Running Up That Hill (A Deal with God) - Iubire, restul e tăcere - La plus précieuse des marchandises / The Most Precious of Cargoes la Cannes, 2024

La plus précieuse des marchandises / The Most Precious of Cargoes, în regia lui Michel Hazanavicius, a fost revelația festivalului pentru mine, în ciuda faptului că a luat cel mai mic scor pe celebrul Jury Grid realizat de Screen Daily. Nu am avut timp să citesc review-uri ca să aflu ce nu le-a plăcut, dar cred că cel mai important aspect este cum rezonează cineva personal cu un produs artistic, nu ce zic x și y. Putem dezbate că un critic trebuie să fie obiectiv, dar nu pentru asta suntem aici. Eu momentan țin enorm de mult la instinctul și subiectivitatea mea. În plus, "filmele care ne plac spun mai multe despre noi decât despre film în sine". Asta mi-a zis mama în timp ce scriam acest articol.

Să văd animația lui Hazanavicius în ultima zi a oferit parcursului meu la Cannes o oarecare ciclicitate, întrucât al lui a fost primul film pe care l-am urmărit la festival, în 2022. Atunci Coupez! / Final Cut deschidea ediția aniversară de 75 de ani. Două producții complet diferite, dar care m-au determinat totuși să realizez ceva: Hazanavicius este un maestru al plot-twist-urilor. Un expert în a trimite publicul pe o pistă complet greșită, doar pentru a arăta după mijlocul filmului care este adevăratul fir narativ. În 2022 nu era vorba despre un atac al unor zombie, ci despre o echipă care încearcă să transmită live un film despre o gașcă atacată de zombie și micile obstacole cu care se confruntă și care pun în pericol producția. În 2024, animația începe ca un basm, doar pentru a deveni apoi o "poveste la fel de reală ca viața".

Scenariul scris de Jean-Claude Grumberg în colaborare cu regizorul prezintă o tăietoare săracă de lemne (Dominique Blanc) ce trăiește într-o mare pădure și își dorește din suflet un copil, însă îi este imposibil să îl conceapă. Odată ca niciodată, ea găsește un bebeluș aruncat în zăpadă și decide să îl păstreze. În ciuda protestelor soțului (Grégory Gadebois), a ochilor critici din comunitatea ei și a riscurilor la care se expune, femeia face tot ce îi stă în putință să salveze micuța de la o moarte iminentă. O vreme suntem purtați prin această călătorie de vocea unui narator (Jean-Louis Trintignant), care contribuie la atmosfera feerică.


Cu personaje puternic delimitate de un contur negru și o cromatică ce pendulează între nuanțe de albastru, alb și maro, La plus précieuse des marchandises / The Most Precious of Cargoes este de o realizare tehnică impecabilă, iar fiecare cadru pare construit cu "mâna lui Dumnezeu", cum ar zice Maradona. Animația este sublimă din punct de vedere vizual, oferind minimul de detalii necesare pentru înțelegerea esenței. Muzica semnată de Alexandre Desplat, în special pianul și vioara, se îmbină armonios cu narațiunea și estetica. Vocile actorilor par a fi plăsmuite în lumea filmului, nu în realitate.

Prima parte dezvăluie o pădure aproape magică, care reprezintă căminul tăietorilor de lemne. Asta e tot ce ei știu, fiind separați de lumea exterioară. Prejudecățile adânc înrădăcinate sunt astfel inevitabile: oamenii "ceilalți" nu au inimă. În definitiv, cine își aruncă copilul din tren în zăpadă cu siguranță este lipsit de orice emoție, nu? Bebelușul nu poate fi decât un pui de diavol spurcat ce va dezonora întreaga comunitate.

Această concluzie este ceea care îl determină pe soțul femeii să fie reticent în privința fetiței și pregătit să o arunce din casă. Rezistența la nou este o constantă în personalitatea celor ce au trăit toată viața în izolare. Însă chiar și cele mai solide ziduri pot fi topite de duioșia stârnită de un suflet inocent. Încetul cu încetul, soțul începe să se atașeze de copil, declarând revelator că "The Heartless have a heart". Revine apoi rolul celorlalți tăietori de lemne să se împotrivească și să recurgă la barbarism pentru a "purifica" o comunitate de mult pătată.

Tragedia și dezumanizarea la nivel micro sunt puse în paralel cu ce se întâmplă la un nivel macro în partea cealaltă, câțiva kilometri mai încolo. La un zbor de pasăre depărtare de tumultul pădurii odinioară liniștite. De altfel, o pasăre chiar leagă uluitor pe ecran cele două planuri. O cruzime fără margini, de care mica comunitate nu are nicio idee, îi acaparează vecinătatea. Odată ce publicul primește o altă perspectivă, cea a trenului din care este aruncată fetița, totul capătă sens.

Războiul despre care vorbeau sălbaticii, acel fenomen invizibil ca un mit, devine tot mai palpabil. "Zeul trenului" care i-a ascultat rugăciunea femeii și i-a oferit un copil este de fapt mult mai nemilos decât am putea crede. Coincidența este că înainte de festival începusem să mă uit la serialul The Tattooist of Auschwitz, în pregătirea interviului cu Anna Próchniak. Nu l-am terminat, dar cadrul la care am rămas, cu avioanele Aliaților zburând deasupra lagărului, se suprapune perfect cu unul din animație.

La plus précieuse des marchandises / The Most Precious of Cargoes este o odă adusă umanității. Nu e o întâmplare faptul că cel mai monstruos personaj - veteranul de război cu fața desfigurată (Denis Podalydès) - este cel mai uman dintre toți, ajutând-o pe femeie de la început până la final. În cele din urmă, nu rugăciunile ei și ale părinților sunt cele care salvează copilul, ci oamenii care s-au sacrificat pentru siguranța lui. Înțelegerea cu Dumnezeu e o poveste din folclor. Dealul a fost urcat cu sacrificiu. Iubirea e tot ce contează, "restul e tăcere".