august 2024
Gala Tânărului Actor HOP 2024
Gabriel Muncuș, vârsta: 28 ani, născut în 9 octombrie 1995, rezidență actuală: Sibiu

Studii: Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, Facultatea de Litere și Arte, Artele Spectacolului, Actorie, Clasa: Ofelia Popii, Cristina Blaga-Tomuș, Alexandru Malaicu, promoția 2021 (licență) // Universitatea "Lucian Blaga" Sibiu, Facultatea de Litere și Arte, Tehnici Interpretative în Artele Spectacolului, Clasa: Marian Râlea, promoția 2023 (master)

Participă la Gala HOP 2024, la secțiunea Individual cu momentul Vreau să fiu vedetă! după Apocalipsa gonflabilă de Saviana Stănescu.

Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Gabriel Muncuș: Sunt calm, visător, grăbit, încercând să iau în serios ceea ce am de făcut, dar nefiind niciodată mulțumit pe deplin de rezultat. Nu încerc să creez o altă imagine a mea, deci cred că și ceilalți mă văd la fel.

O.B.: A fost vreun moment în copilăria ta în care se putea prevesti că vei ajunge artist?
G.M.: Eram la grădiniță când ni s-a luat un interviu. Trebuia să răspundem la întrebarea clasică: ,,Ce o să te faci când vei fi mare?". Fetele își doreau să fie doctorițe sau profesoare, băieții polițiști sau pompieri. Eu am răspuns că vreau să fiu actor. Auzeam că actorii joacă. Copil fiind, înțelegeam că actorii se joacă și mă gândeam că nu poate exista o meserie mai frumoasă decât asta. Crescând am descoperit că logica mea de atunci nu era greșită.

O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
G.M.: Actoria te face analitic, iar asta te ajută ca om. Totuși, această analiză te împiedică să trăiești o situație reală în toată plinătatea ei. Descoperi că, involuntar, ajungi să îți studiezi comportamentul, sentimentele și reacțiile. Inconștient, propria viață devine obiect de studiu.

O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
G.M.: Cea în care se pune accent pe libertate, creativitate și încredere. Libertatea de a propune, de a proba și chiar de a greși, pentru că repetițiile sunt un moment de căutare și descoperire. Creativitatea există numai atunci când există libertate și cu adevărat liber te poți simți numai atunci când există încredere.

O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
G.M.: În adolescență am făcut parte dintr-o trupă de teatru din orașul natal, Alba-Iulia (Teatrul Skepsis). Toate repetițiile alături de ei erau lecții de colegialitate, bucurie și lipsă de orgoliu. Acolo mi-am creeat un ideal despre meserie. Întâlnirea cu ei m-a convins că ăsta e drumul pe care vreau să-l urmez.

O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
G.M.: Încercând să culeg cât mai multe informații din text, documentându-mă, urmând sfaturile regizorului și încercând să mă armonizez cu viziunea de ansamblu.

O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
G.M.: Cred că fiecare rol rămâne cu noi, pentru că el aduce cu sine întâlniri, căutări și experiențe.

O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
G.M.: Mi-aș dori să fiu provocat pentru că provocările sunt cele care dezvoltă.

O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
G.M.: Am prieteni care au terminat facultăți în alte domenii și cărora le e la fel de greu să răzbească. Din păcate e o dramă comună. Dincolo de dorință, ambiție și muncă, șansa joacă un rol la fel de important.

O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
G.M.: Detectiv, ca Hercule Poirot.

O.B.: Ce te atrage la film și ce te atrage la teatru?
G.M.: Aș răspunde ce mă atrage la actorie, pentru că experiențele mele de până acum au fost legate numai de teatru. Faptul că ai ocazia de a lucra cu tine, de a te descoperi și de a crește.

O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
G.M.: Carte: Crimă și pedeapsă de F.M. Dostoievski pentru că vorbește despre iertare în toate formele ei.
Film: Nunta mută, regia Horațiu Mălăele, pentru că are ceva atât de străin și totuși e o poveste a noastră.
Muzică: The Labyrinth Song, melodia lui Asaf Avidan, pentru frumusețea versurilor și a serialului în care am auzit-o (Dark).


O.B.: Ce faci când nu ești artist? Ai și hobby-uri care nu au legătură cu arta?
G.M.: Actoria a fost o pasiune pe care am avut norocul de a o transforma în meserie. Pe scenă trăiesc partea cea mai interesantă a vieții mele, existența mea fiind, în rest, total obișnuită.

O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2024? Ce așteptări ai de la această competiție?
G.M.: Gala HOP oferă șansa întâlnirii și de întâlniri avem atâta nevoie. Asta e ceea ce aștept.

O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2024 (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale) pentru tine și pentru artiștii de azi?
G.M.: Actorul se întemeiază pe om, iar autenticitatea omului creează unicitatea artistului. Din acest motiv tema mi se pare extrem de relevantă.

O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.



0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus