Regizorul croat, Mate Ugrin, alege să spună povestea unei povești, semn că totul e, în lume, o aparență înșelătoare a ceva mult mai profund și mai dureros.
O tânără croată, de condiție modestă, făcând munci sezoniere dintre cele mai epuizante și întreținându-se, iarna, ca infirmieră a vârstnicilor, între timp visând iubiri și un cămin confortabil, mobilat precum spațiile expoziționale ale magazinelor de profil, epatează în fața unui japonez, atunci când, cerându-i un foc, acesta o crede localnică. Fata se pretinde suedeză, așadar turistă venită în vacanță pe insula croată.
Locul este de o frumusețe sălbatică, exercitând o atracție ca de la sine înțeleasă. Agitația turistică din timpul verii contrastează, însă, cu pustietatea din anotimpul rece, într-un mod pe care interlocutorul fetei nici nu l-ar putea bănui. Insula este spațiul evazionist prin definiție, la care toți turiștii visează un întreg an de muncă. Imaginarul colectiv e plin de insule retrase, pustii, înconjurate de apă și de sălbăticie. Imaginarul colectiv e plin de insule și de mult visatul loft la malul mării, într-un mod speculat de sectorul imobiliar cel invaziv. Nimeni nu ar crede că, la fel ca oricare altele, acelea sunt tot locuri ale dezolării, ba încă unele în care localnicii sunt captivi ai unei viziuni idealizate, ascunzând tristeți extrasezoniere și lupte grele cu existența cotidiană.
Nu te poți înțelege cu turistul, surd la neajunsurile vieții de la malul mării (o spune o constănțeancă mutată din pustietatea Eforiei, care bovarizează, ades, înspre Balcic). E mai bine să îi lași pe oameni netulburați în convingerea lor estivală. Protagonista nici nu își dorește să schimbe această impresie, nu atât pentru a-l proteja pe interlocutor, cât pentru a se proteja pe sine. A spune că e localnică ar însemna să renunțe la imaginea idilică a condiției turistice, la care are acces preț de o iluzie. Aceasta este singura ei vacanță posibilă: o vacanță de o frază.
Se pretinde turistă, inclusiv ca să nu își devoaleze condiția socială modestă.
Se pretinde suedeză, mai precis vest occidentală, alt ideal înspre care esticii tind cu toată încrederea și îndrăzneala. Altă aparență înșelătoare, direcționată în sens contrar.