A fost ca o navă spațială care m-a teleportat într-o noapte de la Sibiu în Alexandria și mai apoi tot aceeași navă m-a adus înapoi. A fost ca un portal către o altă viață. Relațiile de prietenie pe care mi le-am făcut acolo sunt în viață și azi și se hrănesc numai din amintirile frământate și coapte în cele opt zile de festival.
În prima zi de festival m-am simțit ca un tren cu vagoanele goale. La finalul festivalului mi-am dat seama că nu mai erau goale, ci pline cu informație, cu prieteni, cu experiențe. De la Ideo Ideis am reușit să plec conștient că tot ceea ce am acumulat e datorită lor, celor cu care am împărțit experiența.
Am făcut parte din trupa The Voice of Teenagers cu care am pregătit spectacolul Gânduri de sfârșitul lumii scris de Raluca Cîrciumaru (de citit pe LiterNet aici), regizat de Mara Oprea, avându-l ca asistent pe Bogdan Tulbure și având scenografia făcută de Clara Ștefana.
Deci, de ce mă gândesc la Ideo Ideis chiar dacă suntem în decembrie?! Pentru că a fost, este și va fii parte din mine pe veci.