Jurnal din Competiția Oficială la Cannes, 2024 (I) - O lume ce trăiește film / Trei kilometri până la capătul lumii

Ai putea spune trei kilometri până la capătul străzii, așa de lung ai vrea să fie drumul, odată ajuns aici. O lume care respiră și trăiește prin film, prin existența și experiența pe care o oferă imaginile alea mișcătoare de pe ecran. Acreditări, standuri, piețe de film, proiecții, proiecte, programe, vânzări, toate astea condensate într-un oraș în care vezi istoria cinemaului și pe gardurile care acoperă săpăturile pentru schimbarea țevilor de canalizare. Totul e fără semințe, fără bere, fără mici, fără flașnete, fără grătare, fără țipete, fără tricouri ridicate peste burți. Da, e cu strălucire, dar e o strălucire plină de strictețe, plină de bun simț și de bun gust.

Vezi poliție peste tot dar fără să fie deranjant sau intruziv, vezi oameni care vorbesc și totuși nu-i auzi sau nu te deranjează volumul conversației.

La noapte avem probele tehnice pentru proiecția de mâine (17 mai 2024). Emoțiile sunt la cer, am senzația că n-am mai văzut niciodată filmul, deși cred că pot să recunosc legat la ochi și pașii de pe nisipul din Sfântu Gheorghe de la fiecare secvență.

Suntem o mână de oameni cu inimile pline de emoții și de bucurie, așteptând intrarea în lume a unui "copil" construit ani de zile.