iulie 2024
Gala Tânărului Actor HOP 2024
Alexandra Bob, vârsta: 25 ani, născută în Baia Mare, rezidență actuală: București

Studii: Facultatea de Teatru și Film UBB, Arta actorului, clasa profesorului conf. Miriam Cuibus, promoția 2021.

Participă la Gala HOP 2024, la secțiunea Individual cu momentul Boala, text propriu cu inserții din O fetiță înfiorător de banală de Ioana Toloargă și poezia Boala de Marin Sorescu.

Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Alexandra Bob: Mă văd ca un om care mai caută încă să se joace, care are niște căutări și simte că prin artă poate hrăni mai bine acele căutări și în același timp să se și joace. Ceilalți cred că mă văd în multe feluri. Poate unii mă văd ca un copil drăguț și inofensiv, alții ca o fată sensibilă și timidă, unii ca o fetiță rea enervantă și guralivă sau ca o femeie nedezvoltată, iar poate unii mă văd ca o rază de soare în viața lor, cine știe.

O.B.: A fost vreun moment în copilăria ta în care se putea prevesti că vei ajunge artist?
A.B.: Cred că tot parcursul meu din copilărie a prevestit asta. Asta pentru că am crescut într-o familie de artiști. Nu eram o familie clasică care mergeau împreună în vacanțe atunci când ne uneam, ci o familie care făcea seri de desen (sau concursuri de desen, cum îmi plăcea mie să le spun pe atunci), seri de dans și cântat. Ulterior am fost dată la gimnastică ritmică care a avut un impact foarte mare în drumul meu artistic (și încă are). Un alt moment cheie a fost atunci când am ales calea artistică în detrimentul sportului, astfel renunțând la gimnastică, fiind conștientă că o carieră în sport nu m-ar satisface pe deplin, așa că mi-am îndreptat atenția spre arta plastică.

O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
A.B.: Cred că mai mult viața de zi cu zi mă ajută în actorie, nu invers. Pentru mine arta actorului e ilustrarea vieții, așa că toate experiențele din viață sunt un prilej pentru a mă dezvolta ca actriță, ele fiind codependente pentru mine. Totuși răspunzând la întrebare, actoria mă ajută să accesez anumite emoții pe care le trăiesc și pe care le-aș ignora altfel, mă ajută să le înțeleg, să le accept, și până la urmă să le transform în ceva frumos și cu folos în artă. Altfel poate acele emoții ar rămâne ascunse și neînțelese și s-ar crea niște blocaje emoționale și energetice în corpul meu. Actoria în sine nu mă încurcă cu nimic în viață, în schimb meseria de actor, cu precădere de la noi din țară (căci nu cunosc situațiile din afară), adică piața muncii extrem de disfuncțională de la noi creează multă frustrare și nemulțumire în mine și în viața mea.

O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
A.B.: În primul rând să existe de lucru pentru că de acolo poate începe bucuria. Apoi să fie o echipă cu care să rezonez, să fie un mediu creativ pentru toți, să existe comunicare productivă, să fie respect, foarte important să fie respect, să am încredere în oamenii cu care lucrez, iar ei la rândul lor să aibă încredere în mine și munca mea, să fie o atmosferă bună de lucru, adică să existe dorința și productivitatea de muncă din toate părțile și să mă duc cu plăcere la repetiții, să nu-mi fie frică să fiu acolo.

O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
A.B.: Eram la primele repetiții de la Teama de a înota pe întuneric, un spectacol drag mie, iar regizorul, Tudor Licu, ne dăduse un mic exercițiu de imaginație și improvizație pe un fragment din text. Am început să mă simt extrem de liberă și jucăușă. De la acel mic exercițiu de improvizație am ajuns să simt și să descopăr un întreg univers interior al personajului și parcă vedeam cum niște unde energetice cuprind tot spațiul, niște vibrații magnetice și puternice care se răspândeau peste tot. Atunci am simțit că am o super putere, aceea de a accesa niște informații venite din exterior, pe care mi le pot asuma și transforma în ceva real care să există, într-un fel de a pune carne pe personaj, cum s-ar spune. A fost unul din momentele în care mi-am reamintit de ce iubesc meseria asta și cât de mult mă fascinează că pot face asta.

O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
A.B.: Există multe moduri în care mă pregătesc pentru rol și diferă de la un proiect la altul, unul dintre exemple l-am reamintit la întrebarea anterioară. Există un lucru comun la toate: cele mai multe informații despre rol le culeg din text. Încerc să citesc cât mai bine textul dat și să-l recitesc, dar să descopăr lucruri noi în el, adică să văd și alte posibilități. De cele mai multe ori lucrez destul de intuitiv, uneori mă las să descopăr lucruri pe parcurs, să fiu deschisă la informații noi, alteori stau și mă gândesc la ce trăiește personajul și în afara situațiilor din text. Stau aproape de emoțiile personajului, asta mă ghidează de cele mai multe ori, asta poate și pentru că în viața mea privată am început să fiu foarte atentă la emoțiile mele și mă preocupă mult aspectul ăsta. Sunt atentă și la interacțiunile pe care le are personajul meu cu alte personaje, așa descopăr lucruri în plus. În același timp sunt receptivă la indicațiile regizorale pe care le primesc și încerc să nu rămân blocată la cum văd eu rolul. În ultimul timp am observat că mă ajută mult și improvizația în descoperirea universului interior al personajului, nu în toate procesele de muncă am avut ocazia să experimentez zona asta, dar mă bucur mult când am parte.
Pe lângă toate lucrurile pe care le-am enumerat aici, în tot procesul ăsta de lucru cu personajul, am nevoie de multă repetiție (în special la teatru) pentru a găsi măsura potrivită.

O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
A.B.: Nu prea mi se întâmplă să rămân cu vreun rol, ceea ce se întâmplă pe scenă sau la o zi de filmare rămâne acolo după ce mi-am terminat treaba. Îmi e foarte greu să-mi imaginez că rolurile pe care le-am jucat să existe în afara cadrului, contextului în care ele există. E o condiționare pentru mine, ele există pentru că există acel context, acele costume, acel spațiu. Există în schimb gânduri pentru ele, îmi imaginez cum s-ar dezvolta ele dacă povestea filmului sau a spectacolului ar continua, ca atunci când eram mică și mă uitam la un film sau serial și îmi imaginam o continuare a personajelor favorite, doar că de data asta sunt rolurile făcute de mine hihi.

O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
A.B.: Cred că am răspuns la întrebarea asta mai sus, la întrebarea cu atmosfera ideală de lucru.

O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
A.B.: Nu cred că sunt gurile rele cele care spun asta, cred că sunt oamenii care probabil se confruntă cu o situație destul de reală a actorilor. Se poate muri de foame ușor în actorie. Nu toți actorii au noroc sau nu tot timpul actorii au noroc de proiecte care să bifeze și aspectul ăsta important în viață, banii adică. Nu toți actorii au norocul de a fi angajați peste noapte în teatre sau nu toți actorii au ocazia să prindă un concurs deschis la vreun teatru chiar după ce termină facultatea, plus că dacă prinzi vreun concurs deschis de angajare nu înseamnă că vei fi și angajat. Ni se zice că un actor ia un casting din 10, așa ca medie. Dacă prinzi un singur concurs de angajare în 3 ani, statistic vorbind... nu cred că are sens să mai zic. Apoi ca actor independent totul e foarte incert, asta duce la frică de viitor și anxietate. Nu știi niciodată cum poate arată viitorul sau ce oportunități se află pentru tine după colț, asta poate fi și palpitant, dar după multe refuzuri și un cont bancar nesatisfăcător e doar frustrant. Se poate câștiga și foarte bine din actorie, dacă ai o perioadă bună, dar dacă ești liber profesionist știi că veniturile tale mari se vor termina în cele din urmă. Plus că în cele mai multe cazuri actorii independenți nu sunt plătiți la timp. Majoritatea actorilor independenți își caută un alt job din care să se întrețină, ne gândim la cum să învățăm lucruri noi după ce ani de zile am investit în drumul pe care ni-l doream. E o realitate extrem de tristă, nu sunt niște oameni răutăcioși care se trezesc să vorbească despre asta, iar problema este că nimeni nu-ți vorbește despre asta în facultate, despre cât de greu este să faci meseria asta în afara unui hobby. E nevoie de multă răbdare și de sprijin financiar exterior când ești un actor la început de drum.

O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
A.B.: Nu m-am gândit foarte mult la alte cariere. Când am ales actoria eram foarte tânără și de atunci am muncit în acest sens. La un moment dat, pe la 14 ani, m-am gândit că poate mi-ar plăcea mai mult să fiu designer interior decât actriță, mi-a trecut foarte repede. Aș fi putut să merg și pe zona de artă plastică, textile, tapiserie, dar nu mi-a plăcut atât de mult încât să nu pot fără lucrul ăla cum simțeam cu actoria și cum încă simt. Cred că nu era suficient de vocațională zona de artă plastică pentru mine.

O.B.: Ce te atrage la film și ce te atrage la teatru?
A.B.: Nu știu exact dacă să răspund din perspectiva de spectator sau de actor, o să răspund din ambele oricum. Cred că atât în cazul filmului cât și a teatrului îmi place evadarea din realul cotidian al vieții mele. E ca o escapadă de la grijile și temerile din viața de adult. cred că aș putea să privesc mult mai mult film decât teatru. Am zile când vizionez și câte patru filme pe zi. Din perspectiva de actor e tot o escapadă, dar mult mai intensă. Să trăiești mii de vieți într-una singură e chiar o binecuvântare. Procesul la film vs procesul la teatru este destul de diferit. La film e apropierea mult mai mare de personaj și senzația mai reală că trăiești o altă viață, dar procesul e mai lent și e nevoie să-ți conservi energia pe un set timp de 12 ore diferit față de cum folosești energia în niște repetiții la teatru. Momentan simt că procesul de teatru e mai creativ pentru actor și există prilejul de joacă și de a experimenta mai mult. Iar senzația de a fi prezent pe scenă timp de o oră sau două, de a trăi experiența live de fiecare data altfel e magică, dar în același timp sunt îndrăgostită de procesul cinematografic și tot ce ține de cinematografie și îmi place mult să fiu pe set. Mda, cred că îmi plac amândouă mult în feluri diferite.

O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
A.B.: Am citit recent Sfârșitul lui Eddy Bellegueule de Edouard Louis și m-a inspirat autorul că a avut curajul de a se expune în fața tuturor și de a deveni vulnerabil, cred că a influențat într-o măsură mică și momentul meu de la gala HOP.

La filme e chiar complicat la câte am văzut în ultimele luni doar. Am să aleg totuși un serial. Cred că Euphoria m-a marcat cel mai mult în ultimii timp. S-a lipit de mine pentru că mă fascinează imaginea serialului, coloana sonoră și actoria actorilor.

Iar la melodie am să aleg ceva din soundtrack-ul de la Euphoria: I'm Tired de la Labrinth. Am ales melodia asta pentru că scena din serial când se aude melodia m-a marcat și apoi am vrut să ascult încontinuu cântecul ăsta, lucru pe care l-am și făcut.


O.B.: Ce faci când nu ești artist? Ai și hobby-uri care nu au legătură cu arta?
A.B.: Din păcate nu, nu am. Toate hobby-urile mele au legătură cu arta, presupun că sudoku și remi-ul nu intră la hobby-uri, nu? Am descoperit recent că-mi place și fotografia. Am reînceput să țes în timpul liber. Îmi place mult să fac karaoke în casă. Petrec foarte mult timp uitându-mă la filme și seriale și mi-am descoperit recent o pasiune pentru reality show-uri. Și uneori mai fac sport, dacă nu mă aflu în acel moment într-un proiect de dans, dar trag mult chiulul la sport, deși îmi place.

O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2024? Ce așteptări ai de la această competiție?
A.B.: De când am terminat facultatea m-am gândit în fiecare an să mă înscriu, dar mereu fie intervenea ceva, fie nu mă inspira tema. Însă anul ăsta când am auzit tema am simțit că trebuie să particip. E o temă vastă și oferă prilej mare de creație, am vrut să am exercițiul ăsta de a crea eu ceva de la zero și de a pune cap la cap un moment și mi-a plăcut mult. Așteptările mele sunt că poate se vor lega niște conexiuni care să ajute pe viitor, în rest încerc să nu mă gândesc prea departe.

O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2024 (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale) pentru tine și pentru artiștii de azi?
A.B.: Extrem de relevantă, nu știu ce să zic mai mult. Am văzut extrem de mulți actori talentați, muncitori și creativi la preselecție, care au avut lucruri de spus. Tematica de anul ăsta pune accentul pe actor, pe instrumentele lui și asta îl poate avantaja foarte mult să-și pună în evidență toate calitățile de care dispune și tot interiorul bogat pe care îl deține.

O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.

(Foto: Cătălina Romaneț)



0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus