Un personaj excentric - Limonov: The Ballad la TIFF, 2024

Năvalnic suflu combativ-anarhist răspândește pe ecran, din primele secvențe, filmul lui Kirill Serebrennikov Limonov: The Ballad, creat pe filon biografic, după romanul francezului Emmanuel Carrère publicat în 2011.

Proiectat ca "film-surpriză" în cadrul ediției 23 a TIFF-ului clujean (2024), pelicula selecționată în competiția oficială la Cannes 2024 a făcut vâlvă printre cinefilii clujeni. Viața rebelului Eduard Limonov (pe numele lui real Eduard Veniaminovici Savenko), scriitor și politician rus, e pusă pe ritmuri trepidante, îndrăcite, într-un film-dinamită de 2 ore și 20 de minute, ce violentează spiritele și agresează retină. Timpanele abia mai rezistă în timpul proiecției. Pe scurt, regizorul mizează excesiv pe vehemența unui limbaj dur, incendiar. Aservit total stilului hollywoodian, s-o recunoaștem deschis, nu întotdeauna convingător atunci când e vorba despre spiritul rus. Ba din contră.

Acțiunea din filmul lui Serebrennikov (titlul alternativ: Limonov: The Ballad of Eddie) ne aduce în actualitatea bulversantă a Rusiei putiniste prin prisma răvășitoarei aventuri existențiale a eroului considerat de The Guardian "rebel politic și coșmarul cel mai cumplit al lui Putin" care n-a ajuns să fie "înlăturat" ca Aleksei Navalnîi, dar a murit în 2020 la 77 de ani, după ce a fost arestat pentru trafic de arme și după ce Partidul Național Bolșevic înființat de el a fost interzis în 2007. O viață tumultuoasă, de erou baladesc, opozant, la început, al regimului comunist sovietic, în război cu toată lumea mai apoi, extremist cu spirit revoluționar înnăscut, Limonov a trăit în afara Rusiei între 1974 și 1991.

Ben Whishaw creează profilul lui Eddie ca tânăr punk autentic, cu plete de beatnic și fizionomie de răzvrătit, poet sovietic radical, expulzat din URSS ca Iosef Brodski, vagabond în New York și politician dizident după întoarcerea în Rusia. Actorul intuiește cu precizie temperamentul coleric al eroului, afișează strident trăirile lui excentrice și construiește un arhetip al revoltatului funciar implicat în implementarea și dezvoltarea utopiilor revoluționare de orice fel, până la a răspândi ideologii de orientare comunist-fascistă.

Subiectul filmului se pliază pe două aspecte definitorii ale personalității lui Limonov. Sunt puse sub lupa analizei latura sentimental afectivă și cariera poetică. Amândouă potențate și modelate de impulsul politic devastator. Zbuciumat și impulsiv în amor, Eddie cunoaște pasiunea fără limite, îndrăgostindu-se nebunește de Elena, o modistă stilată, interpretă Viktoria Miroșnichenko. Actrița abordează rolul încredințat cu dezlănțuită forță de a întruchipa nebulozitățile feminine în plină acțiune răvășitoare. Scenele de sex sunt explicite. Dar Elena e numai femeie și greșește, rănindu-l crud în repetate rânduri.

Încearcă de toate: muncitor la o fabrică, majordom la un om bogat, poet și agitator politic. Distrus psihic, ruinat material, decăzut în ultimul hal în "America tuturor posibilităților", Eddie nu mai are posibilitatea de a se redresa și cedează psihic. Își caută trista consolare în brațele unui bărbat de la periferia populației newyorkeze și scrie un roman obscen pornografic forțând succesul. Firește, acesta nu vine. America nu are nevoie de el. Sucombă lamentabil printre marginali și sfârșește împușcat într-o secvență vag onirică ce amintește de moartea prin împușcare a lui John Lennon. În plină zi, în plină stradă. Conjunctură tragică expandată în ficțiune. E un flash din cartea sa cu iz autobiografic? Cert e că nu mai are posibilitatea de a-și reveni din marasmul în care a căzut decât întorcându-se în Rusia, după o altă încercare eșuată de a se integra în comunitatea artistică franceză. Dar nici Rusia nu-l primește cu brațele deschise, chiar dacă reușește să convingă o parte a populației cu nostalgii stângiste. Limonov este un personaj dubios, controversat și deranjant. Îl critică pe Gorbaciov, apoi pe Putin, deși sprijină anexarea Crimeii din 2014. Cariera lui literară e varză, politic e adulat și detestat deopotrivă. E arestat, eliberat, epuizat. O umbră a ceea ce a fost în tinerețe. Sfârșitul lui e aproape.

Fiind vorba despre un scriitor învârtit prin lumea literară, fără glorie eclatantă, dar în căutare disperată a gloriei, scenariștii Pawel Pawlikowski și Ben Hopkins i-au prevăzut un anturaj adecvat (real sau insinuat fictiv). Astfel că Limonov ca personaj de film pare o sinteză între mai multe figuri proeminente ale culturii ruse. Eddie se manifestă public zgomotos, în manieră maiakovskiană, are structura intelectuală a dizidenților Ana Ahmatova și Iosif Brodski (considerat rivalul său). Are ceva din naivitatea copilărească și impetuozitatea manifestate în America de Esenin. Sfatul lui Evtușenko (și el aciuit prin SUA) de a face pușcărie mai întâi pentru a impresiona mulțimea și a cuceri gloria pare a fi fost îndeplinit până la urmă. Nu e clar dacă rezultatele au fost cele scontate. Îndârjit împotriva lui Soljenițîn, fără un motiv bine definit, ni-l definește pe egocentricul Limonov ca pe un neînduplecat războinic. Cu toată zbaterea lui de a deveni un scriitor celebru, zbucium puternic subliniat în filmul lui Kirill Serebrennikov, Limonov a rămas sub un con de umbră întâmplător, poate nedrept. Posteritatea, poate, își va spune cuvântul.