De două ori Dali (II): Vecinul lui Dali - Esperando a Dalí / Așteptându-l pe Dali la TIFF, 2024

De două ori Dali într-o zi poate fi un răsfăț pe care numai TIFF-ul ți-l oferă în generosul evantai al proiecțiilor programate. Tot ce mustește savuros în jurul personalității marelui pictor a fost extras, comentat, exploatat, expandat și extrapolat în destule pelicule documentare, interviuri, ficțiuni și alte cele adiacente operei. Acelor filme li se adaugă încă două producții ce tind să fie incluse în "daliniana" universală, cea extinsă perseverent de fani autentici an de an. Două pelicule savuroase. Salvador Dali dublu asaltat. Dublu provocat, dublu analizat. Din interiorul ființei și din afară. Asaltat literalmente de o jurnalistă franceză în Daaaaaalí! al lui Quentin Dupieux și de un proprietar de restaurant, fascinat de faima lui, care nu dorește altceva decât să-l aibă oaspete într-o zi: Esperando a Dalí / Așteptându-l pe Dali, regia David Pujol.

Citiți prima parte a acestui articol, despre filmul Daaaaaalí!, regia Quentin Dupieux aici.

A doua piesă a duplexului dalinian, Esperando a Dalí / Așteptându-l pe Dali, se învârte tot în jurul maniei grandorii. Cea a pictorului se îmbină cu a unui proprietar de restaurant, Jules (José Garcia). Acesta, fan declarat al artistului, avid de glorie și poziție în societate și afaceri, întreprinde orice pentru a-și spori faima speculând vecinătatea cu reședința celebrului artist. Localul lui, numit sugestiv și obedient El Surreal, din sătucul Cadaqués din Catalonia, se află în imediata apropiere a misteriosului stabiliment al artistului de pe malul mării. Această vecinătate trebuie numaidecât speculată. Astfel că Miguel Garcia Navarrete și regizorul David Pujol au țesut un scenariu drăguțel pe această temă trăsnită și realizează în 2023 nostimada comică Esperando a Dalí / Așteptându-l pe Dali. Cât real și câtă invenție e la mijloc dracu' știe. Nici nu interesează. Fapt e că terasa inventivului proprietar e dichisită cu "mostre" daliniene: ouă miraculoase, cadrane de ceasuri semitopite din pânza celebră Persistența memoriei atârnând din copaci, figurine, statuete aurite de femei cu mâinile ridicate, receptor de telexon cu rac, opulență "suprarealistă".


În 1974, Spania lui Franco era în fierbere revoluționară. Doi frați combatanți fug din Barcelona și se refugiază pe țărmul mării la Cadaqués, căutând de lucru. Jules îi angajează și are noroc cu Fernando (Ivan Massagné), un bucătar genial. De la geniu la geniu. Cu el îl va ademeni pe Dali. Se va îndrăgosti de fiica proprietarului, Lola (Clara Posot) și va sparge nunta acesteia cu Tonet (Frances Feurrer). Pe decorul cu mesele răvășite și scaunele răsturnate în urma scandalului de la nuntă, (aranjament "suprarealist" sui-generis!) va apărea, impozant și tacticos, în sfârșit, misteriosul invitat. Lucrătura i-a reușit îndârjitului Jean, bun cunoscător al universului dalinian, care vorbește ca din carte despre opera acestuia. Emfatic, preocupat de succes, el are gusturi alese, cultivate cu perseverență. La fel ca alegerea regizorului David Pujol, care a mai făcut un documentar despre Dali, și se mișcă în universul creat de el cu dezinvoltură și farmec.