Continuăm seria de mini-interviuri Timișoara 2024 cu Andrei Racolța, arhitect, conferențiar universitar la Facultatea de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Politehnica Timișoara, solist și chitarist al trupei timișorene de punk Haos. Când și când, Andrei e de descoperit și în musical-ul Ferma al trupei independente Auăleu (al cărei membru activ & fondator, Ovidiu Mihăiță, se întâmplă să fie și tobarul Haos).
Mihai Brezeanu: Cum a fost 2023 pentru Timișoara?
Andrei Racolța: Nu știu pe moment să răspund, dar cred că mai intens decât alți ani. Eu așa l-am receptat.
M.B.: Ce a fost în 2023 pentru Haos? Dar pentru tine, dincolo de trupă?
A.R.: Pentru Haos, a fost un început de revenire, după mai mulți ani de pauză. Am experimentat și Haos acustic - doar două chitare și două voci, la trei evenimente private, pentru prieteni, și n-a fost rău. Adică, n-a sunat folk, ci tot punk.
Pe 12 octombrie 2023, am avut, la Nemesis Art Club din Timișoara, primul concert full band & plugged in după o pauză de 3 ani (precedentul fusese în pandemie, în cadrul Izolart-FEST 21, organizat în Sasca Montană, județul Caraș-Severin). Am cântat alături de Lecsa Punk, formație din Ungaria cu care mai cântasem în urmă cu 20 de ani la INCA (International Network for Contemporary Artisans) tot în Timișoara. Evenimentul de acum s-a numit 60 Years of Punk! pentru că ambele formații au aniversat 30 de ani în 2023.
Apoi, pe 30 octombrie, am făcut "live" la Guerrilive, primul concert Haos difuzat live la radio. În fine, pe 23 decembrie, am cântat la Klub Mitraljez din Zrenjanin, în Serbia, împreună cu trupa locală Drink or Die și cu SIKK din Belgrad. A fost o reîntoarcere în atmosfera anilor '90, la modul fain: voie bună, public activ, se fuma înăuntru, etc. După, am făcut gripă.
Pentru mine personal, dincolo de trupă, 2023 a însemnat: Victor Brauner, proiectul după Sculptură / Sculptură organizat la Cazarma în U din Timișoara, Grand Hostel Timișoara al trupei Auăleu, Steve Hackett, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. De asemenea, am finalizat baia și bucătăria la casa pe care o am în Potoc (sat din comuna Sasca Montană mai sus evocată), am fost în premieră la Porto și am revăzut Napoli și Ravello. Apoi, pe finalul anului, au fost: Constantin Brâncuși, aniversarea propriilor 50 de ani - chef-monstru la clubul timișorean M2, prilej cu unde am pus muzică, nu am dat de băut, dar mi-am invitat toți prietenii găsiți pe Facebook - și, în fine, festivalul FAST (Festival for Architecture Schools of Tomorrow), organizat de asemenea în Timișoara. În plus, m-am bucurat că s-au deschis două noi locuri alternative în oraș: Nemesis Art Club și M2, să le deie Domnu' viață lungă!
De fapt, cu excepția celor petrecute la Potoc, Porto și Napoli plus/minus Racolța 50, cred că restul au însemnat 2023 și pentru Timișoara.
M.B.: Alege, rogu-te, un moment din Timișoara 2023 pe care crezi că-l vei povesti și peste 10, 20 de ani.
A.R.: Aleg două: Brâncuși și Racolța-50. Modest, nu?
M.B.: Ce va fi în 2024 pentru Haos? Și pentru tine, dincolo de trupă?
A.R.: Deja avem programate câteva concerte: unul pe 26 ianuarie (pură întâmplare, nu-l comemorăm pe Ceaușescu!) împreună cu Blutrina în Escape Underground Hub, Timișoara, altul pe 17 martie, la Underworld, în București (vom sărbători 20 de ani de Underworld împreună cu prietenii de acolo), plus ceva posibil concert în Belgrad, în vară. Avem în lucru două piese noi și se mai întrevăd și altele. Mi-a propus DJ Vasile să facem ceva împreună. Vedem.
Dincolo de trupă: am să merg cu familia la concertul Rammstein de la Belgrad din 24 mai, pregătesc două cursuri noi la facultate, va trebui să izolez termic casa de la Potoc și să găsesc un sistem isteț de încălzire până la iarnă, o să fie nevoie mă operez la mână și să merg la dentist.
M.B.: Cum va fi 2024 pentru Timișoara?
A.R.: Asta e cea mai grea întrebare. "Bulele" între care mă deplasez eu sunt mai degrabă "nișe", chiar și cele care nu se află oficial în underground. Încerc, totuși, un răspuns: cu siguranță, mai digitalizat, vrând-nevrând. În rest, sunt doar speranțe generice, unele aparent contradictorii, pentru un oraș pe care (încă) îl iubesc: mai bun, mai sănătos, mai prosper, mai deschis, mai empatic, mai tolerant, mai puțin picky, mai intransigent, mai vesel, mai sincer, mai fluid, mai organizat, mai puțin scump. Mai vedem. OK, mai "cultural", mai "verde", mai sustenabil (literalmente). Aș vrea să pot întrezări cum va fi 2033 pentru Timișoara.