Trupa AD HOC revine la Ideo Ideis. Adolescenții din Pitești sunt coordonați de Mihai Savu și Andrei Barbu, alături de care pregătesc spectacolul Profu' de religie, după un text de Mihaela Michailov.
Vanessa Buga: Mulți dintre cei care au trecut prin Ideo Ideis de-a lungul anilor spun că această experiență i-a schimbat, că a fost un catalizator pentru viața lor ulterioară, profesională sau personală, indiferent de traseul pe care l-au ales ulterior. Care a fost prima ta întâlnire cu Ideo Ideis și cum a fost ea?
Ana Crețu: Eram clasa a 10-a, de un an în trupa de teatru AS și să fii acceptat la Ideo Ideis era un lucru important. Trupa nu mai fusese niciodată la Ideo, eram participanți pentru prima oară. Festivalul avea deja un suflu al lui propriu, avea deja o istorie și tradiții ale lui, știam că cele mai faine trupe din țară sunt acolo. Îmi amintesc că atunci când am intrat în sala Căminului cultural lumea cânta și era o frenezie și o energie pe care nu o mai întâlnisem. Am auzit melodia Beautiful ones și am înțeles în ziua aia de ce Ideo e atât de popular și iubit. Ce a urmat a fost ceva ce întrunea multe din nevoile și dorințele mele de atunci. Mergeam debordând de energie la începutul primei zilei la atelierele de teatru, la atelierul de coregrafie, la masă în Conciato (am prins mesele în Conciato, da da!). Zilele astea tip cantonament, care se sfârșeau cu o oboseală de nedescris, cu noi târându-ne obosiți, dar fericiți de la un eveniment la altul, au fost zilele în care am zis că eu dacă aș vrea să obosesc de muncă, așa mi-ar plăcea să o fac. Am decis în interiorul meu atunci că ăștia sunt oamenii mei, asta e casa mea.
V.B.: Ideo Ideis este un festival care îi face pe mulți să se întoarcă an de an la Alexandria, fie ca participant, voluntar, trainer sau spectator. Pe tine ce te determină să revii în festival și cum s-au schimbat motivele și așteptările tale legate de Ideo pe parcursul timpului?
A.C.: Am fost ca participantă de două ori și o singură dată doar în trecere, când deja eram la facultate. A fost ciudat să revin, eu nu mă mai simțeam nici elevă, nici trainer sau mentor, simțeam că nu sunt încă definită uman și profesional și Ideo n-are încă nevoie de mine. (scuze, se simțea apetența pentru dramă și atunci). Este primul an în care merg ca trainer. Motivele pentru care mă întorc acum s-au schimbat mult, aș spune. Când eram mică mă hrăneam mai mult din validări exterioare și căutam asta, să mi se spună cu sunt bună, că merit. Azi sunt un pic mai liniștită din punctul ăsta de vedere, sunt doar entuziasmată de revedere și de necunoscutul întâlnirii cu adolescenții, de noua mea calitate în cadrul Ideo. Mă aștept ca Ideo Ideis să fie un festival și mai serios decât l-am lăsat acum 10-12 ani (pentru că știu ce oameni lucrează la el), dar cine-s eu să-mi pun așteptările în cârca Ideo? Ideo, AI TOT CE AI NEVOIE deja!
V.B.: De-a lungul anilor petrecuți în festival, am luat parte la mai multe ateliere de teatru tânăr. Am văzut astfel că se fac mai puțin exerciții de actorie propriu-zisă și mai mult exerciții pentru pregătire scenică (adică exerciții de concentrare, atenție, spirit de echipă, care să servească unei ulterioare dinamici scenice). Cum îi ajută aceste exerciții pe tinerii care nu vor fi actori?
A.C.: Da, aceste exerciții teatrale au norocul să fie relevante pentru multe vârste, categorii, tipologii de oameni. Sunt relevante tocmai pentru că dezvoltă omul cu totul, noi prin exercițiile astea resuscităm copilul interior, dar într-o formă mai serioasă a lui. Ne jucăm, dar cu mai multă responsabilitate. Readucem miza jocurilor din copilărie îmbrăcate într-o structură ușor mai riguroasă sub formă de exerciții teatrale. Când suntem mici, jocul e forma supremă de învățare. Așa și pentru actor, exercițiile teatrale sunt baza de la care se pleacă. Și pentru că instrumentul pe care trebuie să și-l acordeze zilnic actorul este chiar el însuși, a lucra cu tine, pentru tine, dar împreună cu ceilalți este vital pentru orice ai vrea să faci în viață.
V.B.: M-a fascinat dintotdeauna să privesc cum Ideo Ideis își pune amprenta diferit în viața fiecărui om implicat și uneori chiar îi ajută pe aceștia să își descopere vocația - artistică sau nu. Pe tine te-a influențat festivalul în decizia de a studia arta actorului și la facultate, sau a fost doar o confirmare în plus pentru o hotărâre deja luată?
A.C.: În 2011, prima oară când am venit, îmi doream să fac meseria asta, dar nu cred că eram 100% sigură. Deja îmi pare un clișeu să spun asta, dar da, Ideo Ideis s-a simțit ca acasă în sufletul meu. Și nu mă refer la loc, ci la întreaga comunitate de oameni care aveau această pasiune comună, teatrul. Ei erau acasă-ul meu. Și micile confirmări din partea juriului au contat pentru mine, dar în principiu atmosfera Ideo Ideis. La festival am auzit parcă DA-ul cel mai hotărât din interiorul meu.
V.B.: Am admirat întotdeauna de pe margine viața celor care urcă pe scenă. Mi se pare grea, dar și plină de proiecte care trec dincolo de rutina unui serviciu de la 9 la 17. Te rog să îmi spui despre trei dintre lucrurile pe care le-ai făcut în prima jumătate a anului 2024 și încă un lucru important încă în pregătire pentru lunile care urmează din 2024.
A.C.: Am jucat într-un musical profesionist pentru prima oară în viața mea, în fața a 1.500 de oameni, m-am căsătorit și am spus da celui care este acum soțul meu, am trecut cu bine de prima sesiune de la Facultatea de psihologie. Dincolo de aceste momente de vârf, a fost o serie întreagă de momente și micro-momente de platou mai vesele, mai triste, mai entuziasmante sau mai dezamăgitoare. Pentru toate sunt însă recunoscătoare. Un lucru important în pregătire pentru toamnă și de care pot vorbi este reluarea cursurilor de teatru DARE TO DRAMA, un concept creat de mine în 2021. Vă aștept la cursuri!
V.B.: Dacă privești în urma către anii în care tu erai la primele experiențe în festivalul Ideo Ideis, cum ți se pare că s-a schimbat atmosfera de la Ideo Ideis? Ce s-a câștigat, ce s-a pierdut?
A.C.: Deocamdată îmi pot doar imagina răspunsul la această întrebare. Cred că esența festivalului se pasează din generație în generație, fie că vorbim de trupele de adolescenți sau cei care conduc festivalul, ce poate fi diferit este cum se manifestă aceasta. Sunt curioasă să trăiesc din nou experiența Ideo din această nouă postură.
V.B.: Mai am o ultimă întrebare despre trecutul și prezentul Ideo Ideis. Se vorbește mult că tinerii din ziua de azi nu mai sunt la fel ca tinerii din ziua de ieri. Ce unește și ce deosebește generațiile noi de tineri participanți la Ideo Ideis de generația ta?
A.C.: Consider că e în firea omului să creadă că el a fost cel mai fericit tip de adolescent, că el a știut să se bucure de asta cu adevărat, că tinerii de azi nu mai sunt la fel. Adolescența noastră a fost mai frumoasă, doar pentru că a fost a noastră, nu pentru că noi eram mai buni în vreun fel. Asta e exact ca unii bunici care spun că era mai bine pe vremea lor, pe vremea comunismului. Dar dacă ne gândim ce vârstă aveau ei atunci... 20, 30 ani.. Era mai bine atunci pentru că era perioada cea mai înfloritoare a vieții lor.
Cred că ce unește generațiile sunt aceleași temeri, frici, nesiguranțe, ne unesc aceleași dorințe de iubire și acceptare. Felul în care se manifestă aceste nevoi sunt aproape singurele diferențe majore și fiecare generație are provocările și frumusețile ei. Dar știam noi pe atunci, în adolescență, că aveam deja tot ce e nevoie?
V.B.: Vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri, sper să ne și cunoaștem personal la Ideo.