Când povestea e arhicunoscută, abrevierile de acest tip nu deranjează. Sunt ghidușii textuale înviorătoare. Nimic mai mult. Avertizarea +7 (ani) e tot o ghidușie regizorală, desigur, înainte de a fi o necesară orientare către publicul țintă. Dovadă că din prima zi de festival gorjean copiii din clasele a II-a sau a III-a au umplut sala Teatrului Dramatic "Elvira Godeanu" din Târgu Jiu, respectând indicațiile realizatorilor. După cum ghidușie grafică este cămila dalinian alungită de pe afișul spectacolului, transformată în mesagera poveștilor nemuritoare (plutind în balon + nacelă-caravelă la dispoziția fanteziei fiecăruia). Autorul expresivului afiș este Romulus Boicu iar "cămila cu aripi" despre care se face vorbire în spectacol e chiar simbolul zborului în fantezia naratologică. Concretizată ingenios pe scenă în carcasă purtată peste dune ca niște valuri-voaluri mișcătoare în furtuni de nisip.
Scenografia miraculoasă îi aparține lui Florin Ularu (sugestii de spațiu fabulos oriental cu narghilea, turbane, perne de mătase, instrumente muzicale specifice, sclipiri de turcoaz și veselă aurită). Pentru crearea atmosferei de basm oriental, eclerajul lui Lucian Moga și proiecțiile video alese de regizor sunt determinante, aiuritoare adesea. Muzica, firește tot orientală, armonizează firul poveștii și antrenează spiritele locuite de comodități imaginative. O mențiune specială trebuie făcută costumelor realizate de Dana Ionescu, feerie de o cromatică eclatantă, mixaj de mătăsuri și voaluri.
"Pretutindeni unde sunt copii există o vârsta de aur" spunea Novalis și de fiecare dată când ei umplu sălile de spectacol îmi vin în minte aceste cuvinte aurite, iradiante. Cum frenetice sunt reacțiile lor la fiecare sunet de gong (trei la număr), înainte ca actorul Cosmin Brehuță să rostească magicele cuvinte Sesam deschide-te! Și cortina s-a deschis, luminile vrăjite au inundat scena. Ca aurul și nestematele din peștera descoperită de Ali Baba. Trapă situată chiar în mijlocul scenei! Căci ce sunt luminile rampei dacă nu vrajă metamorfozată în artă învăluitoare a formelor vii, artă ce se înfiripă sub ochii micuților spectatori?
Fixat pe empatizarea cu sensibilitatea micilor spectatori, Traian Savinescu a realizat la Teatrul Maghiar din Cluj cu puțin timp în urmă un minunat basm-feerie debordând de fantezie imaginativă și creativitate regizorală strălucit productivă. Spectacol de un real succes, foarte bine primit de publicul clujean (deopotrivă copii și adulți): A fülemüle / Privighetoarea, adaptare după povestea lui Anderson, subtilitatea regizorală situându-l pe Traian Savinescu în rândul celor mai rafinați artiști ai scenei ce țintește spre aceste două categorii de public. Ali Baba XL de la Teatrul Dramatic "Elvira Godeanu" din Târgu Jiu mi se pare o reeditare a succesului clujean pe aceleași paliere bivalente avute în vedere. Cu subiect schimbat, dar cu aceeași suplețe și măiestrie alcătuit. De fiecare dată regizorul găsește formula adecvată a băsmuitorului inventiv, făcător de miracole. Acestea sunt implementate prin jocul plin de frenezie participativă a actorilor. Ali Baba, tânărul tăietor de lemne găsește în persoana lui Vlad Fiu delicatețea de trăire și simțire a personajului. Mereu sfătuit și însoțit de Morgana-Șeherezada, ale cărei calități morale sunt clar definite prin jocul Oanei Marinescu. Povestea este înscenată de regizor în fața șahului Șah Riar, desenat în linii discret parodice de Sorin Giurcă. Cu înfățișarea și determinarea unui adevărat mare tâlhar evoluează Cosmin Brehuță Ciobănuc în Hassan, adus spre statura unui faun cu picioroange, melanj între două mituri arhaice. Adrian Șerban conturează în Hassim, fratele bogat al lui Ali, un caracter neguros, excesiv suspicios și pizmaș. Alături de el, iese în evidență firea răutăcioasă și clevetitoare a nevestei sale în interpretarea tăioasă a Mădălinei Brehuță Ciobănuc. Curelarul orb Mustafa e interpretat abil în travesti de Monica Sfetcu, un executor ce coase la loc trupul lui Hassim, făcut bucățele de tâlhari. Prestații merituoase aduc în spectacol Georgiana Enache (Doniazada, sora Șeherezadei), Rodica Gugunegrescu (Aman), Simona Urs (tâlhar) și Ionuț-Alexandru Manea (tâlhar, servitor, târgoveț, muzicant, dansator.
Trei sunt momentele de mare anvergură ale montării lui Traian Savinescu: scena de grup din bazar, dansul și furtuna de nisip. În loc de crucea de identificare de pe casa lui Ali sunt atârnați clopoței (și pe alte case, șiretenia Morganei), ingenioasă folosire a tubului de la narghilea pentru transformarea lui în șarpe jucăuș, altă găselniță bine plasată pentru a sugera atmosfera de târg oriental a acțiunii.
În deschidere
Acesta a fost spectacolul-preludiu al Festivalului Internațional de Teatru "Elvira Godeanu" (13 mai - 24 mai 2024). Un aperitiv servit, oferit cu căldură și determinare managerială de doamna Mariana Ghițulescu, directoarea instituției și a festivalului. La 120 de ani de la nașterea "doamnei teatrului românesc", organizatorii au pregătit, în deschidere, un medalion Elvira Godeanu, patroana spirituală a instituției din Târgu Jiu, omagiind personalitatea acesteia. Un colaj de imagini de arhivă au fost proiectate pe ecran, printre care și un fragment de interviu cu marea actriță. Marius Bodochi, directorul artistic al Teatrului Național "I.L. Caragiale" din București (pe post de reporter) și Armand Calotă (nepotul actriței) au evocat amintiri spre cunoașterea mai în profunzime a activității artistice și a omului de mare generozitate care a fost, artistă marginalizată umilitor de regimul comunist în ultimii ei ani de viață. Interesante și inedite dezvăluiri a adus în fața publicului actorul Armand Calotă în acest dialog scenic deosebit de instructiv. Un fel de privire din interior asupra unei lumi intrate în conul de umbră al istoriei.
De o excepțională vitalitate și virtuozitate în interpretare a dat dovadă cuplul Petre Ancuța și Emilian Mârnea în antrenantul lor moment intitulat inspirat, derutant și ilar Variațiuni la invențiuni. Opus 2. Scheci nonverbal și verbal, potpuriu de șlagăre și melodii parodiate, interpretate la o pianină, "maltratată" de fapt fără cruțare de două temperamente artistice viguroase, colerice, în plină dezlănțuire și afirmare. Execuții la patru mâini pe clape apăsate energic și pe instrumente dintre cele mai diverse, într-o consonanță sonoră de un ludic ieșit din comun. Năzdrăvănii și comicării muzicale de talia unor performeri mult peste medie, pornind, poate, de la hârjoneala dintre clovni, dar realizând o "hârjoneală" mult mai rafinată. De la Beethoven la ABBA și la muzica populară, la ritmuri îndrăcite și escaladări în fantezii nemaiîntâlnite, la step și chiar încrucișare de florete. Ei prefigurează în showbiz-ul românesc prototipul de artist total care știe să facă de toate pentru a cuceri publicul. Și publicul a fost pe deplin cucerit cu această formulă inedită, în timp ce afară, în "Amfiteatrul din centru", orchestra Big Band - Oltenia din Craiova încânta publicul zgribulit cu șlagăre înscrise sub deviza De la Frank Sinatra la Michael Bublé. O primă zi de festival gorjean axată, la început, sub magia basmului și terminată sub magia muzicii. Tot un fel de basm al inventivităților artistice în plină dezvoltare creativă. Un început mai mult decât promițător.