iulie 2024
Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis, 2024
Oana Jipa este unul dintre alumni Ideo Ideis.

Este actriță și a primit premiul pentru Debut în cadrul Galei UNITER, 2022. Oana face parte din trupa Teatrului "Andrei Mureșanu" din Sfântu Gheorghe.

La TIFF 2024 a făcut parte din programul 10 pentru FILM la TIFF
.


Drama Club revine la Festivalul Ideo Ideis. Adolescenții din Botoșani sunt coordonați de Ella Nistor și vor participa la festival cu spectacolul Frecvent liber, după un text de Gianina Cărbunariu.


Vanessa Buga: Mulți dintre cei care au trecut prin Ideo Ideis de-a lungul anilor spun că această experiență i-a schimbat, că a fost un catalizator pentru viața lor ulterioară, profesională sau personală, indiferent de traseul pe care l-au ales ulterior. Care a fost prima ta întâlnire cu Ideo Ideis și cum a fost ea?
Oana Jipa: Am ajuns prima oară la Ideo Ideis în vara dintre clasa a IX-a și a X-a. Făceam parte deja de câteva luni din trupa liceului și mersesem la câteva festivaluri în acel scurt timp. Despre fiecare festival auzisem fel de fel de lucruri și îl așteptam pe fiecare în parte dar, când a venit vorba de a ne înscrie la Ideo Ideis, parcă lucrurile erau diferite. Am simțit la cei mai mari din trupă o altfel de mobilizare, mă simțeam de parcă intram la profesioniști, repetam cu mult spor și stăteam în sala 16 a Colegiului Național Bilingv George Coșbuc până ne dădea paznicul afară. Cu tot efortul însă, nu am fost selectați în anul acela și toată lumea a privit lucrul ăsta ca pe un mare eșec, nu ne venea să credem că obiectivul principal al verii acum nu mai era în plan și nicio vacanță la mare nu ne putea scutura tristețea și oftica. Coordonatorul trupei de la acel moment, Voicu Aaniței, fost membru al trupei și la momentul acela student la UNATC a făcut tot posibilul ca noi să avem totuși parte de această experiență, chiar dacă ea nu se finaliza cu prezentarea spectacolului, așa că a contactat-o pe Lenuș Morar (coordonatoarea trupei Atelierul de Teatru din Botoșani) și am aflat că vom merge totuși la Ideo dar alături de ei, ca parte din trupa lor. Și ca să fie treaba treabă, cei de la Atelierul ne-au și integrat în spectacolul lor, așa că am văzut pentru câteva secunde și cum se vede publicul din sala Casei de Cultură a Studenților.

Îmi amintesc multe lucruri de atunci, îmi amintesc căminul în care mulți dintre noi strecuram puiuți de căței, de pisicuțe, încălzirile de dimineață și cum cu fiecare zi în care descopeream acest festival, voința și dorința noastră de a fi acolo în mod oficial dădeau pe afară. Între timp am revenit la Ideo cu trupa, după care ca actriță cu un spectacol invitat și anul trecut, în 2023, am ajuns pentru prima oară ca trainer la Ideo Ideis. Să fie 9-10 ani de când vin la Ideo...

V.B.: Ideo Ideis este un festival care îi face pe mulți să se întoarcă an de an la Alexandria, fie ca participant, voluntar, trainer sau spectator. Pe tine ce te determină să revii în festival și cum s-au schimbat motivele și așteptările tale legate de Ideo pe parcursul timpului?
O.J.: E un eveniment foarte important pentru mine, am cunoscut acolo foarte mulți oameni și am avut multe revelații și în grup, dar și individual. Cu cât creșteam și veneam la Ideo vedeam din ce în ce mai clar eforturile depuse de echipa Ideo și faptul că festivalul se întâmpla în ciuda tuturor dificultăților mă făcea să îi văd pe toți cei implicați ca pe niște modele, ca pe niște oameni responsabili care au un scop și scopul era cât se poate de nobil - să formeze tineri. De când am terminat facultatea și de când lucrez cu tineri am avut un declick important și foarte necesar - că nu sunt numai eu pe lumea asta, cum simțeam la 16, 17, 18 ani și că apare un moment în care înțelegi că e obligatoriu să dai mai departe puținul pe care îl cunoști. Pe mine atelierele cu tinerii mă ambiționează, mă pregătesc mult pentru ele și am mari emoții înainte. Vreau să se simtă în siguranță în spațiul pe care îl creăm împreună la workshop, vreau să aibă și ei parte de un cadru în care să se cunoască, să descopere unii pe alții dar și ca grup, să aibă astfel de modele cum am avut și eu și să ajungă singuri la concluzia că să fii un om responsabil, curios, generos este the new cool.

Pe lângă toate astea, mă întorc la Ideo cu nostalgie și entuziasm și îmi face mare plăcere să revin într-un loc care m-a format în perioada confuză și rebelă a adolescenței. Mă simt datoare să pun umărul la treabă în tradiția acestui fenomen.

V.B.: De-a lungul anilor petrecuți în festival, am luat parte la mai multe ateliere de teatru tânăr. Am văzut astfel că se fac mai puțin exerciții de actorie propriu-zisă și mai mult exerciții pentru pregătire scenică (adică exerciții de concentrare, atenție, spirit de echipă, care să servească unei ulterioare dinamici scenice). Cum îi ajută aceste exerciții pe tinerii care nu vor fi actori?
O.J.: Un lucru pe care l-am apreciat mult la Ideo încă de când participam este că Ideo nu își propune să antreneze actorii de mâine, ci mai degrabă spectatorii de mâine. Mulți oameni cu care aveam întâlniri puneau foarte mare accent pe acest miraj. În festival toată lumea se simte bine și toată lumea vrea să se facă actor pentru că are impresia că dacă e actor poate să recreeze acea atmosferă, dar nu e așa. Din peste 2.000 de participanți Ideo Ideis, unii sunt astăzi medici, antreprenori, economiști și sunt cu siguranță spectatori fideli, educați care înțeleg munca din spatele scenei, chiar dacă au fost amatori și nu au decis să devină profesioniști. Multe dintre exercițiile pe care le gândim pentru atelierele noastre sunt exerciții care să îi ajute în diverse situații, nu numai în pregătirea pentru meseria de actor - de exemplu: să se concentreze, să se liniștească, să fie vigilenți, să își antreneze atenția, memoria, să își gestioneze emoțiile etc.

Participanții sunt oameni tineri, deschiși pe care noi vrem să îi păstrăm așa cât mai mult timp, faptul că fiecare are câte o meserie de vis, e altceva.

V.B.: M-a fascinat dintotdeauna să privesc cum Ideo Ideis își pune amprenta diferit în viața fiecărui om implicat și uneori chiar îi ajută pe aceștia să își descopere vocația - artistică sau nu. Pe tine te-a influențat festivalul în decizia de a studia arta actorului și la facultate, sau a fost doar o confirmare în plus pentru o hotărâre deja luată?
O.J.: Revenind la ce am spus mai sus, eu cred că am făcut parte dintre cei care s-au grăbit să se facă actori. Nu am luat nicio altă variantă în considerare, nu îmi doream să aud de nimic altceva dar pentru mine a fi actor era egal cu a fi parte dintr-un colectiv unit, de fapt asta era partea pe care eu o prețuiam cel mai mult și, crescând, am înțeles că în meseria mea nu e tot timpul așa. Sigur că acum am descoperit alte motive pentru care îmi practic meseria și pentru care mi se pare cea mai frumoasă din lume, dar mă mai gândesc din când în când dacă la lucrul ăsta sunt eu cea mai potrivită sau dacă dorința de a fi aici mă împinge să dau mereu tot ce e mai bun din mine. În cazul meu, decizia de a merge mai departe către a fi actriță s-a sondat la Ideo Ideis auzind personalități din lumea teatrului povestind despre căutările lor, despre derutele lor, despre greutățile prin care au trecut în meserie și mă surprindeam spunându-mi în gând că mi le doresc și le voi face față chiar dacă fiecare ne spunea aproape silabisit Nu vă grăbiți!

V.B.: Am admirat întotdeauna de pe margine viața celor care urcă pe scenă. Mi se pare grea, dar și plină de proiecte care trec dincolo de rutina unui serviciu de la 9 la 17. Te rog să îmi spui despre trei dintre lucrurile pe care le-ai făcut în prima jumătate a anului 2024 și încă un lucru important încă în pregătire pentru lunile care urmează din 2024.
O.J.: Prima jumătate a anului 2024 am petrecut-o în mare parte la Teatrul Andrei Mureșanu din Sfântu Gheorghe, repetând și jucând. Am sărbătorit finalul de stagiune la Cluj ca parte din selecția 10 pentru Film la TIFF, 2024. Printre altele, pentru la toamnă sunt nerăbdătoare pentru că avem deplasări în festivaluri cu multe din spectacolele din repertoriu, inclusiv un turneu național cu spectacolul La Ronde (r. Eugen Jebeleanu). Deplasările astea îmi amintesc mult de festivalurile de când eram adolescentă. În puținul timp liber încerc să socializez cât mai mult, să mă odihnesc, să învăț fel de fel de lucruri noi.

V.B.: Dacă privești în urma către anii în care tu erai la primele experiențe în festivalul Ideo Ideis, cum ți se pare că s-a schimbat atmosfera de la Ideo Ideis? Ce s-a câștigat, ce s-a pierdut?
O.J.: În fiecare an am regăsit aceeași atmosferă primitoare și dătătoare de curaj. Am bucuria să fi privit festivalul la vârste diferite și lentila mea este un caleidoscop de ipostaze în care n-am cum nicicum să fiu obiectivă. Ideo s-a îmbogățit prin multitudinea de activități prezente pe tot parcursul anului și prin încrederea în foști participanți care revin și duc mai departe demersul celor doi co-fondatori Andreea Borțun și Alexandru Ion, liceeni la momentul lansării primei ediții. Ideo este un organism viu care va merge mai departe mult timp de acum încolo și care reușește de 18 ediții să supraviețuiască în ciuda anumitor dificultăți. Și ca orice organism viu, el se îmbunătățește de la o ediție la alta pentru că are ca scop să se plieze pe nevoile tinerilor de astăzi.

V.B.: Mai am o ultimă întrebare despre trecutul și prezentul Ideo Ideis. Se vorbește mult că tinerii din ziua de azi nu mai sunt la fel ca tinerii din ziua de ieri. Ce unește și ce deosebește generațiile noi de tineri participanți la Ideo Ideis de generația ta?
O.J.: Nu remarc o diferență simțitoare pentru că și eu mă simt încă adolescentă de multe ori. Din unele puncte de vedere, adolescenții de azi mi se par mai cool - sunt mai articulați în discurs decât eram noi, mai hotărâți, mai puțin rușinoși, parcă au un soi de conștiință a adolescenței ca atu al lor. Îmi amintesc în ce fel percepeam noi trainerii, mentorii și adulții de la Ideo și din lume. Ne uitam la ei ca la niște zei, reușitele lor erau pentru noi lucruri la ani lumină. Astăzi văd că cei tineri sunt mult mai curioși să dialogheze cu personalități realizate din diverse domenii, curiozitatea este mai mare decât jena diferenței de statut, să zicem. Asta nu înseamnă că nu sunt respectuoși, poate doar mai îndrăzneți.

V.B.: Vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri, sper să ne și cunoaștem personal la Ideo.



0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus