Este cunoscut pentru filmul Tigru (2023) de Andrei Tănase, dar și pentru scurtmetraje și lungmetraje la regizori precum Tudor Giurgiu, Adrian Sitaru și Emanuel Pârvu.
Bogdan este alumni Ideo Ideis..
The Voice of Teenagers este o trupă formată în urma Capsulei Ideo Ideis de la Sibiu. Adolescenții din Sibiu sunt coordonați de Alexandra Gavrilov, alături de care pregătesc spectacolul Gânduri de sfârșitul lumii, după un text de Raluca Cîrciumaru (de citit pe LiterNet aici).
Vanessa Buga: Mulți dintre cei care au trecut prin Ideo Ideis de-a lungul anilor spun că această experiență i-a schimbat, că a fost un catalizator pentru viața lor ulterioară, profesională sau personală, indiferent de traseul pe care l-au ales ulterior. Care a fost prima ta întâlnire cu Ideo Ideis și cum a fost ea?
Bogdan Tulbure: Eram clasa a 10-a. Toata lumea vorbea de Ideo Ideis. Toată lumea se raporta la acest festival ca fiind un loc cu totul diferit, un loc magic. Când am ajuns acolo prima dată, am înțeles foarte repede de ce. Toate trupele pe care le știam din alte festivaluri erau altfel, trainerii, mentorii, invitații, toată lumea era altfel. Erau mai zâmbitori, mai deschiși, mai prezenți, mai pasionați, mai generoși. A fost o mare descoperire pentru mine. Efectul Ideo Ideis ne-a prins și pe noi foarte rapid și l-am lăsat să ne lucreze. Am avut parte de multe momente inexplicabil de frumoase, dar țin să subliniez aici un cuvânt cheie, un laitmotiv al primei mele experiențe la Ideo. Revelație. Simt că mi-a deschis foarte mult mintea și mi-a schimbat perspectivele. Am avut nenumărate revelații legate de actorie, de viață, de oameni, de teatru, de film, de univers, de credință și multe altele. A fost o experiență intensă, pe care atunci am trăit-o din plin și mi-am explicat-o după, în ,,depresia post-Ideo", așa cum o numeam noi atunci.
V.B.: Ideo Ideis este un festival care îi face pe mulți să se întoarcă an de an la Alexandria, fie ca participant, voluntar, trainer sau spectator. Pe tine ce te determină să revii în festival și cum s-au schimbat motivele și așteptările tale legate de Ideo pe parcursul timpului?
B.T.: Ca participant, țin minte că ăsta era scopul nostru, ținteam mereu să intrăm la Ideo și anul acesta, și anul următor și tot așa. Voiam să mai trăim odată toate acele experiențe descrise mai sus. Voiam să prin și mai multe lucruri, să fiu și mai prezent, să înțeleg mai bine. Era un loc în care societatea nu era la fel. Puteai să fii tu. Și să descoperi cine ești tu.
Ca trainer revin cu un entuziasm foarte asemănător, Ideo este din clasa a 10-a un pilon foarte important în dezvoltarea mea ca om și încă are acest efect. Dar într-adevăr, s-au schimbat multe. Între timp au apărut facturile, responsabilitățile, limitările vieții cu care te lupți constant, îndoielile ș.a.m.d. Faptul că redescopăr mereu entuziasmul pur al adolescenților, libertatea, creativitatea lor, mă face să îmi aduc aminte cum eram și eu atunci, și că e mai simplu de fapt. E un reality check pe care îl primesc cu mare bucurie de fiecare dată.
V.B.: De-a lungul anilor petrecuți în festival, am luat parte la mai multe ateliere de teatru tânăr. Am văzut astfel că se fac mai puțin exerciții de actorie propriu-zisă și mai mult exerciții pentru pregătire scenică (adică exerciții de concentrare, atenție, spirit de echipă, care să servească unei ulterioare dinamici scenice). Cum îi ajută aceste exerciții pe tinerii care nu vor fi actori?
B.T.: Cred că efectul atelierelor este unul foarte benefic pentru dezvoltarea lor ca oameni. Mai ales în perioada adolescenței, unde încep să apară pentru prima dată aceste întrebări fără răspuns precum "de ce sunt eu aici?", "ce fac cu viața mea?" etc. Ideo nu îți dă răspunsuri, dar cred că îți oferă contextul în care să îți pui întrebări, îți oferă mai multe variante, mai multe unghiuri. La care e important să medităm. Pe lângă asta, dezvolți și abilități concrete precum încredere, exprimare coerentă, skill-uri sociale, abilități muzicale sau de dans și multe altele.
V.B.: M-a fascinat dintotdeauna să privesc cum Ideo Ideis își pune amprenta diferit în viața fiecărui om implicat și uneori chiar îi ajută pe aceștia să își descopere vocația - artistică sau nu. Pe tine te-a influențat festivalul în decizia de a studia arta actorului și la facultate, sau a fost doar o confirmare în plus pentru o hotărâre deja luată?
B.T.: M-am hotărât că vreau să fac asta puțin înainte de Ideo, tot în clasa a 10-a. Dar țin minte foarte clar cum după primul Ideo chiar am început să mă vizualizez făcând această meserie pentru tot restul vieții. Și îmi spuneam că dacă actoria va continua să mă aducă în genul acesta de contexte, să cunosc oameni de genul ăsta, să am asemenea revelații, să mă descopăr pe mine și viața din jurul meu la un nivel atât de profund și detaliat, atunci da, pentru asta voi lupta.
V.B.: Am admirat întotdeauna de pe margine viața celor care urcă pe scenă. Mi se pare grea, dar și plină de proiecte care trec dincolo de rutina unui serviciu de la 9 la 17. Te rog să îmi spui despre trei dintre lucrurile pe care le-ai făcut în prima jumătate a anului 2024 și încă un lucru important încă în pregătire pentru lunile care urmează din 2024.
B.T.: Am început anul cu spectacolul Muscă, paie și bătaie de Lia Bugnar la Teatrul Național din București, apoi un scurtmetraj foarte drag mie pe care sper să îl vedem la cât mai multe festivaluri în 2025. Aștept cu nerăbdare premiera filmului Trei kilometri până la capătul lumii, în regia lui Emanuel Pârvu, unde am filmat și eu, și tot în octombrie 2024 am premiera la Teatrul Dramaturgilor Români cu spectacolul Atenție, se închid ușile de Salex Iatma.
V.B.: Vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri, sper să ne și cunoaștem personal la Ideo.