A absolvit U.N.A.T.C. licența în 2019, secția Actorie. Este cunoscută pentru filme precum Mia își ratează răzbunarea, regia Bogdan Theodor Olteanu; Crai nou, regia Alina Grigore; Kaimos, regia Sarra Tsorakidis; Taximetriști, regia Bogdan Theodor Olteanu; Klaus & Barroso, regie colectivă.
În teatru a jucat în Taximetriști, regia Bogdan Theodor Olteanu; Sara/Mara, regia Bogdan Theodor Olteanu, Apollo Party Titlu Bun Bun Final, regia Teodora Savu.
Trupa AICI revine la Ideo Ideis. Adolescenții din Constanța sunt coordonați de Tiberiu Roșu, alături de care pregătesc spectacolul Labirintul, după un text de James Dasher.
Vanessa Buga: Mulți dintre cei care au trecut prin Ideo Ideis de-a lungul anilor spun că această experiență i-a schimbat, că a fost un catalizator pentru viața lor ulterioară, profesională sau personală, indiferent de traseul pe care l-au ales ulterior. Care a fost prima ta întâlnire cu Ideo Ideis și cum a fost ea?
Mădălina Stoica: Am ajuns la festival cu trupa Brainstorming, o trupă de teatru de liceu, din care făceam parte. S-a simțit ca un soi de privilegiu, voiam să merit toate spectacolele și toate workshop-urile din Alexandria la care aveam ocazia să particip și tot ce se întâmpla era perpetuu fascinant. Toate vizitele la Ideo din liceu au fost printre cele mai frumoase experiențe pe care le-am avut. Încă nu pot să aud Beautiful Ones (imnul festivalului) fără să mă înmoi toată. Ideo era Narnia noastră.
V.B.: Ideo Ideis este un festival care îi face pe mulți să se întoarcă an de an la Alexandria, fie ca participant, voluntar, trainer sau spectator. Pe tine ce te determină să revii în festival și cum s-au schimbat motivele și așteptările tale legate de Ideo pe parcursul timpului?
M.S.: A devenit mai uman. La un moment dat era o vrajă, iar în timp a devenit un festival foarte ambițios de teatru care reușește lucrurile pe care și le propune și pe care îl admir. Am început să-i cunosc imperfecțiunile, să-i înțeleg personalitatea și să-mi doresc să fiu parte din dezvoltarea lui, fie și doar în calitate de martor. Ca în orice relație. Am tot venit pe la Ideo, chit că nu aveam vreo funcție.
V.B.: De-a lungul anilor petrecuți în festival, am luat parte la mai multe ateliere de teatru tânăr. Am văzut astfel că se fac mai puțin exerciții de actorie propriu-zisă și mai mult exerciții pentru pregătire scenică (adică exerciții de concentrare, atenție, spirit de echipă, care să servească unei ulterioare dinamici scenice). Cum îi ajută aceste exerciții pe tinerii care nu vor fi actori?
M.S.: Da, se pune accent mai degrabă pe coagularea unui grup de adolescenți care au o pasiune, decât pe pregătirea noii generații de actori, tocmai pentru că nu toată lumea vrea să devină actor și nici nu ar trebui. Intrarea în industrie implică cu totul alte lucruri față de implicațiile unui festival de teatru. La festivaluri înveți sau dezvolți niște aptitudini care te ajută indiferent de cariera / carierele din viitor. Exercițiile conțin un set de reguli care au la bază niște principii prezente și în sport, de exemplu. Dezvoltarea are loc în ideea în care se cerne un pic din cantitatea de informații acumulate până în punctul în care ești și se reorganizează niște priorități. Se devalorizează grila bine / rău și câștigă teren înțelegerea unor mecanisme umane de bază, atât la tine, cât și la cei din jur. Mai apare un strat la existenței pe care n-ai cum să nu fii câștigat, odată ce l-ai înțeles. Pentru că felul nostru profund uman de a fi, așa câș cum e el uneori și imperfect, nu e ceva ce sistemul școlar scoate prea tare în evidență. Deci ieși pe plus.
V.B.: M-a fascinat dintotdeauna să privesc cum Ideo Ideis își pune amprenta diferit în viața fiecărui om implicat și uneori chiar îi ajută pe aceștia să își descopere vocația - artistică sau nu. Pe tine te-a influențat festivalul în decizia de a studia arta actorului și la facultate, sau a fost doar o confirmare în plus pentru o hotărâre deja luată?
M.S.: A fost indirect motivul pentru care am luat decizia să dau la facultate. Voiam psihologie sau ceva pe scris. Dar în urma unei reprezentații de la Ideo cu Trilogia Belgrădeană am jucat în primul film și asta m-a făcut să mă gândesc că poate e ceva ce ar trebui să urmez. Deci literalmente încrederea pe care mi-au dat-o festivalul și Andreea Borțun (regizoarea care m-a luat în vizor) mi-au schimbat decizia în ce privește facultatea cu 180o.
V.B.: Am admirat întotdeauna de pe margine viața celor care urcă pe scenă. Mi se pare grea, dar și plină de proiecte care trec dincolo de rutina unui serviciu de la 9 la 17. Te rog să îmi spui despre trei dintre lucrurile pe care le-ai făcut în prima jumătate a anului 2024 și încă un lucru important încă în pregătire pentru lunile care urmează din 2024.
M.S.: Am scos un spectacol la Apollo 111 Teatrul, care se numește Apollo Party bun bun titlu final, un spectacol itinerant care nu seamănă cu vreun alt proiect de teatru pe care să-l fi avut. Am continuat să joc într-un serial de la Antena 1, proiect pe care l-am început anul trecut în august, Bravo, tată!. Și am luat un concurs de dramaturgie, tot la Apollo, cu o piesă pe care mă chinui s-o scriu de 4 ani, cred. Despre lucrurile în pregătire nu vreau să vorbesc până nu e sigur că se întâmplă, că-s superstițioasă.
V.B.: Dacă privești în urma către anii în care tu erai la primele experiențe în festivalul Ideo Ideis, cum ți se pare că s-a schimbat atmosfera de la Ideo Ideis? Ce s-a câștigat, ce s-a pierdut?
M.S.: Aș răspunde la asta după festival:)
V.B.: Mai am o ultimă întrebare despre trecutul și prezentul Ideo Ideis. Se vorbește mult că tinerii din ziua de azi nu mai sunt la fel ca tinerii din ziua de ieri. Ce unește și ce deosebește generațiile noi de tineri participanți la Ideo Ideis de generația ta?
M.S.: Idem, dacă e în regulă.
V.B.: Vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri, sper să ne și cunoaștem personal la Ideo.