Un grup de veseli și entuziaști soldăței se zbenguie prin scenă: mai o bârfă, mai niște oftături de dor de-acasă, mai un pic de csardas. În orice caz, nu mare lucru de evocat, până la urmă. Și totuși, unii au scos textul cel patriotic de la naftalina cazonă și politică, dacă tot venise, ea, libertatea la putere... cum bine zicea al nostru Conul Leonida. Și, fiindcă toată afacerea este în primul rând politică, și abia apoi oarecum culturală, șade frumos să ne amintim apariția pe scena liberă a ideologiilor politice a unei formațiuni pe nume FIDESZ, în care a debutat fulminant un oarecare Orban Viktor Mihaly - jurist, fotbalist, avocat, politician (conform prezentării de pe Wikipedia).
Nu știu dacă textul acesta se joacă încontinuu de la "redescoperirea" și "renașterea" sa scenică din anul de grație 1991. Dată fiind tinerețea actorilor, se cam pare că da. D-ale propagandei... Deși se vorbește despre Rusia, accentul montării actuale cade, însă, fix pe Ucraina. Acolo unde invadatorul maghiar din 1941-44 găsise o familie de unguri... hingheriți și asimilați nu de către dragul de Stalin, ci doar de bestiile de ucraineni! Adică... mă-nțeledzi, neicusorule... și dă-i... și luptă! Magyar uber alles, ca să amintim de unul, Adolf, ce pare a-i inspira pe mulți, azi. Căci așa... "sanfason Țațo", se pomenește în spectacolul venit de la Budapesta și de interesele ungurești asupra Bratislavei, Timișoarei, Oradiei și a Ținutului Secuiesc. Aici cred că e vorba despre un fel de licență regizorală căci, în 1942, acel Ținut Secuiesc fusese dat, de Hitler și Mussolini, prietenului lor Horthy, prin Diktat-ul de la Viena. Așa că, la vremea aceea, nu mai aveau, bieții soldăței, la ce să viseze și pentru ce să-și verse sângele.
Dar, în fine... se va pretinde, poate, de către unii, că acest Albă ca Ucraina și cei Șapte Soldăței Pitici și Maghiari ar fi, chipurile, "decât" operă de artă... cu licențele respective. Dacă o luăm așa, atunci spectacolul susținut de o numeroasă trupă actoricească de tineri (în jurul a 20 de persoane) este lung, repetitiv, lipsit de coerență și inventivitate.
Din câte mi s-a părut (?), el pare să nici nu fi urmat întocmai criteriile și filiera selecției - cea care m-a obișnuit, de vreo șase ani, doar cu montări de la remarcabil în sus. Așa încât, stau și mă întreb dacă nu cumva acest "Jos chipiul..." nu s-a invitat, cumva, singur. Sau, mă rog...
(foto: Cornel Putan)