Premiera a avut loc la 18 iunie 2023 pe insulița Jiului, sub cort. Tot sub intimitatea cortului montat pe scena elegantului Teatru de Vară din Târgul Jiu s-a desfășurat spectacolul tip studio în cadrul festivalului actual. Surprinzătoare descătușare de forțe actoricești! Valorificare de substanță a trupei ce-și afirmă maturitatea, înzestrarea și coeziunea! Iată că, ceea ce părea un moft, o anexă în cadrul operei soresciene, devine, și prin această inedită montare, o componentă importantă a universului liric și conjunctural creat de ironistul de serviciu al șaizeciștilor, care a debutat cu volumul de parodii originale Singur printre poți (1964). Derogate din funcția de lirism intelectualist, piesele din fabulosul ciclu La Lilieci sunt "schițe documentare", dialoguri, reproduceri, ziceri autentificate literar, înregistrări din folclorul local, snoave țărănești, formând laolaltă o originală monografie a satului oltenesc în care mama scriitorului, Nicolița Sorescu, este "naratoarea centrală", ființa care i-a furnizat materialul documentar necesar. Și actorii gorjeni știu să dea glas ca nimeni altcineva acestor felii de viață desprinse din eposul sorescian.
Autenticitatea discursului teatral se fixează pe scena-prag a "sărbătoririi" morților din cimitirul "La Lilieci", toponim folosit pentru gardul de arbuști ce delimitează cimitirul satului. Un loc nu sumbru și întunecat, ci luminat de prezența celor vii, perimetru ce amintește de "cimitirul vesel" de la Săpânța Maramureșului, căci tradițiile mortuare, împletite cutumiar își dau mâna peste Carpați într-o orchestrație divină, sacrală. De ziua morților, oamenii vii vin la morții lor să-i cinstească, femeile aduc de-ale mâncării și bârfitoarele satului trec la acțiune.
Anica (Mădălina Cioboniuc) se plânge că o "cuțitează" aprige dureri în șale, la care "doftoroaiele" satului se reped să-i vină în ajutor cu sfaturi. Se pare că rostopasca e cea mai bună pentru toate durerile, stabilește Măria Bălii, secondată de Aurica (Simona Urs). Femeile beau țuică fiartă "cioc cioc" în rând cu bărbații. Tămăduitoare se dovedește băutura și varza acră cu carne pregătită de femei. Mămăliga e tăiată în bucăți așezate în bliduri smălțuite. Dar nici bărbații nu se lasă mai prejos. Nea Mihai / Miai (Eugen Titu) deține rolul de staroste al grupului ad-hoc constituit, așezat în jurul unei mese încropite la repezeală. Eugen Titu se impune în fața celorlalți prin cuvintele rostite apăsat, în așa fel ca sfaturile derivate din experiența sa de viață să fie ascultate și însușite de novici. "Femeia să tacă în fața bărbatului" repetă el tăios, atașat cu credincioșie tradițiilor din comunitatea sătească ancestrală, ca bătrânul Tevye din Scripcarul pe acoperiș. El se laudă cu pogoanele date fiicei lui la căsătoria cu Mărin, junele cam trecut, interpretat de Pompiliu Ciochia. Severitatea arțăgoasei Rița (Monica Sfetcu), soția lui Mihai, contrastează cu dorința de libertate a fiicei lor (Gia Enache), decisă să-și trăiască viața. Grupului astfel constituit i se adaugă, treptat, alți săteni Nea Florea (Sorin Giurcă) și Călătorul (Ioan Alexandrescu), cel venit din cele Americi să se grozăvească în fața consătenilor. Peste toată hărmălaia vine furtunos și precipitat Mitrele (Adrian Șerban) cu o funie groasă în mână să se spânzure în urma unei dispute cu femeia lui, căpoasa Lena (Oana Marinescu). Agitația sporește, comicul și tragicul se împletesc ilar, împreună cu ea, căci jocul de-a viața are capcane neprevăzute, unghere neguroase din care omul trebuie să izbândească spre lumina de deasupra lui. Purtători ai acestui mesaj de iluminare sunt Lungu, nebunul satului (fiecare sat își are nebunul său), interpret Vlad Fiu, chinuit de viziunea "cercului divin" ce i s-a arătat și Clarinetistul bântuit de idealisme (Cosmin Brehuță). Dar nu-i timp de idealisme, căci tăvălugul sumbru al istoriei amenință această pașnică și senină comunitate sătească. Întocmai așa cum prezintă în Niște țărani Dinu Săraru prigoana comunistă sau cum (dacă am pomenit deja) apare în Scripcarul... pogromul rusesc asupra evreilor din satul Anatevka, în Bulzeștii lui Sorescu apar "gorilele roșii", reprezentate de cei doi milițieni din perioada cumplitei colectivizări forțate, interpreți Radu Tudosie și Tedy Popescu. Desigur cu opozanții la aceste acte barbare de o cruzime extremă. Printre cei martirizați este și îndârjitul clarinetist care nu vrea să pactizeze cu statul polițienesc instalat la putere. Schingiuit în bătaie, el se va înălța, împreună cu nebunul satului spre "cercul luminos" de deasupra într-un final apoteotic. Pregătirea acestui moment, cu spectatorii luați de mână de actori și conduși mai departe de scenă pentru a avea perspectiva necesară asupra imaginii "înălțării" mi-a amintit de excelentul moment final din spectacolul Cazul Tudor Vladimirescu în regia lui Gavriil Pinte, reprezentat pe insulița Jiului într-o noapte de vară. Mesajul cumulat în sintagma veșnicia rurală (iarăși fac apel la ardeleni: "veșnicia s-a născut la sat") e coroborat cu metafizica sublimă a simbolului conform căruia (ni se precizează în spectacol) "raiul miroase a liliac", după cum spune clarinetistul murind. Și apoi stupoare! Regizorul mai adaugă o conotație și un adverb la titlu: "sus". Cosmin Brehuță și Vlad Fiu, înălțați pe masă, înlănțuiți, izbucnesc în râs homeric, de epopee străveche. Ceva ce ține de purificarea prin râs transmisă de la dacii care se bucurau murind pentru că mergeau la Zalmoxis. Eposul sorescian primește grandoare, amplitudine simbolică exponențială.
Acum nu mai trec pe drum "al lui Flețu, ai lui Fleașcă, a lui Gîrlă..." Au trecut într-o lume mai bună. Aici au rămas doar făptuirile lor implementate în scrisul lui Sorescu, întâmplări și vorbe transpuse într-un spectacol puternic, încărcat polisemantic în simboluri existențiale eterne. Alături de trupa minunată de actori (evoluție omogenă evidentă), și-au mai adus contribuția la acest succes următorii artiști gorjeni: Adrian Piciorea (sound design), Emanuel Bolovan (sunet), Gabriel Hârjabă (ecleraj), Daniel Vizitiu (scenografie-decor), Radu Gheorghițoiu (scenografie-costume) și, desigur, managerul teatrului, doamna Mariana Ghițulescu.