Studii: Facultatea de Teatru și Film, Cluj-Napoca, Universitatea Babeș-Bolyai, Arta Actorului, Irina Wintze, Camelia Curuțiu, Ciprian Scurtea, 2023 (licență) // Facultatea de Teatru și Film, Cluj-Napoca, Universitatea Babeș-Bolyai, Arta Actorului, Master anul II.
Participă la Gala HOP 2024, la secțiunea Individual cu momentul #m-amnăscutdinnou.
Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Bogdan Ifodi: Mă văd un băiețaș simplu, tind să cred mereu că sunt onest și sincer, mă văd deschis și realist; cât despre ceilalți, e de la caz la caz, sunt cert convins că sunt oameni care mă văd ca o persoană foarte "pe bune", plin de energie pozitivă gata de a o împărți cu alții; și bineînțeles sunt alții, care mă cred un ipocrit basarabean care nu are ce căuta în țara "lor".:DD )
O.B.: A fost vreun moment în copilăria ta în care se putea prevesti că vei ajunge artist?
B.I. Oh da! Maică-mea a avut grijă de asta încă de la vârsta copilăriei mele, ciudat, pentru că ea fiind mai mult cu științele reale (ea voia să devină medic), era mai logic, cred, să mă fi dat la cercuri de șah, matematică sau alte fleacuri pe care nu le pricep deloc. Ea, în schimb, a așteptat până să pot merge singur și din start m-a dat la cercul de dans sportiv, am stat pe-acolo vreo patru ani și am înțeles că nu este de mine (de fapt, eu mergeam acolo doar ca să dansez cu o fată de care îmi plăcea și profa parcă special nu mă punea cu ea în pereche, așa că m-am dat bătut și așa s-a rupt primul lanț de iubire:DD ) după m-a dat la școala de muzică, la pian, aici am fost mai ambițios și am terminat școala de muzică. (cu bune și cu rele, cu urcușuri și coborâșuri, bineînțeles.) Până când am realizat că de fapt ce vreau să fac, ca meserie, e actoria și atât. Cum am ajuns la această concluzie, e o altă temă de discutat.
O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
B.I.: Actoria mă ajută (mă refer de fapt mai mult la procesul de repetiție, studiere etc.) să mă detașez de problemele personale și cele din jur, e ca o meditație inconștientă în care tu ești implicat doar în procesul de lucru și n-ai timp să te gândești la ce ai uitat să faci pe acasă sau pe cine ai uitat să mulțumești. Nu cred că mă încurcă cu nimic actoria, dacă e să dau un răspuns obligatoriu, poate doar ca program, căci vezi doamne nu am timp să-mi rezolv alte chestii. (Deși, toți care suntem la început de drum spre asta tindem, nu? Să avem cât mai multe proiecte și să nu avem timp de noi, cât de stupid ar suna.)
O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
B.I.: Dacă în echipă sunt oameni simpli, onești, cinstiți, serioși (și nu prea, pentru echilibru) și psihopați la lucru, atunci apriori nu poate exista ceva / cineva care să strice atmosfera de lucru.
O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
B.I.: Este o întrebare destul de dificilă pentru mine, nu cred că am avut o repetiție mai de impact sau deosebită față de celelalte. Dacă e să mă uit în trecut, îmi dau seama că absolut toate, până și cele mai neînsemnate și-au avut efectul în dezvoltarea mea ca actor. Îmi aduc aminte în anul I de facultate cum încercam din răsputeri doar să vorbesc corect, curat, fără accent de basarabean căci de actorie nici nu vorbesc, eram slab, nada, 0, trei nule, ca făina. Nici nu înțelegeam ce era în capul profilor când au luat decizia de a mă admite la facultate. Iar acum, sunt admis la gala HOP. Hehehe. Sper că am răspuns la întrebare.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
B.I.: Mi-ar fi plăcut să zic că fac method-acting sau că dorm cu textul sub pernă, dar aș minți. Sincer să fiu, tot ce încerc să fac este să fiu cât mai autentic și cât mai credibil, practic, pornesc mereu de la mine, de la cum sunt, cum e corpul meu și abia după, dacă e cazul, încerc să adaug tot felul de artificii, nu știu, poziții corporale, gesturi etc. Dar în esență, lucrul primordial la lucru este de a înțelege, eu pentru mine, care este situația, ce vreau să transmit și cum să fac asta. Fun fact, înainte de culcare, mereu joc scenele construite sau spectacolul (dacă e gata construit) la mine în cap și fac asta până nu adorm complet.
O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
B.I.: Nu am, sincer, chiar nu am, încerc să nu-mi aduc viața personală pe scenă și viceversa. E o delimitare clară în capul meu, viața e mai interesantă și mai reală ca orice rol, spectacol, indiferent de cât de bun ar fi.
O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
B.I.: Pentru mine nu contează ce rol joc, în ce spectacol, în ce regie. Pentru mine contează echipa și atmosfera la lucru. Decât să joc Hamlet într-o echipă toxică sau plină de fițe de pseudo-artiști, mai bine joc spiridușul năzdrăvan într-un mediu plăcut, cu oameni faini. Teoretic mi-aș lua aceiași bani, nu?:))
O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
B.I.: Nu este adevărat! În primul rând, sunt viu, scriu asta, în al doilea, nici măcar nu sunt angajat la stat, fac și eu două / trei colaborări și tot trăiesc. Depinde de cerințele persoanelor în cauză. Nu prea am auzit actori angajați la stat să se plângă că nu au ce mânca. Mai ales în România, unde de bine de rău mai prinzi o publicitate, un casting. Pe bune acum, spune-i la tanti Ioana de la Lidl că tu poți face 500$ pe ziua de filmare (dacă prinzi, bineînțeles, dar dacă tragi de tine, sigur prinzi! ) Și ea sărmana face atâta într-o lună. Bineînțeles că nu toți actorii trăiesc în bogăție, dar nici nu mor de foame. În schimb știți unde e problema aceasta? În Republica Moldova, de unde vin eu, uite acolo chiar cred că "gurile rele" au totuși dreptate.
O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
B.I.: Cred că aș fi mers pe muzică mai departe. De fapt sunt trei scenarii, 1 - cel mai mișto, m-aș fi angajat undeva pe o navă de croazieră, sau într-un bar mișto din Europa și aș zdrăngăni la pian toată ziua. 2 - nu-mi place, dar se învârt bani buni, mi-aș fi luat o orgă și aș fi cântat la nunți și cumătrii, botezuri și înmormântări. Și 3 - clasicul, bilet frumos în mama Germanie, și dă-i tati într-un depozit sau la ceva firmă de livrări până aș fi ieșit la pensie. tfu-tfu, ducă-se pe pustii.:D
O.B.: Ce te atrage la film și ce te atrage la teatru?
B.I.: La film îmi place că totul se concentrează pe micro-detalii, privire, respirație ceea ce în teatru nu prea se observă din motive obiective, tehnice. La teatru îmi place că totul este aici și acum și provocarea noastră ca actor este să fim la fel de prezenți și "la fel" ca în primele repetiții când abia descopeream lucruri.
O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
B.I.: Procesul de Franz Kafka - am recitit recent și mi-am dat seama că descrie foarte bine viața noastră, a actorilor la început de drum și nu numai. Trebuie să avem credința că vom reuși, indiferent de gurile rele, altfel, vom ajunge ca eroul principal al romanului, să fim "executați din industrie" ca un câine.
La grande bellezza, regia: Paolo Sorrentino, un film pe care l-am văzut în 2023, m-a învățat să-mi las orgoliul la o parte și să nu mai gândesc pentru altcineva la mine în cap, recomand!
Și una din piesele mele preferate este Rhapsody in Blue de George Gershwin, atenție! în interpretarea lui Dmitriy Matsuev. Nu mă înțelegeți greșit, nu vreau să mă dau mare artist, vezi doamne ascultă muzică clasică, în primul rând are influențe din jazz / blues, în al doilea, Matsuev, între teme, bagă impro de jazz tot în tema rapsodiei, merită ascultat, e top! Uite un link:
P.S. Acest interviu cred că merită citit doar pentru acest link:)) O ascultam aproape de fiecare dată înainte de spectacol / examen.
O.B.: Ce faci când nu ești artist? Ai și hobby-uri care nu au legătură cu arta?
B.I.: Ghm-ghm, nu știu cum va suna asta în capul cititorului, dar eu nu mă consider artist, poate am piticii mei, dar mereu mi-a displăcut acest termen (prea des) folosit. Părerea mea este că nu te poți autodeclara artist, e o chestie care se întâmplă în timp, atunci când schimbi ceva în oameni prin ceea ce faci. Eu ce am făcut la viața mea important pentru omenire? Nu știu să răspund, de aceea nu mă consider artist și sunt super ok cu asta! În timpul liber, joc baschet, îmi place mult să mă plimb cu căștile pe cap, aș putea face asta sute de km fără să obosesc. Și bineînțeles, moldovean fiind, îmi place să beau vin de casă, moldovenesc în conjuncturi non-teatrale și să discutăm despre absolut orice în afară de teatru.
O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2024? Ce așteptări ai de la această competiție?
B.I.: Cea mai simplă întrebare, mi-a plăcut tema (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale), nu aș fi venit dacă era altceva, fiind la liceul de muzică am participat la multe concursuri și mi-am dat seama că urăsc conceptul de competiție, unde niște oameni îți notează talentul. Fostul meu coleg Robert Ioan care a participat în 2023, m-a încurajat și m-a convins că la Gala HOP este o atmosferă foarte plăcută și merită încercat. Dacă era tema dansului contemporan sau altceva la care eu sunt bâtă, nu m-aș fi înscris în veci. Așteptările de la această competiție este de a veni, a fura meserie, a fi văzut, a fi apreciat.
O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2024 (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale) pentru tine și pentru artiștii de azi?
B.I.: Pentru mine, care sunt bâtă la dans contemporan, acrobații și alte artificii frumoase, pe scurt, pentru un frustrat, această temă mi se pare mai relevantă ca oricând, am făcut o facultate, am învățat să gândesc un text, am învățat să fiu în situație, am învățat actorie și vreau să arăt publicului că pot face această meserie și pot fi un actor autentic pe care să-l creadă publicul (sper). Foarte des, când se dă un casting, se cere în primul rând aptitudini de mișcare / muzică și abia după actorie (cel puțin așa am sesizat eu) și este un lucru bun dar pe mine personal mă înspăimântă căci nu știu în ce direcție să continui. Oare să fac un master de dans contemporan? Sau poate balet? Sau poate să mă las de tot?:D Sunt o grămadă de actori foarte, da' foarte buni, însă nu prind proiecte pentru că nu știu să facă șpagatul sau Rond de jambe / Dégagé / Petit battement etc. Sunt foarte recunoscător că în 2024 mai sunt regizori, oameni ai teatrului care mai pun preț pe actoria autentică, simplă și-atât.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
(foto: Cătălin Asanache)