Organizatorii evenimentului au fost Radio România Muzical, Clubul Rotary-Pipera și ARTEXIM. Recitalul a fost transmis în direct de canalul TVR Cultural al televiziunii publice și de postul Radio România Muzical.
După o scurtă prezentare, în debutul recitalului, pianistul Nil Mladin a interpretat Sonata «Waldstein», în do major, op. 53 de Ludwig van Beethoven. Numele Sonatei nr. 21, scrisă în 1804, derivă din dedicația lui Beethoven făcută pentru prietenul său apropiat, contele Ferdinand Ernst Gabriel von Waldstein, membru al familiei nobile Waldstein, din Boemia. Lucrarea este cunoscută și sub numele de L'Aurora (Aurora), pentru sonoritatea acordurilor de deschidere a celei de-a treia mișcări, despre care se crede că evocă o imagine a zorilor. Este considerată una dintre cele mai dificile și întinse sonate beethoveniene, aflată în repertoriul marilor pianiști din lumea întreagă [2].
În recitalul de la sala Mihail Jora a Societății Române de Radiodifuziune, pianistul Nil Mladin a oferit publicului o seară de muzică elevată, interpretată cu rafinament stilistic, trăire artistică deosebită și cu virtuozitate.
Interpretul serii spunea că a ales să deschidă programul recitalului său cu Sonata Waldstein, fiindcă ea oferă o intrare cu o mare doză de optimism și energie, iar această capodoperă beethoveniană pentru pian este o muzică olimpiană, o muzică a zeilor.
Sonata bipartită cuprinde: I. Allegro con brio; II. Introduzione, Adagio molto; Rondo. Allegretto moderato - Prestissimo.
Printre inovațiile aduse de titanul de la Bonn în acest opus, se găsesc: modulația extinsă la tonalitatea mediantei (mi major), Puntea dintre tema principală și cea secundă (în prima mișcare realizată printr-un motiv de cădere compus din cinci note) și texturile îndrăznețe ale rondo-ului final.
Remarcam performanța lui Nil Mladin, plină de viață. Dincolo de caracterul 'atletic' al Sonatei, pianistul a înfățișat aspectul majestuos, dramatic (un ocean furtunos) sugerând misterul și înalta spiritualitate a acestei muzici. Muzicianul știe cum să exprime evantaiul posibilităților sonore ale instrumentului pe care cântă: uneori solicită "reducerea până la murmur, alteori se impune cu o extindere de dimensiunile unei catedrale" [3]. În Dezvoltarea formei de sonată a primei părți, evitarea materialului tematic secund, se corobora cu tonalitatea subdominantei (în loc de cea a dominantei, probabil reflectând obsesia pentru tema principală). Urmăream cum această idee muzicală se preschimba mereu. Nil Mladin, traversând tonalitățile, crea umbre și stări sufletești de mare sensibilitate, generate prin aceste subtile tono-modulații, ceva similar cu ceea ce în industria textilă, o țesătoare și numai ea prin profesionalismul și experiența sa reușește să deosebească cu ochiul liber multe nuanțe de gri (un amestec de alb și negru în proporții diferite), pe care un observator obișnuit nu le poate sesiza.
Ca surpriză arhitecturală, partea a doua a Sonatei este preludiată de o Introduzione, ce afirmă o melodie visătoare, întreruptă apoi de muzica rondo-ului final, marcând un contrast puternic, o descătușare. Prima secțiune a rondo-ului face astfel apel la un tril de pedală. Și, într-adevăr, pianistul Nil Mladin, a știut să evitate pedalizarea excesivă (care în vremea compozitorului german abunda, iar notațiile prelungi susținute ale pedalei, ce ignorau schimbările de armonie, erau potrivite doar pe acele instrumente 'uscate' ale timpului său). Sonata necesită o tehnică transcendentală: pasaje veloce la mâna stângă, melodie expusă în registrul acut. "Alternanța dintre tema Refren și Cupletele episodice ale formei de rondo se desfășoară pe dimensiuni neobișnuit de mari (500 de măsuri), într-o continuă creștere a pulsului ritmic. Întreg ansamblul mijloacelor stilistice contribuie la cucerirea unei luminozități impresionante" [4]. Admiram cum pianistul Nil Mladin separă timbral articulația veloce, de cea cu tușeul fin de cantilenă; mișcările agile ale degetelor, dar cu efect vătuit, erau urmate de accente aprige din tot brațul.
În unele secțiuni, trecerile din major în minor a temei îmi sugera o 'năpârlire' de blană animală. Apoi, în Codă, acele octave în glissando și dialogul dintre motivele prezentate de ambele mâini cu o tehnică de încrucișări de mare virtuozitate, te impresionau.
Au urmat Fantasien (Fanteziile), op. 116 compuse de Johannes Brahms în anul 1892. Ele fac parte din ultimul val al monologurilor ce încununează șirul bijuteriilor muzicale adresate de compozitor pianului și pianiștilor. Alături de trei Capricii se află patru Intermezzi. Capriciile lui Brahms însă, sunt altceva decât cele paganiniene. Dificultatea lor izvorăște din universul ideilor și din solicitarea sensibilității interpretative. Ele au un suflu de baladă, cu colorit tonal minor. Ascultându-le în recitalul pianistului Nil Mladin, sesizam tensiunea ritmică ce urmărea îndeaproape neliniștea conținutului epic, realizat prin acele deplasări capricioase de accente, prin cursuri sincopate și o anume instabilitate metrică, ce crea tensiune, care însă, ceda în intensitate în secțiunile extreme și mediane. Prin contrastul părților, aceste miniaturi pianistice conțin amprenta romantismului nordic brahmsian (Capriciul nr. 3 în sol minor). În interpretarea Intermezzi-lor se simțea melancolia și resemnarea, alături de gingășia și căldura sentimentelor. Introspecția domina această muzică, fiecare dintre piese (de sine stătătoare, nicidecum doar intermediare între momentele muzicale ale unei lucrări) prezenta un caracter aparte (colorit de nocturnă, suflu de mister ori seninătate, aer de menuet), chiar dacă existau legături tematice între ele. Nil Mladin, în cântul său, a pus în valoare inventivitatea ritmică și armonică a acestor Fantezii în formă de lied tripartit, precum și, în unele cazuri, aspectul simetric (Intermezzo nr. 5).
În încheierea recitalului de la sala Radio, Nil Mladin a interpretat Le baiser de l'Enfant-Jésus de Olivier Messiaen, parte a ciclului Vingt regards sur l'Enfant Jésus. Este de menționat faptul că Nil Mladin a aprofundat lucrarea la Londra, sub îndrumarea profesoarei Joanna MacGregor, care este unul dintre puținii specialiști contemporani ai muzicii lui Messiaen. Pe drept cuvânt, s-a simțit în interpretarea lui Nil Mladin fascinația pentru stilul componistic al lui Messiaen.
Vingt regards sur l'Enfant Jésus (Douăzeci de priviri asupra pruncului Iisus) este o continuare subtilă și sensibilă a meditațiilor teosofice ale lui Olivier Messiaen, o amplă suită pentru pian solo. Piesa a avut premiera la Salle Gaveau din Paris, la 26 martie 1945, cu Yvonne Loriod, (pianistă căreia i-a fost dedicată lucrarea). Suita este formată din douăzeci de părți (patru grupuri de câte cinci piese), fiind construită pe trei teme principale: tema forței divine, tema stelei și tema acordurilor. În această lucrare ciclică sunt utilizate procedee precum: moduri cu transpoziție limitată, ritmuri non-retrogradabile, canoane ritmice, ritmuri hinduse, cântece de păsări. cantus planus, amplificări și simplificări, registre contrastante, ostinato, poli-timbralism și politonalism. Scriitura pianistică este foarte sofisticată: arpegii inverse, rezonanțe, caracteristici diverse. Este una dintre elegiile contemporane, cvasi-romantice ale lui Olivier Messiaen, un fel de cântec de leagăn, o muzică de Chopin din secolul al XX-lea, interesantă, dar extrem de dificilă.
Pe frontispiciul partiturii din 1944, compozitorul nota: La fiecare împărtășanie, copilul Isus doarme cu noi, lângă ușă; apoi o deschide spre grădină și se repede în toată lumina să ne sărute. Tema lui Dumnezeu - cântec de leagăn, Somnul -grădina - brațele întinse spre iubire, sărutul, umbra sărutului. O gravură m-a inspirat. Reprezenta pruncul Iisus părăsind brațele Mamei, pentru a săruta pe mica surioară Theresa. Toate acestea sunt simbolul euharistiei, a dragostei divine. Trebuie să iubești ca să înțelegi acest subiect și această muzică, care vrea să fie tandră ca inima cerului și nimic altceva.
Tema lui Dumnezeu - leitmotiv.
Tema stelei este practic o subtilă panglică melodică.
Tema acordurilor - alcătuită din toate notele gamei cromatice - se regăsește pe tot parcursul lucrării, scindată, concentrată, aureolată cu rezonanțe, combinată cu ea însăși, ritm și registru schimbat, transformată și transmutată în toate felurile.
Nil Mladin a reușit să trateze foarte suplu pianul, exploatându-i posibilitățile timbrale și relevând o lume sonoră foarte variată, sugerând clopotele, tam-tamul, oboiul, percuția și xilofonul.
Aplauze puternice și ovații au răsplătit minunatul recital al acestui pianist de mare viitor.
La bis, publicul a ascultat Impromptu op. 90 nr. 3 de Franz Schubert.
Un recital de înaltă ținută artistică, ce ne dă speranță în propășirea artei interpretative românești în rândul tinerilor, dornici de a se apropia de marile valori ale literaturii muzicale universale.
NOTE
[1] Nil Mladin (25 de ani) s-a născut în România și a început să studieze pianul cu renumita profesoară de pian, Viorica Nistoroiu. În calitate de elev la Colegiul Național de Muzică George Enescu din București, a devenit rapid unul dintre cei mai talentați pianiști ai generației sale, câștigând numeroase concursuri naționale și internaționale în Europa de Est, și participând la festivaluri și academii de vară. Nil Mladin este absolvent al Academiei Regale de Muzică din Londra, unde a beneficiat de o bursă completă. Acolo a studiat cu Joanna MacGregor și apoi cu Florian Mitrea. Nil s-a perfecționat cu : Boris Perushansky, Ian Fountain, Imogen Cooper, Yevgeny Sudbin, Håkon Austbø și Rustem Hayroudinoff. În perioada 2020 - 2023 pianistul Nil Mladin a participat la competiția pentru bursa Moștenitorii României Muzicale. În anul 2023, juriul i-a oferit bursa în valoare de 4.000 euro, dar și alte beneficii profesionale, printre care o sesiune de înregistrări și un recital la Sala Radio. În timpul studiilor sale, a participat activ la numeroase concerte și proiecte, interpretând muzică, cuprinzând lucrări de Jean-Philippe Rameau, Serghei Prokofiev, Olivier Messiaen, Béla Bartók. A realizat și coloane sonore de film mut. Succesul său în competiții a dus la invitații la concerte cu Orchestra Națională a Radio din România și la Ateneul Român din București. În cadrul bursei Moștenitorii Muzicii Române, Nil Mladin este invitat să susțină și un recital la Ateneul Român organizat de Radio România Muzical, un alt concert cu Orchestrele Radio, precum și recitaluri organizate de Filarmonica Brașov și Tinerimea Română din București. La Filarmonica din Cluj, Nil Mladin este programat să apară într-o serie de concerte, precum și într-un recital în cadrul Festivalului Toamna Muzicală Clujeană, din 2024. De asemenea, i s-a oferit un contract de reprezentare artistică de către ARTEXIM.
[2] Dintre interpreții celebrii ai Sonatei Waldstein, op. 53 de Ludwig van Beethoven, amintim pe : Radu Lupu, Emil Gilels, Vladimir Horowitz, Wilhelm Kempff, Daniel Barenboim, András Schiff, Martha Argerich, Viadimir Ashkenazy, Claudio Arrau, Evgeny Kissin, Maurizio Pollini, Liu Xiaoyu, Krystian Zimerman, Mikhail Pletnev, Annie Fischer, Alice Sara, Alfred Brendel, Lucas Jussen și Igor Levit.
[3] coursera.org/lecture/exploring-beethoven-piano-sonatas-2/rescuing-a-masterpiece-from-ubiquity
[4] Ștefănescu, Ioana: O istorie a muzicii universale, vol. II, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996, pag. 301.
[5] Părțile lucrării lui Messiaen sunt: 1. Privirea Tatălui; 2. Privirea Stelei; 3. Schimbul; 4. Privirea Fecioarei; 5. Privirea Fiului asupra Fiului; 6. Prin El au fost făcute toate lucrurile; 7. Privirea Crucii; 8. Privind de la înălțime; 9. Vedere a timpului; 10. Privirea Duhului Bucuriei; 11. Prima Împărtășanie a Fecioarei; 12. Cuvântul atotputernic; 13. Crăciun; 14. Privirea Îngerilor; 15. Sărutul Pruncului Isus; 16. Vedere despre profeți, păstori și magi; 17. Privirea tăcerii; 18. Privirea Teribilului Maslu; 19. Dorm, dar inima mea este trează; 20. Vedere asupra Bisericii iubirii.
*wikipedia.org/Vingt_Regards_sur_l'Enfant-Jesus
**wikipedia.org/Piano_Sonata_No._21_(Beethoven)