Teatru de limbă maghiară există în oraș din 1974. După 9 ani de direcțiune de calitate îndoielnică, în care atât interesul publicului larg, cât și cel al specialiștilor față de producțiile sale a scăzut dramatic, Újvidéki Színház / Teatrul din Novi Sad a fost preluat de faimosul regizor Urbán András, care a devenit manager în aprilie 2023. 9 luni mai târziu a apărut Bilo jednom u Novom Sadu / Történt egyszer Újvidéken / A fost odată la Novi Sad, primul spectacol montat de Urbán pe scena teatrului pe care îl conduce (premieră ianuarie 2024).
Bilo jednom u Novom Sadu / Történt egyszer Újvidéken / A fost odată la Novi Sad a ajuns la Timișoara în a 3-a seară de TESZT 2024, cu puțină vreme înainte de ploaia furtunoasă care a pus stăpânire pe oraș de-a lungul întregii nopți. Desantul celor 25 de artiști (actori, muzicieni, studenți la actori) veniți din orașul dunărean a semănat cu fenomenul meteo pe care l-a premers. Sunet, lumină, vibrație, agitație, energie.
Convenția e simplă. Suntem pe scena teatrului local, care tocmai a împlinit 50 de ani. Recepția festivă s-a încheiat și actorii se pregătesc să plece acasă. Ceva îi ține însă pe loc. Sunt prea obosiți / fumați / băuți, noaptea se apropie de sfârșit, dimineața îi așteaptă o ședință, așa că, mai de voie, mai de nevoie, aleg să rămână în teatru. Unde descoperă că nu sunt singuri, deși credeau că toți invitații de la petrecerea omagială plecaseră. În teatru, însă, se mai află publicul.
Despre asta va fi vorba în cele 2 ore de spectacol. Despre actori și spectatori, despre teatru și oraș, despre artă și comunitate. "Dacă nu veniți în fiecare seară să râdem împreună, rămânem toți acasă să plângem singuri", sună o replică rostită aproape de final.
Urbán András e, în felul lui, un revoluționar. Un regizor de forță, care abordează teme dintre cele mai incomode și le livrează în stiluri artistice care nu au nimic de-a face cu dulcele stil clasic al teatrului. Doar că Teatrul din Novi Sad nu e Kosztolányi Dezső Színház, teatrul experimental din Subotica pe care Urbán l-a condus din 2006 până în 2023. Acolo, regizorul putea monta liniștit un spectacol de forța și ireverența unui Az Úr nevében / În numele Domnului (prezentat la Cluj, în Festivalul Interferențe 2022), în care nu rămâne piatră pe piatră din stereotipurile naționaliste, religioase, tradiționaliste de care ne înconjurăm când vine vorba de imigranți.
La Novi Sad, istoricul și așteptările erau altele și publicul era altfel. Mă rog, momentan, nu prea era. Trebuia recâștigat. Probabilitatea de a fi convins să revină la teatru prin montări de tipul celor care i-au adus faima noului director era zero. Ce era, așadar, de făcut?
Urbán András a adunat în jurul său toată trupa, bașca studenții secției de actorie în limba maghiară a Academiei de Arte din Novi Sad (singura astfel de secție din Serbia) și, alături de câțiva muzicieni, a produs Bilo jednom u Novom Sadu / Történt egyszer Újvidéken / A fost odată la Novi Sad. Regizat de András, pe text de András (dramaturgia: Oláh Tamás). În coregrafia lui Gyenge Krisztián și pe muzica lui Szerda Árpád. Mă rog, pe muzica lui Árpád și a unui mare număr de compozitori mai mult sau mai puțin faimoși de musical-uri, hit-uri rock, melodii pop din spațiul iugoslav, cântece populare maghiare și sârbe etc.
Un cabaret (decoruri: Marija Kalabić), o explozie de lumini (light design: Majoros Róbert și culori (costume: Senka Ranisavljević), o suită exhaustivă de scene cu muzici live (voci, chitări, tobe & percuție, pianină) și dansuri fără număr, un fel de Beție a lui Vîrîpaev într-un teatru și oraș de provincie, vizitat de genul de temeri, eșecuri și nefericiri care fac, de când lumea și lumea, gloria dramaturgilor din acest colț de lume și de istorie.
Fiecare moment muzical-coregrafic se încheie cu tone de aplauze oferite cu generozitate de public (așa a fost la Timișoara, pesemne ca așa se întâmplă lucrurile și la Novi Sad), obrajii spectatorilor sunt îmbujorați, oamenii sunt fericiți, ascultă cântece pe care le știu prea bine sau le descoperă cu bucurie, actrițele și actorii radiază, pot, în fine, să cânte, să danseze, să aibă parte de solo-uri și de momente de grup, să privească sala plină, să facă reverențe, să ofere, să privească. Sunt așa de multe, de lungi, de exuberante secțiunile muzicale, că pare greu de crezut că sunt înscenate de unul dintre rebelii & apostolii post-dramaticului est & central-european!
Bilo jednom u Novom Sadu / Történt egyszer Újvidéken / A fost odată la Novi Sad e însă mai mult decât atât. Monoloagele și dialogurile, livrate pe repede înainte (se vorbește enorm când nu se cântă!), propun spre dezbatere toată tolba de teme și sub-teme de găsit în ambianța unui teatru: invidiile, frustrările, aluziile sexuale & bahice & privind alte dependențe la zi, pauperitatea (fosta direcțiune a contribuit masiv la reducerea veniturilor angajaților), eternele derby-uri teatru clasic - teatru contemporan / Stanislavski - Brecht, visurile de Shakespeare / teatru social / Cehov / experiment & performance, invocarea marilor nume din istoria teatrului de aceeași limbă și / sau cultură etc. Într-o scenă antologică, în care ecranul pe care curg supratitrările se revoltă cu de la sine AI-putere, actorii apelează la soluția nucleară și îl sună pe șeful suprem. Boss-ul (al Serbiei? al Ungariei? al micului / mare regat local stăpânit de baron) rezolvă cazul și AI-ul prezintă scuze.
În același timp, e vorba de problema, de fapt, problemele identitare. Riscul pierderii limbii maghiare în dauna dominantelor engleză, sârbă sau, mai nou, rusă. Riscul pierderii sensului meseriei din cauza împuținării publicului. Riscul pierderii contactului cu prezentul din cauza ancorării într-un iluzoriu trecut grandios. Și așa mai departe.
Textul lui András pune totul pe masă. De fapt, pe scenă. Actorii fac risipă de energie și de mijloace. Spectacolul e declarația lor de afirmare a propriei valori, de încredere în ei înșiși și de iubire / speranță pentru spectatori. Teama de eșec pândește la tot pasul. Cu cât mai tare muzica, mai uau coregrafia, mai strălucitoare costumele, mai orbitoare luminile, cu atât mai pregnantă senzația că totul se poate sfârși chiar mâine. Brusc și definitiv. Cântăm, dansăm, bem și dansăm ca să nu privim hăul pe a cărui muchie pășim în fiecare clipă.
Imperfecțiunile spectacolului din Novi Sad sunt date de lungimea excesivă a anumitor momente muzicale și de cvasi-inexistența raporturilor dintre performeri și decoruri (ce nu aduc vreo plus-valoare întregului). Ele sunt însă amplu compensate de toate cele descrise mai sus și, mai ales, de temeritatea întregului demers. De hotărârea unui grup de artiști de a refuza să accepte înfrângerea încasată din motive birocratice - manageriale - politice - demografice. Vor reuși?
(Timpul & Spațiul reprezentației: 21 mai 2024 @ Sala Mare a Teatrului Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timișoara)
(Foto: Srđan Doroški - Sursa: Site-ul oficial al Újvidéki Színház / Teatrul din Novi Sad)