui Finian câteva zile, privind - observând - cu brațele încrucișate, cu gura strânsă. În cele din urmă, regizorul l-a remarcat pe «tânărul slab» care îl privea și a întrebat pe cineva cine era. Aflând că oaspetele său era un «observator student de la USC», s-a apropiat timid de un Lucas impasibil între duble. «Vezi ceva interesant?» l-a întrebat pe Lucas. Lucas clătină încet din cap. - «Nu», spuse el categoric, făcând un semn rapid cu palma în jos. «Nu încă.» Și «așa», a spus regizorul - un vlăjgan de douăzeci și opt de ani, cu barbă, pe nume Francis Ford Coppola - «așa l-am cunoscut pe George Lucas»." (Jones, 2016: 74)

Împreună, cei doi au continuat prin a pune bazele companiei de producție American Zoetrope, un loc de întâlnire utopic pentru toți tinerii cineaști care încă nu reușeau să ajungă la marile studiouri. Coppola a jucat un rol crucial în debutul lui Lucas în lungmetraj. După succesul pe care scurtmetrajul celui din urmă, Electronic Labyrinth THX 1138 4EB, l-a avut la Festivalul Național de Film Studențesc, unde a câștigat Premiul pentru cel mai bun film dramatic - se zvonește că tot Lucas ar fi câștigat și la celelalte două categorii unde participase cu alte filme, doar că nu au vrut ca un singur student să monopolizeze tot -, Coppola i-a propus lui Lucas să transforme scenariul într-unul de lungmetraj. Deși considera că nu are talent la scris, Coppola l-a convins pe Lucas să lucreze la primul draft, invitându-l ca ajutor pentru producția următorului său film, The Rain People. Apoi a obținut pentru munca lui de scenarist o finanțare adițională de la Warner Bros. Iar Lucas nu a mai avut de ales decât să scrie.

Astfel a luat naștere THX 1138, drama science fiction ce abordează subiectul unei lumi sterile din secolul XXV, în care ființele umane sunt robotizate și eficientizate. În acest univers, în care emoțiile sunt anihilate complet, două personaje - fără nume, recunoscute doar după coduri personalizate, THX 1138 și LUH 3417 -, se îndrăgostesc, fapt ce devine o sfidare a sistemului. Împreună decid să evadeze din universul standardizat pentru a accelera producția și consumul. Planurile generale în care scenografia este încadrată aproape perfect simetric sunt mărturii stilistice ale acestei lumi dominate de ordine și calcule.

Primul lungmetraj al lui George Lucas are câte puțin din toate elementele care alcătuiesc un film de acțiune recreativ: puțin romantism, puțină rebeliune, un conflict interior și exterior clar conturat, o secvență de urmărire care creează suspans, chiar și o cursă cu mașini - amintind de pasiunea lui Lucas pentru automobile și viteză. Protagonistul este interpretat, datorită conexiunilor lui Coppola, de Robert Duvall, un nume nu foarte cunoscut încă la momentul respectiv, iar în rolul partenerei sale se află debutanta Maggie McOmie, care din nefericire nu a avut același parcurs profesional de succes ca al colegului ei. Însă piesele din puzzle nu formează un tot unitar. Ceva nu funcționează în peisajul extrem de tehnologizat, predominant alb, auriu și negru, al lui THX 1138. Lipsește emoția.

Cu toate acestea, mesajul metaforic al peliculei este încă de actualitate. Cele două personaje sunt închise împreună cu alți "delicvenți" într-o celulă ce reprezintă un spațiu vast, fără pereți. După multe discuții despre evadare cu un alt prizonier, care nu s-au materializat în niciun mod, protagonistul decide să plece pur și simplu din locul în care se află. Această călătorie prin întinderea necunoscută, ce în cele din urmă îl va ajuta să își câștige libertatea, este o alegorie pentru situațiile aparent fără scăpare în care oricine este blocat mai devreme sau mai târziu, însă din care nimic nu îl oprește să iasă. Tot ce trebuie să facă este să nu rămână pe loc.

Filmul a dat naștere unor elemente ce au fost folosite ulterior în Star Wars, cum ar fi cuvântul "Wookie" - care nu înseamnă de fapt nimic concret în universul distopian, dar este rostit de unul dintre personaje - sau scena în care protagonistul este pedepsit de trei "polițiști" prin împungeri sistematice cu o prăjină lungă, scenă care va fi omagiată printr-un remake, mai mult de patruzeci de ani mai târziu, în sezonul al treilea al serialului The Mandalorian.

Lungmetrajul THX 1138 nu a avut succesul de public pe care cei doi regizori și l-ar fi dorit. Distopia despre oameni a căror conștiință este sedată cu medicamente pentru a da un randament mai bun la muncă nu a atins emoțional oamenii, așa cum a anticipat soția lui Lucas. Warner Bros. a renunțat la înțelegerea pe care o avea cu Coppola, pentru încă șase proiecte care erau în dezvoltare - printre care și scenariul de la Apocalypse Now semnat de John Milius, care urma să fie regizat de George Lucas. "Se va dovedi a fi o mișcare uluitor de greșită din partea studioului. «Au refuzat ceea ce a devenit întreaga mișcare cinematografică din anii '70», a spus Coppola. «Nu au înțeles. Și nu au primit acest grup minunat de tineri care urmau să facă filmele următorilor douăzeci de ani... Au respins fiecare proiect pe care l-am avut și apoi, practic, ne-au abandonat»." (Jones, 2016: 104)

Cât despre Lucas, observația adusă de soția lui, Marcia, l-a ajutat să se hotărască cu privire la cum va arăta următorul lui film, mai mult pentru a dovedi ceva decât din proprie voință. "Lucas ura astfel de critici. «E ușor să implici publicul emoțional», i-a spus el. «Oricine o poate face legat la ochi. Luați un pisoi mic și puneți-l pe un tip să-l strângă de gât.» Dar Marcia a insistat, până când în cele din urmă George și-a ridicat mâinile în aer, prefăcându-se că se predă. «O să-ți arăt cât de ușor este», i-a spus el. «Voi face un film care implică emoțional publicul»." (Jones, 2016: 108)

Bibliografie: Jones, B. J. (2016). George Lucas - A Life. New York: Little, Brown and Company.


Notă: Acest text face parte din lucrarea de licență elaborată de Oana Balaci în cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Teatru și Film, Specializarea Filmologie, anul 2022-2023, supervizori: Lect. Dr. Andrei Simuț, Lect. Dr. Radu Toderici.