Dan Coman. Scriitor și poet. Născut în 1975, în satul Gersa, comuna Rebrișoara, județul Bistrița-Năsăud. Radu Afrim. Regizor de teatru. Născut în 1968, în orașul Beclean, județul Bistrița-Năsăud.
La câțiva oameni distanță de tine. Spectacol de teatru, în regia lui Radu Afrim, pe texte de Dan Coman (parte din volumul Ce preferi?, publicat în 2022 la Polirom), cu premieră în iulie 2023 la Palatul Culturii din municipiul Bistrița, județul Bistrița-Năsăud. Co-producție Centrul Cultural Municipal George Coșbuc Bistrița - Teatrul Național București (în a cărui Sală Studio spectacolul și-a avut a doua premieră în ianuarie 2024).
Teatru la Bistrița. Teatru bazat pe proză românească contemporană. Teatru despre probleme sociale românești ultra-contemporane. Sunt primele 3 mari bile albe ale celui mai proaspăt spectacol de Radu Afrim prezentat pe o scenă bucureșteană.
Aceeași poezie. Același umor. Aceeași improbabilă alianță între comic și melancolie. Aceeași formidabilă capacitate de a insera imaginarul în real, de a mixa întâmplările întâmplate cu cele visate, de a pune alături, fără vreo discriminare, dorința și putința.
Lavaliere, Cranberries, songurile lui Marius Bodochi (univers sonor: Afrim), însingurare strecurată în dialoguri, în monoloage, în desene pe geam, în dansuri cu pălării (coregrafie: Flavia Giurgiu), în îmbrățișări cu ursuleți de pluș, în țigări fumate pe balconul cu pietre albe al apartamentului cu două camere (scenografie: Sabina și Bianca Veșteman), în țigări poștite, în priviri repetate spre geamul de unde vine lumina / lumea / viața (concept lumini: George Jipa), amintind de fereastra cea galbenă din Napraforgó / Floarea Soarelui de la Teatrul Tamási Áron din Sfântu Gheorghe.
Părinți plecați la muncă, copii rămași la școală, bărbați lovind, femei lovite, badante, tineri care emigrează, tineri care rămân, emigrarea ca salvare, emigrarea ca ratare, sărăcia, alcoolul, păcănelele, ratele.
Dorința de a ajuta, nevoia de a minți, incapacitatea de a miza pe sinceritate, imposibilitatea de a admite eșecul, inabilitatea de a vedea dincolo de platoșa celuilalt.
Câteva bancuri powered by Bodochi (polițistul imaginat din primul episod, cel de dinainte de pauză), Manole din al doilea episod, cel de după pauză, interpretând-o fără cuvinte pe nonagenara austriacă Frau Klara în albastra costumație (by Irina Moscu) a bătrânicii din Între noi e totul bine (de Dorota Masłowska, în regia lui Afrim, TNB 2015), rupând-o la fugă, la un anumit moment, prin sala hohotindă (ca și cum Stan și Bran ar fi în turneu la Bistrița și București), Manole din primul episod sărutându-l apăsat și prelung, pe gură, pe Ștefan Iancu interpretând rolul pretinsului cumnat proaspăt aterizat din America natală (într-o scenă totuși prea apăsat aparținând unei epoci apuse de multicel, în care străinii erau priviți cu mixul de complexe de inferioritate și superioritate devoalat în, de pildă, Occident-ul lui Cristian Mungiu din 2002), umorul ca un colac de salvare / ca un nod pentru ștreangul în care se insinuează melancolia.
Multitudine de teme sociale baleiate la suprafață, parte din referințe oleacă depășite (deja româncele plecate la muncă afară de mulți ani ajung să se bată pentru drepturile lor și să refuze salarii mizerabile preluate degrabă de moldovence sau femei venite din spații încă mai sărace), Afrim n-a fost și n-a pretins vreodată că e un expert / fan al teatrului social, marea sa pasiune rămâne aprofundarea sentimentelor umane, a absențelor, a potențialităților, a intervalelor (îngerii trebuie că se simt mereu ca acasă în spectacolele sale), a lui "ar fi fost prea frumos" (oare a citit cartea lui Ioan Chirilă despre cele 3 finale de Cupa Davis ratate de Năstase și Țiriac?, oare ce-ar zice nea Vanea despre Nasty-ul lui Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu, Tudor D. Popescu, ce stă să se lanseze pe 16 aprilie 2024?, dar Afrim?).
***
There is no such a thing as too much Afrim. Foamea de a plonja în lumea lui, asemănătoare pesemne dependențelor de cele interzise, n-are leac. Nu s-a inventat clinica de dezafrimizare. Și totuși, La câțiva oameni distanță de tine are ceva dintr-un sfârșit de drum. Sau, mai puțin dramatic, duce cu gândul la o nevoie de schimbare. Manole e cam cel din Repetiție pentru o lume mai bună / chiar cel din Între noi e totul bine, mama Nataliei Călin și tatăl lui Marius Bodochi sunt teribil de apropiați de personajele similare din dramatizarea după Mihai Radu, puștiul lui Ștefan Iancu e un fel de Manole mai tânăr, profilul surorii interpretate de Flavia Giurgiu aduce oarecum cu cel al Irinei din Trei surori, rolul Mirelei Oprișor din primul episod se apropie, pe alocuri, de cel din aceeași Repetiție pentru o lume mai bună (în timp ce personajul din al doilea episod, cel al mamei-badante care nu-și refuză șansa unui nou început, e poate singurul exemplu de actorie proaspătă, neexersată în prealabil, din La câțiva oameni distanță de tine).
Să nu existe dubii: datorită lui Radu Afrim, spectacolelor montate de el la Național în anii de pe urmă (cele 4 de mai sus, bașca Pădurea spânzuraților, Avalanșa, Hoți și Năpasta), TNB are azi o parte de trupă cu care poate lucra, de pildă, Thomas Ostermeier (Hedda Gabler va avea premiera pe 13 aprilie 2024) și cozi la bilete care umplu foaierul de la parterul sălii celei mari și ies în stradă. Și tocmai pentru că se întâmplă toate acestea, pericolul manierizării se cuvine semnalat și evitat.
***
Din Robin and the Backstabbers e titlul. Vers din Soare cu dinți. Cântecul ăla cu "Să fugim care încotro, Cântând pe gheața crăpată, Să ne luăm viața la mișto, Un pian pe calea ferată". Versul-titlu mi s-a învârtit în cap pe măsură ce personajele masculine din La câțiva oameni distanță de tine tot invocau fotografii.
El și prostia aia de ți-o arată LinkedIn adesea: câte conexiuni te despart de oamenii de pe acolo. Ești conectat direct (1st), aveți conexiuni comune (2nd), știe pe cineva care știe pe altcineva care te știe (3rd).
Ce lume mică, câteva conexiuni! Și miliarde de singurătăți. "Am moștenit un fitil aprins Și gloanțe de-argint Dar le-am uitat dinadins A doua zi-n lumină ne zâmbeam stânjeniți Lacrimi de crocodil, soare cu dinți".
(foto: Florin Ghioca)