Academia Caţavencu / mai 2006
Madame Gégé sau Georgeta Grabovschi şi-a făcut o îndeletnicire din a filozofa generos când pictează şi de a ricana copios de inabilitatea noastră de a o percepe solemni şi suspendaţi, ca la o paradă regală pentru infanţi şi menine, când spectacolul pe care ni-l oferă este mai degrabă un defil de arlechini pentru paiaţe.

Ai zice că universul ei plastic este structurat de aşa manieră, încât să-ţi dea senzaţia că nu-i lipseşte nimic din ambientul unui eremit care pretinde că s-a retras în pustie, dar s-a mutat pâş-pâş, într-o mansardă din centrul unei metropole superaglomerate, de unde priveşte zeflemitor lumea, dezbrăcat de virtuţile rasei călugăreşti şi îmbrăcat în fracul şi lavaliera filfizonului.

Madame Gégé operează cu arhetipuri niciodată isprăvite pe de-a-ntregul, asumate dintr-o perspectivă mişcată, ca de poze suprapuse, iar ceea ce iese din aceste juxtapuneri seamănă cu un teatru de umbre colorate, cu o arenă de luptă în care matadorul este fugărit de un minotaur în călduri sau cu un migdal crescut până la cer, plin de păpuşi înflorite. Dansurile ei nu sunt chiar dansuri de-adevăratelea, ci par diorame din arheozoic, în care abia dacă se întrezăreşte ideea de aripă zburândă, iar cuplurile ei nu sunt relaţionate ca nişte cupluri obişnuite, ci par vitrinele unui Pompei dezghiocat de sub valtrapurile unei cenuşi verzi, în care se zbat amoebe roz, cu coadă sângerie.

Georgeta Grabovschi, Pictură, Galeria Orizont, Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 23 A.

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus