Teatrul "Mihai Eminescu" din Botoșani a prezentat comedia spumoasă "țărănească" La Academie în regia lui Andrei Măjeri pe un scenariu scris de Alexandra Felseghi. Argoul rural desemnează drept "academie" crâșma din mijlocul satului, locul unde se întâlnesc oamenii pentru a sporovăi, pentru a pune lumea la cale. Dramaturga Alexandra Felseghi, recompensată cu un onorant premiu în cadrul festivalului, a ales ca loc de desfășurare a acțiunii un sat din fundul Moldovei, fictiv și decorativ, numit simplu și modest Craiu. Simplu, dar cu oameni animați de ambiții mari. Primarul Constantin Păciugă și viceprimarul Liviu Pietricică, împreună cu preotul Vasile Picioruș, vor să pună de un festival cultural pentru a da importanță localității. Ca personajul lui Caragiale din O zi solemnă, Leonida Condeescu, energicul primar al urbei Mizil care insistă ca trenul expres Berlin-București să oprească și în gara Mizil! Spre a căpăta importanță și urbea lui! Așijderea se manifestă primarul din Craiu. El vrea să ridice prestigiul satului peste munți și văi în vizibilitatea eternității. Consideră că în sat sunt destui oameni valoroși ce trebuie puși în adevărata lor lumină. Astfel că "fandacsia" e gata!
Organizatorii evenimentului cheamă în ajutor pe Vera, secretara de la primărie și pe Ion, omul bun la toate, să implementeze proiectul. Și ei pornesc prin sat să anunțe pe creatorii de frumos despre intențiile primăriei. Cuplul (până la urmă, căci ei se cuplează sentimental-amoros) leagă secvențele într-un circuit de întâmplări comice. De menționat că scena rotativă propusă de scenograful Adrian Balcău întregește această ciclicitate a căutării și promovării talentelor locale.
Dar mai implicat în sudarea secvențelor e personajul înveșmântat în alb, care se prezintă drept Prolog, interpret: Ioan Crețescu. Asemeni unui Puck autohton adus în iarna moldavă, el dirijează personajele după propria-i voință, fără să fie văzut de cei din jur. Spiriduș autentic!
Discursul predominant se bazează pe parodierea metehnelor românești evidențiate mai ales după 1989. Îngâmfare patriotardă, lichelism politic, fanfaronadă, caterincă și kitsch cultural. Hiperbolizarea de orice fel nu cunoaște limite. Aberațiile din scrierile istorice ale lui Pavel Coruț, ridicat în slăvi la un moment dat, amintit în treacăt în text, sunt expandate în ridicol prin discursul primarului Constantin Păciugă, figură ce amintește întrucâtva de un primar real, român verde, numit Gheorghe Funar. Pavel Amitroaiei face din primarul apologet al dacismului un ins simpatic, orgolios și tăios, ca un țipăt de trompetă, susținător al unui protocronism avant la lettre. Obsesiile lui cu privire la originile umanității (întreaga omenire se trage din daci!) converg cu ale artistului local Lentin Puiu, sculptor în mămăligă (interpretat tot de Ioan Crețescu), autorul unor statuete reprezentând simboluri ale etnogenezei neamului românesc, executate, firește, tot din mămăligă. Cu fiul plecat în Italia (românii orișiunde cresc!), și în suflet cu ortodoxismul îmbinat cu mitul daco-roman, el oferă primarului un diptic al fețelor lui Iisus... din mămăligă. Conotația e superfluă, putea să lipsească.
Parodierea implementărilor dacismului deșuchiat în actualitate, cu exagerările de rigoare, formează baza solidă a temelor abordate de țăranii în dialog. Discursul face uz de răscoliri și împletiri comice cu și printre sintagme cunoscute, întâlnite în mitologia daco-romană, foarte aproape de scenariul din Istoria românilor pe scurt transformat în spectacol la Teatrul Magic Puppet din Cluj. Pântecele actorului Gheorghe Frunză, ce-l conturează ilar pe viceprimarul Liviu Pietricică, e numai bun pentru a exprima burtăverzimea la conducerea unei localități cum este Craiu. Preotul Vasile Picioruș parcă vine direct din filmul altui preot - este vorba despre Ciprian Mega și filmul său 21 de rubini - mega scandal la adresa ortodoxiei. În "academia" lui Andrei Măjeri ironia e mult mai blândă, satira mai potolită, contrasă în dulcegării nevinovate.
Idila înfiripată între Vera și Ion (angajații primăriei) explodează semnificativ într-un dans lăbărțat ilar în spectacolul festiv de pe platforma-podium, ornată în sclipici kitschos până la inflamarea retinei. Gina Pătrașcu Zamfirache în Vera e o femeie veridică a satului, mustind de sănătate, costumată adecvat pentru ținuta de iarnă, asumându-și singurătatea cu o anume bărbăție. Răzvan Amitroaiei în Ion "bun la toate" apare cam sfielnic și neexperimentat. Trebuie ca Vera să ia inițiativa, strigând după el "Hai că am 45 de ani și nu mai pot să aștept". Dar platforma se rotește, dezvăluind și alte aspecte ale "importantului eveniment" din viața satului. Fosta divă Corina Rîmeș, invitată să prezinte spectacolul organizat de primărie, îmbrăcată în paiete, ajunge să se confeseze Chivei, Paraschivei Văcăraș, în legătură cu neîmplinirile din viața ei. După ce, conducând mașina noaptea, omoară vaca lui Tudorel, ea devine melancolică și reflexivă. Scena susținută de Daniela Bucătaru și Crenola Muncaciu este ușor lungită, ieșită din ritmul acțiunii implementate până în acel moment. Păhărelele de țuică băute de protagoniste sunt în măsură să înmoaie inimi și să deschidă guri. Se înțeleg de minune, în ciuda apartenenței la două straturi sociale diferite. Una își deplânge cariera ratată, cealaltă bocește după soțul mort care a băut din greșeală sodă caustică.
Decorul hibernal, scaunele de plastic așezate în fața "scenei rotative" conferă autenticitate de bâlci. Gardurile metalice te introduc firesc pe ulițele satului, în alt aranjament al scenei. Scenograful Adrian Balcău nu exagerează în supralicitarea elementelor de decor, deși scena pare plină mereu.
Ritmurile muzicii originale compuse de Adrian Piciorea dezmorțesc picioarele actorilor prinși într-o adevărată horă "ancestrală" spre final. Responsabilă pentru mișcare este Victoria Bucun. În ansamblu, iureșul mișcării, animația dată de personaje dau impresia (și chiar așa este!) că mereu se întâmplă ceva pe scenă, mereu trece cineva, se intersectează cu altcineva într-un du-te vino aiuritor, desprins parcă dintr-un film de animație ce nu ajunge niciodată să plictisească. Vecinii, zgribuliți de gerul lui februarie, înfofoliți în straie țărănești, acoperiți cu plăpumi la un moment dat, sunt creatorii de atmosferă hibernală. Ei sunt: Radu Dragoș, Sorin Ciofu sau Daniela Bucătaru. Tudorel (în dublă distribuție: Ionuț Crețu / Matei Său) e un amuzant personaj comic ce deplânge moartea "partenerei" sale Monica, vaca dată spre îngrijire. Una peste alta, viața merge înainte și întru cinstirea unui geniu local, poetul-țăran Cojocaru, se va ridica un bust din... mămăligă, firește. Parodia salvează România!
(foto: Andrei Gîndac)