Lui Elisabeth Sparkle (Demi Moore), protagonista filmului scris și regizat de franțuzoaica Coralie Fargeat, aceste lucruri îi sunt destul de clare. Ea nu se mai încadrează în standardele industriei de entertainment. A ajuns deja la vârsta de 50 de ani, fiind probabil de-o vârstă cu producătorul faimoasei ei emisiuni de fitness (Dennis Quaid), iar acesta este disperat să-i găsească o înlocuitoare mai tânără. Elisabeth este concediată și pare că întreaga ei viață își pierde sensul, căci nu are un partener, prieteni, copii sau măcar un animal de companie. Pare că și-a dedicat întreaga viață industriei de entertainment, care, când nu a mai avut nevoie de ea, a trimis-o acasă cu o carte de bucate.
Ironic este că Elisabeth nu este deloc o femeie care nu arată bine. Este o femeie care se încadrează în standardele de frumusețe și are o condiție fizică foarte bună, așa cum vedem într-o prima scenă de pe platourile de filmare. "Problema" ei și motivul pentru care este concediată este vârsta. În urma unui accident, un asistent medical îi strecoară în buzunarul paltonului un stick, care, odată inserat în televizor, îi va prezenta "soluția" la problema sa, adică o substanță misterioasă pe care o poate consuma pentru "a da naștere" unei variante alternative a ei, mai tânără și lipsită de defecte. Inițial Elisabeth nu este interesată, dar tentația unei noi vieți și a dobândirii unui sens câștigă într-un final. Astfel, după un proces destul de complicat și lipsit de instrucțiuni foarte clare, apare Sue (Margaret Qualley). Cele două împart o singură conștiință și trebuie să "respecte balanța", lucru care se va dovedi a fi destul de dificil de făcut. O săptămână poate exista una din ele, iar după 7 zile trebuie neapărat să facă schimb. Sue o înlocuiește pe Elisabeth în emisiunea de fitness, care capătă o formă mult mai modernă și erotică și câștigă simpatia tuturor telespectatorilor.
De multe ori în film este amintit faptul că Elisabeth și Sue sunt una și aceiași persoană. Sue este parte din Elisabeth; iese la propriu din corpul acesteia. Lucrul ăsta subliniază faptul că vedem destinul aceleiași persoane. Prezentul lui Sue este trecutul lui Elisabeth, iar prezentul în care o găsim pe Elisabeth este viitorul lui Sue. Singurul lucru care le diferențiază pe acestea este vârsta lor, dar ele reprezintă una și aceiași persoană.
Pe parcursul filmului vedem cum cele două ajung să se urască reciproc, pentru că, în fond, Elisabeth se urăște pe sine. În fapt, satira socială a lui Coralie Fargeat, este un film despre ura de sine, cu care ajung să se confrunte majoritatea femeilor din cauza presiunii sociale pusă pe aspectul fizic al acestora. Într-o societate capitalistă care beneficiază de pe urma insecurităților femeilor, îmbătrânirea este prezentată ca fiind un lucru rău, neatractiv, de care trebuie să ne fie frică și care trebuie ascuns. Elisabeth devine victima unei societăți egoiste, lipsită de empatie și obsedată de tinerețe și aspectul fizic.
The Substance are toate elementele unui body horror. Mergând pe modelul filmelor lui David Cronenberg, se bazează foarte mult pe provocarea unor senzații corporale inconfortabile, în scopul de a reda violența pe care ajung unele femei s-o exercite asupra corpurilor lor în ideea de a își perfecționa aspectul și a ascunde semnele îmbătrânirii. Grotescul este absolut esențial, tocmai pentru a arăta natura violentă a acestor impulsuri cauzate de insecurități și cât de departe se poate ajunge din cauza lor. David Cronenberg nu este singurul regizor care a influențat cinematografia spectaculoasă din filmul lui Coralie Fargeat, care reprezintă din punct de vedere vizual un deliciu pentru ochii cinefililor. Cele mai evidente referințe vizuale sunt din filme precum: The Shining (1980, regia: Stanley Kubrick), Carrie (1976, regia: Brian De Palma), Psycho (1960, regia: Alfred Hitchcock), Lost Highway (1997, regia: David Lynch), Requiem for a Dream (2000, regia: Darren Aronofsky), Death Becomes Her (1992, regia: Robert Zemeckis) și chiar și The Matrix (1999, regia: Lana Wachowski).
Scenariul original a fost premiat la Cannes la ediția 2024 și se vorbește că filmul ar putea fi nominalizat în diverse categorii și la premiile Oscar. Cu un mesaj puternic și relevant în contextul și societatea în care ne aflăm, The Substance este un film realizat cu mult curaj, care își propune să exploreze psihicul uman, lupta cu sinele, rolul femeii în societate și felul în care aspectul fizic, obsesia față de acesta și standardele de frumusețe ne influențează viața și sănătatea mintală.