A venit rândul.
Lui.
Ovidiu Mihăiță.
Dramaturg, regizor, actor @Auăleu.
Baterist @Haos & Hău.
Muzeograf @Muzeul Consumatorului Comunist.
Birtaș @Scârț, Loc Lejer.
Om @all times.
În 2023, i-au fost Grand Hostel Timișoara în Scârț și prin țară (Oradea, Piatra Neamț, cine mai știe?), HUOOOOO!!!, Ferma și Miorița (idem, bașca, pe alocuri, printre alte locuri). Plus Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte în Piața Victoriei din Timișoara. Bașca, Libertate (lungul lui Tudor Giurgiu) și Două vorbe, trei minciuni (scurtul lui Ioachim Stroe) la TIFF. În debut de 2024, Scârț-ul a intrat în parțială renovare, ca urmare premiera Auăleu mai întârzie oleacă.
Mihai Brezeanu: Cum a fost 2023 pentru Timișoara?
Ovidiu Mihăiță: Ca Festivalul de artă medievală pentru Sighișoara.
Ca expiratu' pe plajă-n vamă vara, Eminul pe deal sara.
Ca pentru vânător căprioara, pentru ciobănaș, mioara.
Ca pentru deodorant subsoara, pentru sperietoare, cioara.
Ce mai, ca pentru vinul fiert din centru scorțișoara.
Am zis să încep așa, nesobru, fiindcă pot. Ia cu pișcot, ca pișcotara.
M.B.: Ce a fost în 2023 pentru Auăleu? Dar pentru tine, dincolo de Auăleu?
O.M.: Nu a fost totul roz, dar nici cenușiu,
s-a mers în primăvară pe galben-gălbui,
în vară, auriu, trecând prin ocru, spre toamnă, magenta,
și-n iarnă până-n vânăt, adânc purpuriu.
(De ce am părăsit, oh, mamă, placenta?)
Tinerețea prin hostel și bătrânețea prin Timișoara.
În rest, am respirat spre vest cu jind din est.
Un fail de zile mari într-o reducție de producție.
Absurd, deci exist. Intenționez, dar nu insist.
Am jucat ca-n Vegas, șeptică, cruce, twist, la nevoie bambilici.
Ce crezi, se poate câștiga la "Minți" cu o quintă de păcălici?
M.B.: Alege, rogu-te, un moment din Timișoara 2023 pe care crezi că-l vei povesti și peste 10, 20 de ani.
O.M.: Coada infinitului de la Brâncuși,
turiști binedispuși,
spectatori predispuși, seduși,
artiști apuși suprapuși, excluși, plânși.
Antreprenori antepuși,
marginalizați incluși,
juxtapuși, supraexpuși.
Box fără mănuși.
Interpreți distruși, spiriduși impuși,
trepăduși aduși, ghiduși si jucăuși.
Pricepuși? Sau ni-s tăți duși?
M.B.: Ce va fi în 2024 pentru Auăleu? Și pentru tine, dincolo de Auăleu?
O.M.: Momentan, praf, șantier și renovare,
moloz, dărâmături, construcție, reorganizare.
Printr-o simplă deducție, o nouă producție.
Pe cât posibil, fără obstrucție în vreo coproducție.
M.B.: Cum va fi 2024 pentru Timișoara?
O.M.: Exact ca pentru berea artizanală.
Se consultă meniul și fiecare alege ce vrea.
Blondă, brună, pișwasser, nefiltrată sau IPA.
rece, weiss și amar, călâie, cu spume la gură,
borhot, sau, după caz, rebut, reboot sau debut,
de batch nou cu hamei de Bodø, Tartu sau Bad Ischl.
Flacoane bombate, mai fâsâite, mai un independent,
la 33, la pet, mai cu lubeniță, mai un termen scadent.
Mai o trappistă mai cu caimac, uită-te sub capac,
felicitări, ai câștigat un an de pomină la Timișoreana în iatac.
De unde nu e nici drojdierul nu cere,
dacă dioxid nu e, nu e nici bere.
Mai la doză sau ce-o mai fi pe raft.
Nu trageți în dramaturg,
e doar un draft.
Totul e poezie, Mihai.