Masca și marioneta sunt elemente importante în formula teatrului-dans promovată de Josef Nadj. Recunoști stilul grav, auster și simbolistica fetișurilor utilizate. În Full Moon / Luna plină se insinuează un conflict competitiv între omul-mască și omul viu, între interioritatea sufletului, căutările spirituale și "traumele corporale". Multiple semnificații ancestrale, culturale și spirituale sunt legate de apariția "lunii noi" provenind de la omul primordial, de la comunitățile primitive, conectate, în sacră ascendență, la viața naturii. Josef Nadj caută să le descifreze înțelesurile ezoterice, exhibându-le în mișcare, în limbajul pur al corpului, în simultaneitatea gestuală ce dă amploare discursului. Înțelesuri decriptate din texte informative ne vin în ajutor. "Luna plină este un simbol al transformării, al creșterii și al potențialului uman. (...) De-a lungul istoriei, luna plină a fost venerată în diverse ritualuri și ceremonii, fiind considerată o perioadă de înnoire, purificare și conectare la forțele cosmice". La conținuturi metafizice de acest fel te îndeamnă să visezi spectacolul susținut de cei șapte dansatori cu corpuri atletice, veniți din Africa de Vest, din țările de baștină Congo-Brazzaville, Senegal, Burkina Faso, Mali și Coasta de Fildeș. E momentul să le cunoaștem numele pitorești, exotice: Timothé Ballo, Abdel Kader Diop, Aipeur Foundou, Bi Jean Ronsard Irié, Jean-Paul Mehansio, Sombewendin Marius-Sawadogo, Boukson Séré. Jocul lor pe scenă face apel la rigoarea și solemnitatea mișcării.
Omul primitiv a fost întotdeauna și pretutindeni pe glob mai strâns și mai profund legat de natură, de dialogul inițiatic cu astrele, căutând să răspundă la marile întrebări ale existenței. Pe un fond sonor ce trimite spre sinistrul huruit al genezei, de fapt un zgomot hârșâit, ce pare fără sfârșit la început, corpurile dansatorilor se ivesc sclipind intermitent, ieșind treptat din zona de întuneric profund. Apoi scena se luminează treptat. Simbolul totemic al marionetei caută să direcționeze forțele primordiale spre lumină. Costumați numai în pantaloni negri, cu trupurile lucioase în continuă mlădiere, dansatorii execută mișcări bizare, dansuri săltărețe, aduse spre un "ritual contemporan" prefigurat ca structură ritmică între animat și inanimat. Percuția și contrabasul tânguitor introduc treptat ritmul. Pe muzică de jazz afro-american sunt exteriorizate tumulturi de frământări sufletești îndreptate spre continua perfecționare a creației inițiale, originare. Totemul înălțat deasupra capetelor celor mulți primește masca sacră a impenetrabilității și a protecției absolute, divinizate.
După Omma, spectacolul acesta formează partea a doua dintr-un itinerar inițiatic exaltant, ambiguu, enigmatic, topit literalmente în "etosul muzicii" însoțitoare. Într-un epilog surprinzător, apărut după primul ropot de aplauze, dansatorii urmăriți, cu trupul dezvelit (simboluri ale unor himere), se întorc pe scenă, îmbrăcați în sacouri ponosite (sugestie de intrare în corporalitatea comună, cotidiană), fiecare și-a pus câte o mască pe figură și se lasă conduși, pe acorduri delicioase, spre ieșire. Au plecat definitiv în lume. Nici nu s-au mai întors la aplauzele finale. Sobrietatea jocului e menținută tot timpul și merge mai departe, chiar și după final.
(Foto: Laurent Philippe)
Echipa și ansamblul artistic competitiv:
Coregrafia: Josef Nadj
Colaborator artistic: Ivan Fatjo
Light designer și manager technic: Blocquaux Sylvain
Costumele: Dartigues Paula
Muzica: Hauser, Famoudou Don Moye & Tatsu Aoki, Art Ensemble Of Chicago, Malachi Favors Maghostut & Tatsu Aoki, Peter Vogel, Christian Wolfarth, Lucas Niggli Fritz
Producție și turnee: Platô, Séverine Péan, Mathilde Blatgé Bureau
Coproducție: Montpellier Danse | Le Trident - Scène nationale de Cherbourg-en-Cotentin | MC93 - Maison de la Culture de Seine-Saint-Denis à Bobigny | Charleroi Danse, Centre Chorégraphique de la Fédération Wallonie-Bruxelles | Tropiques Atrium Scène Nationale, Fort-de-France | Théâtre des Salins, Scène Nationale de Martigues | Le Théâtre d'Arles
Cu sprijinul: Ministerului Culturii - DRAC Île-de-France | Teatroskop | Maison des Métallos, un program inițiat de Institutul Francez, Ministerul Francez al Culturii și Ministerul Francez al Europei și Afacerilor Externe