Evenimentul, desfășurat în aer liber, a fost organizat de Uniunea de Creație Interpretativă a Muzicienilor din România, în parteneriat cu Muzeul Hărților și Cărților Vechi din București.
La intrare, au fost oferite pliante cu afișul recitalului, pe care figura autograful solistei, scris nu fotocopiat.
Analia Selis, înveșmântată într-o strălucitoare rochie argintie, a salutat auditoriul și a rostit câteva cuvinte introductive, accentuând ideea că tangoul este ceva ce nu se poate explica, ci doar asculta și vedea.
Apoi, Analia și-a prezentat colegii - pianistul Julian Caeiro, cel care cântă și face aranjamentele melodiilor, artistul cu care colaborează din anul 2018 și bandoneónistul Damian Foretic, din Argentina, aflat pentru prima oară în țara noastră.
Dintr-un interviu al solistei serii am aflat că tangoul - acest patrimoniu universal imaterial UNESCO - nu este doar senzualitate, ceva legat doar de trandafiri, ci a fost conceput ca o formă de viață (cu povești de dragoste, de depărtare de casă, de cartier, de familie, trai de zi-cu-zi), o formă de refugiu. Dorința Analiei este ca să refacă tangoul românesc din perioada interbelică, așa cum probabil, ar fi fost el compus în Argentina [4], ceva dramatic (conținând uneori răsfrângerea unor stări de depresie), mai puțin blând.
Tangoul a fost intens cultivat de compozitorii români din perioada interbelică - Ion Vasilescu (Cel mai frumos tangou din lume), P. Alexandrescu, Radu Teodorescu (tangoul-romanță Mână birjar), - interpreți celebrii ca Maria Tănase (Tango en Medellin, Dacă nu te cunoșteam), Jean Moscopol (Balada fumului de țigară), Gică Petrescu și Tudor Gheorghe.
Prima melodie a fost cântată în limba spaniolă, iar cea de-a doua în limba română, intitulată Minciuna. După o introducere a pianului însoțit de bandoneón, a intrat și vocea, cu un text care făcea apologia născocirilor și descria atributele plăsmuirilor: Pe boltă, când apare luna, / Printre șoapte, / Când e noapte. / Atunci apare și minciuna / Cu cununa ei de vis. / Și-atunci zefiri / Și trandafiri / Țes fermecatele iubiri. / Viața fără de minciună / N-ar mai fi un paradis.
Se puteau auzi formule ritmice pregnante ale pianului, iar apoi, intermezzo-ul de bandoneon, ce conferea o timbralitate aparte, foarte apreciată în zilele noastre. Vocea Analiei Selis exprima iluzii, iubire și suferință.
A urmat Tango Paisa, cântat în spaniolă, versurile vorbeau despre viața tristă din suburbii. Vedeam cum, ridicată în picioare, solista își însoțea melodia de gesturi de mlădiere a corpului și de ridicare coregrafică a mâinilor.
Publicul a ascultat apoi tangoul Fuenon Tres Años. Beneficiind de o dicție clară în limba spaniolă, pronunțând răspicat consoanele, muzica exprima tristețe: tot ceea ce am fost și nu vom mai fi. Remarcabilă sincronizarea instrumentiștilor Julián Caeiro (pian) și Damian Foretic (bandoneón). De asemenea, foarte bun mixajul sonor voce - pian - bandoneón.
În continuarea programului auditoriul a ascultat tangoul Nunuțo, interpretat în limba română, cu multă sensibilitate, de Analia Selis, acompaniată de Julián Caeiro și Damian Foretic.
Cu ochii tăi divini / Durerea mi-o alini.(...) În lumea asta plină de păcate / O inimă doar pentru tine bate / Nunuțo n-o zdrobi / Mereu te va iubi / Întreaga viață sclavă îți va fi.
A urmat piesa La última curda (La ultima beție) de Anibal Troillo, (supranumit Pichuco), în aranjamentul lui Julián Caeiro.
Versurile vorbesc despre un fel de anestezie produsă de beție, despre alcoolul ca element de moarte: beția care trage cortina sufletului meu. Cât de frumos sunau sunetele pianului în registrul grav, cu percutări ca de timpan! Tragism!
Într-o altă piesă se spunea că iubirea noastră e acum absurdă, tu cu amorul de aur... iar eu...
A urmat Milonga, cântată în spaniolă, aducând un aer mai vesel, Analia dansa ușor pe muzica ce prezenta pasaje ritmate și puternic accentuate. Admiram unisonul dintre pian și bandoneón.
Julián Caeiro și-a arăta prin câteva cuvinte uimirea, față de prezența multor tineri la spectacol, ceea ce înseamnă că tangoul place și acestei generații.
A urmat celebrul tango La Cumparsita, născut într-o cafenea - La Giralda - din Montevideo (Uruguay) și ajuns la Paris, și apoi în toată lumea, identificându-se cu însuși tangoul. Gerardo Matos Rodriguez a fost tânărul care-l compusese, în 1917. O muzică plină de temperamentul vulcanic sud-american. Frumos efectul pe care Damian Foretic l-a generat la un moment dat, prin lovirea bandoneón-ului cu mâinile, precum se face la un instrument de percuție african. Virtuozitate, antren și bună dispoziție, toate create de pianistul și bandoneónistul trupei.
Parcă zăreai bulevardul Corrientes - Strada care nu doarme niciodată - din Buenos-Aires, stradă legată de istoria tangoului A Media Luz (O lumină medie), care amintesc de protagoniștii: Carlos Gardel, Tita Merello și Disceplo.
Am ascultat mai apoi, piesa Habar n-ai tu, compusă în 1937 de Ion Vasilescu, pe textul lui Eugen Mirea - cântată demult, de celebra Maria Tănase, și mai târziu de Mihaela Mihai.
A urmat tangoul Que buena fe (Câtă bună credință) de Eladia Blázquez, o piesă feminină, pe care Analia Selis a cântat-o în spaniolă: Nu știu dacă sunt o toantă.../ Întotdeauna gata sa mă dau altora.../ Să am încredere în prieteni.../ Să cred în dragoste... (...) Și pentru ce?... / M-au înșelat!... / Sunt mai singură decât o cutie poștală din colț, / Mai plată decât o sardină / Spune-mi, hei!... Ce folos...
Într-un tangou ce a urmat, subiectul era eleganța bărbaților din perioada interbelică. Ei invitau o femeie la o întâlnire cam așa: Ce faci în astă seară tu? / Poți să-mi dai un rendez-vous? / Spune-mi da sau nu.
După un tangou tradițional, cântat în spaniolă, pentru ultima piesă a serii, Analia a solicitat publicul, ca să aplaude ritmat pe cuvintele cântecului: Sărută-mă! Auditoriul a participat cu entuziasm. Versurile îndemnau:. Sărută-mă atunci! / Și-n brațe să mă strângi / Căci știu ce tu voiești / Și minți că mă iubești / Sărută-mă atunci! / Și spune-mi vorbe dulci / Cu ele a mă-mbăta. / Apoi să fiu a ta.
La bis, Analia Selis, Julián Caeiro și Damian Foretic au oferit publicului de pe terasa Muzeului Hărților și Cărților vechi din București, frumoasa și 'parfumata' melodie Zaraza.
O seară de tangouri cântate excelent, de către interpreți dăruiți acestui gen muzical îndrăgit; ca dovadă, spațiul grădinii muzeului era neîncăpător, lumea venită, stătea în picioare pe unde apuca.
Am încercat totuși să-mi imaginez și dansul propriu-zis, cu valențele sale duse la extrem de niște campioni.
NOTE
[1] Analia Selis s-a născut în Argentina și, din anul 2003, s-a stabilit în România. A studiat muzica în țara sa natală și apoi în S.U.A. Analia Selis a fost inițial apreciată ca interpretă de pop latino-american și a devenit cunoscută publicului român, după obținerea premiul al III-lea la Festivalul Internațional Cerbul de Aur -2004. Din anul 2014, artista a ales o nouă cale de exprimare artistică: tangoul. Analia Selis a dăruit publicului român proiecte de calitate, dintre care amintim tango-urile semnate de compozitorii: Astor Piazzolla, Carlos Gardel și Sebastian Piana. Unele piese au fost interpretate în mod tradițional, astfel cum s-a născut tangoul, undeva la finalul sec. XIX, la granița dintre Argentina și Uruguay. Analia Selis a fost invitată să concerteze cu mari orchestre din Elveția (Biel Solothurn Symphony Orchestra), Cehia (Hradec Králové Philharmonic Orchestra), Lituania (Klaipėda Symphony Orchestra), Argentina (National University of Tucumán Symphony Orchestra) sau alături de ansambluri ca Gaudeamus Quartet și Contempo Quartet. De asemenea, a urcat pe scena unor importante festivaluri muzicale: Festivalul Internațional George Enescu (România), Radio Song Festival (Beijing, China), Kammermusiktage Barth Festival (Germania), Das Einzigartige Crossover Festival (Elveția), Festivalul și Concursul Internațional de Violoncel de la Klaipėda (Lituania) și Concentus Moraviae Festival (Cehia). În anul 2022, Comitetul Interministerial Argentinian i-a acordat distincția de Country Brand Ambassador, ca rezultat al contribuției sale la construirea identității naționale argentiniene în străinătate.
[2] Pianist, compozitor și aranjor specializat în tango, născut în Buenos Aires, Julián Caeiro a urmat studii muzicale în Argentina. A efectuat turnee în Germania, Elveția, Franța, Italia, România, Statele Unite ale Americii, Japonia, China, Brazilia, Chile și Uruguay, participând la producții majore de muzică argentiniană și muzică clasică. Din 2021, lucrează în calitate de aranjor și director muzical pentru Ministerul Culturii din Argentina, realizând producții muzicale de mare anvergură, derulate la Kirchner Cultural Center și Tecnópolis. În prezent, este director muzical al duo-ului Caeiro Velazquez și al grupului Elegante Sport, alături de care pregătește cel de-al treilea album.
[3] Bandoneonist și compozitor argentinian dedicat interpretării, predării și promovării tangoului și a muzicii argentiniene, Damián Foretic a împărțit scena cu personalități ale culturii argentiniene. În calitate de membru al companiei Tango Pasión, dar și în proiecte proprii, a efectuat turnee în peste o sută de orașe, din țări precum: Rusia, Polonia, Finlanda, Irlanda, Anglia, Danemarca, Germania, Italia, Elveția, Austria, Cehia, Franța, Belgia, Spania, Portugalia, Maroc, Brazilia, Mexic, Columbia, Uruguay, Thailanda, Vietnam, Filipine și Japonia. În iulie 2021, a primit premiul I, în cadrul Concursului Internațional Piazzolla Trani 2021, la categoria bandoneon solo. În august 2022, a primit premiul al III-lea la Concursul Internațional Heinrich Band, desfășurat la Iglesias, Italia. În prezent, Damián Foretic este foarte activ, atât ca profesor, cât și ca interpret.
muzeulhartilor.ro/jazz-in-the-garden-concert-analia-selis/
[4] tangoul s-a născut în zonele portuare sărace ale unor țări, dintr-o combinație de Milonga argentiniană, Habanera spaniolo-cubaneză și sărbătorile uruguayene Candombe.