Continuăm seria de mini-interviuri Timișoara 2024 cu Andrea Wolfer, coordonatoarea departamentului Dramaturgie și Organizare Spectacole din cadrul Teatrului German de Stat Timișoara (TGST) și selecționeră a Festivalului European de Teatru "Eurothalia". Care ne spune, printre altele, povestea cu tușe dadaiste a celui mai mare cal din lume!
Mihai Brezeanu: Cum a fost 2023 pentru Timișoara?
Andrea Wolfer: Ce s-a întâmplat în 2023 în Timișoara a fost o normalitate pentru ceea ce orașul poate oricum să ofere pe plan cultural și artistic. Ceea ce, de-a lungul ultimilor 10 ani, a amorțit, acum s-a reactivat și s-a reinventat. Revoltător pentru mine a fost să observ câte din obiectivele majore ale strategiei culturale locale gândite pe o perioadă de 10 ani (2014 - 2024) au fost ignorate în trecut și unde am fi fost, ca oraș, dacă s-ar fi respectat dezvoltarea infrastructurii culturale bazată pe nevoile reale ale operatorilor culturali. Ce s-a întâmplat în 2023 a fost, de fapt, deblocarea unor mecanisme instituționale, în special de finanțare, care au reușit să readucă viața culturală la ritmul său sănătos. Dar, la polul opus al frământărilor mele sistemice, m-am bucurat enorm să văd evenimente culturale în afara zonei centrale și la periferia orașului.
M.B.: Ce a fost în 2023 pentru Teatrul German de Stat Timișoara? Dar pentru tine, dincolo de TGST?
A.W.: 2023 însemnat, după mine, revenirea oficială a Teatrului German de Stat Timișoara după o perioadă de reconstrucție instituțională dificilă. Acest lucru s-a putut întâmpla, pe lângă eforturile conducerii și ale întregii echipe a TGST, și datorită impulsului dat de desemnarea Timișoarei cu titlul de Capitală Europeană a Culturii. Anticipând numărul mare de spectatori, în special turiști care vor călca pragul teatrului nostru, precum și curiozitatea față de Teatrul German, am încercat, prin diversificarea ofertei culturale, să ne ridicăm la valoarea artistică europeană demnă pentru un teatru ca TGST. Impulsul anului 2023 ne-a motivat să consolidăm repertoriul teatrului prin explorarea de teme relevante pentru omul contemporan. A fost o ocazie prielnică pentru Teatrul German să exploreze curajos diferite abordări teatrale și artistice în ton cu tendințele teatrului european.
Numărăm, printre acestea, spectacolul de teatru radiofonic 1989.Cifre, în regia artistică semnată de Ilinca Stihi și Attila Vizauer, coprodus cu Teatrul Național Radiofonic și Radio România Cultural, și spectacolul Sidy Thal, prima coproducție cu Teatrul Evreiesc de Stat din București, montare în regia lui Clemens Bechtel pe un text scris de acesta alături de cronicarul orașului Timișoara în 2023, Thomas Perle. Ambele coproducții au fost premiate de către revista "Rinocerul" pentru cel mai bun spectacol Radiofonic, respectiv cel mai bun spectacol de Teatru-Document.
TGST s-a aventurat și în realizarea unui spectacol itinerant în spațiul public, Destine Dunărene, un tur ghidat de actori, eveniment inclus în programul oficial al Capitalei. După un concept și text realizate de către mine în colaborare cu referentul pentru spațiul dunărean Dr. Swantje Volkmann și în regia semnată de Olga Török, am redescoperit, împreună cu publicul, biografii și povești necunoscute sau mai puțin cunoscute despre Timișoara și spațiul dunărean.
De asemenea, Teatrul German de Stat a avut în 2023 colaborări valoroase cu regizori și regizoare din România și din Europa, printre care Irisz Kovacs, Kristóf Szabo, Niky Wolcz, Yuri Kordonski, Pascal Rambert și Clemens Bechtel.
Consider că și Festivalul European de Teatru Eurothalia, de a cărei selecție și organizare m-am ocupat alături de directorul adjunct artistic Rudolf Herbert, a revenit în 2023 - asta după ce, în 2022, am reluat organizarea festivalului după o pauză de 5 ani forțată de circumstanțele neplăcute din trecut. Cred că 2023 ne-a dat curajul să acceptăm gradul de implicare de care este nevoie pentru a păstra vie acea forță motrice generată în comunitatea locală, să privim cu încredere spre viitorul incert în care doar prin eforturi comune și solidaritate putem feri creativitatea și întâlnirile artistice și umane profunde de bruiajul birocrației disfuncționale și de restricții bugetare. Pentru noi a fost cu atât mai mare bucuria cu cât aproape toate reprezentațiile din 2023 au fost sold-out în timp foarte scurt și interesul turiștilor din spațiul de expresie de germană pentru programul TGST a fost remarcabil.
Pentru mine, dincolo de TGST, 2023 s-a simțit greoi, cu multă presiune de livrat superlative. A fost un an în care mi-am testat limitele și am învățat foarte multe. De-abia acum, la început de an 2024, pot să mă bucur în tihnă, în ritmul meu, de toate evenimentele și întâlnirile de anul trecut care m-au impregnat și m-au făcut să mă simt din nou pe deplin inspirată de Timișoara.
Cum pedalez zilnic pe pista de biciclete amenajată de-a lungul malului Begheului, mi-au rămas în suflet proiectul Ecluze pe Bega (ecluzepebega.ro/), concertul Blazzaj de pe vasul Pelicanul în mișcare și alaiul de bicicliști dansând pe poteci, printre copaci și flori pe muzica rezonând printre "valuri și siaj". Momentele preferate (la care am și avut timp să ajung) au fost vizitele periodice în Pepinieră, expoziția Victor Brauner, redeschiderea spațiilor din Bastion, în special Nemesis - pentru că mi-era tare dor de-un loc cu punkăreală așa cum o știam din liceu - și redeschiderea cinematografelor Victoria și Timiș. Dacă aș fi fost copil sau adolescentă, aș fi mers la toate evenimentele de mediere culturală! Mi se pare fantastică atenția acordată anul trecut proiectelor privind educația prin cultură și medierea creațiilor artistice, căci poate fi cea mai de preț moștenire pe termen lung pentru Timișoara.
M.B.: Alege, rogu-te, un moment din Timișoara 2023 pe care crezi că-l vei povesti și peste 10, 20 de ani.
A.W.: "Cel mai mare cal din lume!" - pentru a cita-o pe Jasmina Mitrici, care m-a citat pe mine, citând o jurnalistă care, din conferința de presă organizată cu ocazia lansării ediției Eurothalia 2023, a rămas profund impresionată doar de prezența celui mai mare cal într-un festival de teatru (textul integral al Jasminei, de pe blogul Eurothalia, poate fi citit aici).
Este sâmbătă, 23 septembrie 2023, ora 16:00, o zi de toamnă extrem de plăcută. Ajung pe Str. Mărășești. În stânga, la poartă, e parcată marioneta calului supradimensionat Chevâl, de peste 3 metri, personajul principal al spectacolului omonim produs de francezii companiei Paris Bénarès. Pregătită să fie transportată înainte de ora 17:00 la locul reprezentației, în Piața Unirii. (Context: de pe o zi pe alta, a trebuit să mutăm reprezentația din locul stabilit inițial, Piața Libertății, în Piața Unirii, să ne ocupăm de toate aspectele birocratice necesare, inclusiv de avizele aferente, plus să anunțăm publicul, pe toate canalele, de schimbarea locului de desfășurare a spectacolului. Asta pentru că toți organizatorii de evenimente culturale din acea perioadă s-au suprapus, în aceeași piață centrală a Libertății, având cu toții avize pozitive primite din partea autorităților locale. Închid paranteza, acesta nu este un text politic. Este vorba despre cel mai mare cal din lume!).
Să continuăm cu calul nostru. Mă uit în spate, de pe strada pietonală perpendiculară aud tropăit de cal. "Uau, ce teatru imersiv!", îmi zic. Când colo, un ponei cu o trăsurică trăgea o fetiță îmbrăcată în prințesică pe lângă Chevâl-ul nostru. Trece valul. Hopa! Alt tropăit de cal! Din sens opus, un căluț finuț, nu ponei, ci un cal în miniatură, maro cu pete albe, trece trăgând un fel de trăsurică medievală cu alți doi copii. Pe aceeași stradă pietonală perpendiculară cu a noastră: ba o boxă, ba alta, fiecare cu alt gen de muzică dată la maximum, ecourile soundcheck-urilor a trei scene diferite se adunau periodic la colțul nostru de stradă, corturi cu prăjeli, tiribombe, un pian plimbător, câte și mai câte. "Uau, ce bâlci", mi-am zis! "Oare asta să fie...?".
După cum spuneam și la început de an 2023, mă așteptam "să se creeze o forță motrice în comunitate care să mobilizeze orașul în direcția consumului cultural pentru următoarele decenii" (interviul integral, acordat LiterNet acum un an, poate fi citit aici. Da, forța motrice s-a creat. Orașul s-a reactivat, din acest punct de vedere a fost un succes! Simplu spus: s-au organizat multe evenimente, lumea a mișunat, s-a mirat, au fost multe clipe încărcate pozitiv. Dar, în anumite momente, am simțit o suprasaturație de evenimente care ar fi putut fi gestionată mai cu tact. Mobilizarea orașului către consum cultural? Rămâne de văzut ce fel de consum. În promovarea evenimentelor, s-a mers mult pe superlative, unele fără fond, cu prea puțină grijă față de substanță. Mi-aș fi dorit ca, în cazul festivalului nostru, nu titlul de "cel mai mare cal din lume" să impresioneze, ci întâlnirea duioasă dintre om și marionetă, care doar prin puterea fascinației și a imaginației poate deveni viață, și implicit, artă.
M.B.: Ce va fi în 2024 pentru Teatrul German? Și pentru tine, dincolo de TGST?
A.W.: Sărbătoare! Anul acesta a început deja... grandios pentru TGST! Primul motiv de mândrie și bucurie: de Ziua Culturii Naționale, actriței Ida Jarcsek-Gaza i s-a conferit titlul de cetățean de onoare al municipiului Timișoara. În iunie continuăm sărbătoarea cu evenimentul de aniversare a 70 de existență a Teatrului German de Stat Timișoara. (Context: evenimentul, programat inițial pentru luna noiembrie 2023, a trebuit să fie amânat din cauza restricțiilor bugetare impuse.) Iar în octombrie 2024 Festivalul Eurothalia va ajunge la cea de-a 10 ediție - tot aniversară! În rest, colaborări noi, spectacole, participări la festivaluri și turnee în Germania și Austria. Combatem, deci, scenariile sumbre ale acestui an electoral cu optimism, treabă și creație!
M.B.: Cum va fi 2024 pentru Timișoara?
A.W.: Anul acesta culegem împreună "roadele culturale". Cred că marele pariu este să nu cădem în promisiunile capcanelor electorale, ci să continuăm să clădim împreună pe fundamentul unor valori umane comune un parcurs cultural firesc pentru un oraș vizionar, deschis, educat și unit. Cred în această utopie, consider că reprezintă adevăratul spirit al Timișoarei.