Un numeros public a venit să vizioneze acest triptic cinematografic inedit.
Spectacolul a adus un omagiu cinematografic unor personalități culturale române ce au definit identitatea națională în ultimele secole, în domeniul literar și muzical. Este vorba despre omul deplin al culturii române, Mihai Eminescu, și despre compozitorii Ciprian Porumbescu și Gheorghe Dima. Cei trei eroi ai culturii au fost sărbătoriți printr-o proiecție specială a documentarelor Cufărul lui Eminescu, Popas imperial și Gheorghe Dima - un sfânt al muzicii. Filmele au fost realizate de cineastul și regizorul Cristian Radu Nema, alături de Mimis Ravanis. Scenariile filmelor sunt semnate de Bianca Beatrice Michi, cercetător în cadrul Institutului de Filosofie al Academiei Române. Evenimentul a inclus și un recital de poezie eminesciană, susținut de Paul Diaconescu (în locul lui Florin Zamfirescu, care nu a putut veni), și un medalion muzical semnat de Duetto Violin, alcătuit din violoniștii Tiberiu Ciot și Emanuel Alexandru.
Evenimentul cultural a fost organizat de Asociația Culturală CRN și Biblioteca Centrală Universitară Carol I, cu sprijinul Dacin Sara și susținut de Uniunea Studenților din România, crama Serve Winery și patiseria Luca.
Amfitrionii Cristian Radu Nema și Bianca Beatrice Michi și-au prezentat filmul realizat.
Astfel, auditoriul a putut afla crezul lor artistic. Bianca Beatrice Michi a spus: "Rămân fidelă dezideratului insuflat de maestrul meu spiritual, academicianul Alexandru Surdu, de a continua să clădesc monumente pentru eroii culturii române. Am început cu o evocare cinematografică a caietelor lui Eminescu, omul deplin al culturii române, și a bogățiilor care se dezvelesc în fața cititorului odată cu parcurgerea lor. Din spațiul poeziei am trecut în sfera muzicii, prin două medalioane inedite, unul adresat studentului Ciprian Porumbescu surprins în perioada sa de studenție vieneză, și celălalt dedicat compozitorului și dirijorului Gheorghe Dima, purtător al unei misiuni sacre, la propriu și la figurat. Cei doi muzicieni își merită pe deplin titulatura de eroi atât prin prisma creației lor, foarte îndrăznețe pentru contextul istoric, cât și prin faptul că amândoi sunt creatori de cultură în spațiul sordid al închisorilor. Din punctul de vedere al arhitecturii, evenimentul Eroi ai culturii române este un triptic stricto sensu, adică un concept pliat în trei, care reflectă aspectul sacru al creației și al sacrificiului de tip socratic pentru aceasta."
Cristian Radu Nema în cuvântul său introductiv a spus: "Prin aceste creații cinematografice îmi doresc să adaug încă o șlefuire a Monumentelor Eroilor Culturii Române, datorită cărora noi, românii, ne-am găsit și regăsit identitatea. Este o datorie permanentă de a îi evoca și de a face un întreg efort pentru ca operele noastre contemporane, fie că sunt muzicale, literare sau cinematografice, să le fie dedicate. Pentru că ei nu aparțin unui colț dintr-o bibliotecă celebră, nici unui manual de studiu de la Conservator sau Litere. Ei definesc prezentul și, cel mai important, viitorul creațiilor de astăzi. Eminescu, Porumbescu, Dima, alături de Alexandru Surdu sau Nicu Covaci sunt cei ce ne dau, zi de zi, un nume."
A urmat proiecția filmului ce a cuprins trei părți:
1. CUFĂRUL (2019, în lectura lui Ion Caramitru), peliculă dedicată lui Mihai Eminescu[1].
Filmul urmărește traiectoria cufărului de călătorie al poetului. Prezent la o licitație unde a fost scos la vânzare cufărul ce a aparținut marelui poet, un admirator fanatic al lui Eminescu cumpără acest obiect valoros și îl duce acasă. În prezența cufărului, tânărul devine preocupat de a descoperi istoria sa și a manuscriselor pe care Mihai Eminescu le păstra în cufăr.
În film, vedeam pe rând, imagini de la o licitație pentru cufărul lui Eminescu, apoi un tren tras de o locomotivă cu aburi alergând, sugerând plecarea poetului la Viena, mai pe urmă străzile capitalei austriece, în alb-negru, o cafenea, casa unde a locuit Eminescu; o telegramă în care îi cerea bani tatălui său. Caleștile cu cai trecând pe lângă clădirile fastuoase din Viena; se auzea și o muzică - Polca fulgilor de nea, învederând balul de la Viena, acolo unde Eminescu a cunoscut-o pe Veronica Micle. Rulau imagini cu vârtejul valsatorilor din salonul luxos de bal, iluminat în roșu. Din nou un tren, manuscrisele, caietele (precum cele ale lui Leonardo Da Vinci), traduceri din scrierile filozofice ale lui Immanuel Kant, cu judecata antinomiilor. Câteva panseuri precum: Moartea e stingerea conștiinței numerelor, spuse cu vocea lui Ion Caramitru. Evocarea lui Goethe, imagini cu soarele care apune deasupra mării, manuscrisul nr. 2257 care vorbește despre nașterea albinei. Căprioare fugind în turmă, un felinar deasupra unui câmp cu ciulini uscați, stânci pe malul mării, munți și văi cu ceață care se ridică. Traseul manuscriselor încredințate lui Simțion, apoi ajunse la Slavici, Chibici Răvneanu, la Titu Maiorescu, care le-a donat Academiei Române. Constantin Noica a luptat pentru facsimilarea Caietelor lui Eminescu, în anii '60. Apoi, ele au fost fotocopiate în 1986 și finalizate în 2009.
Rămân până astăzi cuvintele lui Mihai Eminescu: Nenorocirea cea mare a vieții, e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să știi puține, să înțelegi rău, să judeci strâmb.
Din păcate, există până acum un singur film în două părți, despre viața lui Mihai Eminescu: Luceafărul, regizat de Emil Loteanu (1986, 1987).
În anul 2000, declarat anul Eminescu, președinta Comitetului National Român de Astronomie, Magda Stavinschi, a anunțat că Uniunea Astronomică Internațională i-a atribuit asteroidului 9495, numele lui Mihai Eminescu.
Actorul Paul Diaconescu [2] a recitat un fragment din Scrisoarea a III-a a poetului omagiat. Emoționant acest moment artistic în care publicul, prin aplauzele finale, a apreciat calități precum forța de a transmite stări sufletești, rostirea corectă și clară a cuvintelor, cu valorificarea muzicalității lor, timbrul contrastant, atribuit în mod diferit personajelor ce dialogau (Mircea și Baiazid), accelerările și creșterile de intensitate a vocii, precum și sublinierile dramatice datorate pauzelor tensionate.
Cel de al doilea film, GHEORGHE DIMA - UN SFÂNT AL MUZICII (2024), a fost dedicat compozitorului simbolist, creator de muzică sacră și un talentat dirijor.
Despre Gheorghe Dima se spunea că își scaldă ascultătorii într-o rouă de tonuri. Filmul explorează o mică parte din universul său muzical multidimensional și propensiunea pentru spațiile înalte ale spiritului, aspecte care ne duc cu gândul către un adevărat sfânt al Ardealului. Născut la Brașov, la 28 decembrie 1847, a urmat o școala de profil tehnic, mai întâi în Liceul real din Viena și apoi la Politehnica din Karlsruhe (Germania). S-a îndreptat apoi spre muzică și a luat mai întâi lecții de canto cu profesorul Heinrich Giehna, iar apoi la Viena, cu Otto Uffmann. Hotărât să se dedice muzicii, Gheorghe Dima va trece la Graz, sub îndrumarea lui Ferdinand Thieriot. Astfel, în tinerețe a cântat la operele din Klagenfurt și Zürich. După întoarcerea în orașul natal, a fost profesor de muzică la Școalele Centrale Române greco-ortodoxe din Brașov, fiind dirijor și director al Școlii de Gimnastică și Cântări din Brașov, precum și cel dintâi director al Conservatorului din Cluj-Napoca, actuala Academie de Muzică ce îi poartă numele. A compus lieduri - A venit un lup din crâng (pe versuri de George Coșbuc), De ce nu-mi vii? Somnoroase păsărele și Peste vârfuri (pe versuri de Mihai Eminescu), coruri bărbătești și mixte (Ziua ninge, Hora, Primăvara - pe versuri de Vasile Alecsandri), cantata Muma lui Ștefan cel Mare (pe versuri de Dimitrie Bolintineanu), adaptări pentru voce și pian, după cântece populare. A murit la Cluj, la 4 iunie 1925.
Filarmonica din Brașov îi poartă numele, începând din 1946.
În tripticul cinematografic prezentat la Biblioteca Centrală Universitară din București am remarcat imagini din Cluj-Napoca - Catedrala ortodoxă și frumoasele povestiri ale unui preot.
Ultimul film din tripticul cinematografic prezentat s-a intitulat POPAS IMPERIAL (2023) și a adus în fața spectatorilor din Aula BCU, tărâmul fantastic al Vienei din perioada de studenție a marelui compozitor Ciprian Porumbescu.
Fără a avea pretenția de a reconstitui atmosfera vieneză din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, documentarul a surprins câteva imagini rămase pe retina și în mintea tânărului muzician, în simplitatea lor originară, imagini care s-au născut din amplul univers epistolar pe care Ciprian Porumbescu l-a dezvăluit familiei sale.
Mi-aș fi dorit ca filmul să atingă (chiar și numai cu o aripă) de asemenea, romantica și tragica iubire a lui Ciprian Porumbescu pentru Berta. Cu toate că dragostea lor era imensă, părinții Bertei nu le-au dat binecuvântarea pentru această relație, invocând motive legate de religie și naționalitate. Berta a fost inspirația din spatele multora dintre compozițiile sale celebre, iar dorința lui de a-i face cadouri a fost atât de mare încât a ajuns să-și amaneteze pantalonii pentru a aduna bani. Una dintre cele mai cunoscute lucrări care reflectă această iubire tragică este Balada pentru vioară și orchestră, o capodoperă în care Porumbescu și-a imprimat sufletul și trăirile.
În filmul Ciprian Porumbescu, regizat de Gheorghe Vitanidis, în 1972, personajul principal este jucat de actorul Vlad Rădescu. El a înfățișat în chip autentic acest important eveniment din scurta viață a compozitorului, precum și suferința acestuia, marcată de boală.
Ciprian Porumbescu s-a născut în data de 14 octombrie 1853, la Șipotele Sucevei. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, unde conducea corul Societății Culturale Arboroasa. Apoi, cu ocazia unei burse, și-a continuat studiile la Konservatorium fur Musik din Viena, unde a dirijat corul Societății Studențești România Jună. Aici a scos, în anul 1880, colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în "Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români" (Cântecul gintei latine, Cântecul tricolorului, Imnul unirii - Pe-al nostru steag). A compus cunoscuta Baladă pentru vioară și orchestră, op. 29, opereta Crai nou (pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri), muzica pentru celebrul cântec patriotic Pe-al nostru steag e scris Unire, muzică ce este folosită astăzi și de către Albania pentru imnul național Hymni i Flamurit. De asemenea, a scris Rapsodia română pentru orchestră, Serenadă, La malurile Prutului, Altarul Mănăstirii Putna, Inimă de român, Odă ostașilor români și melodia fostului imn al României Trei culori.
Ciprian Porumbescu a murit la 29 de ani la Stupca, la 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză.
În 1950, principala instituție de învățământ de muzică din România a primit numele său: Conservatorul Ciprian Porumbescu din București (Rector Ioan Chirescu), și a purtat acest nume până în anul 1990 (rector Nicolae Beloiu), când a devenit Academia de Muzică din București. Este cel puțin de neînțeles, că, deși Conservatorul din Cluj-Napoca are permisiunea de a purta și acum numele lui Gheorghe Dima (Academia de Muzică), iar Conservatorul din Iași (Universitatea de Arte) mai poartă și astăzi numele lui George Enescu, numele lui Ciprian Porumbescu a fost șters din titulatura Conservatorului din București (Universitatea Națională de Muzică din București).
În Parcul Copou din Iași este amplasată statuia cu bustul compozitorului. La Palatul Național al Românilor din Cernăuți - Ucraina, se află placa memorială Ciprian Porumbescu.
Secțiunea tripticului POPAS IMPERIAL din filmul Eroi ai Culturii Române realizat de Cristian Radu Nema a impresionat publicul prin accentul pus pe activitatea compozitorului în perioada când se afla la Viena și se alătura societății studențești România Jună.
După proiecția filmului, publicul a ascultat Duetto Violin, alcătuit din violoniștii Tiberiu Ciot și Emanuel Alexandru, care au interpretat cu multă sensibilitate și un ton cald Balada de Ciprian Porumbescu, într-un reușit și inedit aranjament pentru două viori.
În aplauzele asistenței, prezentatorii Cristian Radu Nema și Bianca Beatrice Michi au mulțumit spectatorilor, spunând că fără aceștia un astfel de eveniment nu ar fi fost complet.
La final, în holul Aulei, BCU, publicul a beneficiat de un cocktail, oferit de crama Serve Winery și patiseria Luca. Atmosfera a fost întreținută de același Duetto Violin, alcătuit din violoniștii Tiberiu Ciot și Emanuel Alexandru, care au interpretat un potpuriu cu piese cu popularitate, în aranjament pentru două viori, precum: Mica serenadă de Wolfgang Amadeus Mozart, valsuri de Johann Strauss și Por una cabeza de Carlos Gardel.
După un astfel de triptic cinematografic iubitorii artelor speră la un VA URMA.
NOTE
*Fotografiile din spectacol au fost realizate de Alin Iavorenciuc.
[1] Iosif Vulcan, directorul Revistei Familia din Pesta, a fost cel care i-a dat numele de Eminescu.
[2] Paul Diaconescu (n. 1984) este cunoscut din serialul TV Triplu sec (alături de Oana Pellea) și din filmul Bună! Ce faci?