Particip la Ideo Ideis de mai bine de 5 ani, festivalul fiind unul dintre principalii factori care m-au determinat să îmi doresc să fac actorie / regie pe viitor.
În 2024 voi urca pe scena festivalului alături de trupa Pink Freud.
Pink Freud este o trupă formată în urma capsulei Ideo Ideis de la Roșiorii de Vede. Adolescenții din Roșiori, alături de colegii lor din Alexandria, sunt coordonați de Alina Savu și pregătesc spectacolul Cum poate ceva atât de greșit să mă facă fericită după un text de Sabina Balan, îndrumați regizoral de Tania Drăghici. Capsulele Ideo Ideis sunt un proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii.
Vanessa Buga: Dincolo de Ideo Ideis, care a fost prima ta întâlnire cu lumea teatrului?
Daria Stan: Știu că era vară, era pe când încă se folosea Casa de Cultură din Alexandria și mai știu că mama m-a dus la un spectacol de teatru de păpuși. Eram genul de copil pe care dacă îl duci la teatru sau la film, stă lipit de scaun și nu scoate un sunet. Aveam undeva la vreo 6 ani și cred că îmi plăceau tare mult basmele, pentru că tot ce îmi pot aminti este că nu reușeam să îmi iau ochii de la ce se întâmpla atunci pe scenă.
V.B.: De ce, din toate lucrurile pe care le are ca opțiune un tânăr azi, ai ales sa intri într-o trupă de teatru?
D.S.: Pentru mine este important să deprind experiența de-a lucra cu mine însămi, dar și cu colegii de trupă la punerea unui spectacol în scenă, din moment ce am de gând să fac din asta un drum în viață. Aleg în detrimentul oricărei alte opțiuni să învăț din timp ce înseamnă să lucrezi la un ideal comun cu inflexiuni proprii.
V.B.: Cât de bine crezi că reflectă realitatea ta sloganul festivalului Ideo Ideis 2014 (Ai tot ce ai nevoie)? De ce anume ai nevoie la Ideo Ideis și în viața ta de zi cu zi?
D.S.: Când aud sloganul Ai tot ce ai nevoie?, mă gândesc ce aș vrea să însemne pentru mine, mă gândesc pentru că știu de fapt că nu am cum să răspund fără să sune artificial. E o întrebare asemănătoare cu ce înseamnă fericirea. Cred că am nevoie să ascult încă o dată Calul din Marlboro de la Vama Veche. Poate așa nu o să mă limitez la răspunsul: am nevoie să nu-mi mai grăbesc timpul.
V.B.: Care sunt așteptările tale legate de festival?
D.S.: În fiecare an așteptările sunt diferite. La început, eram prea copil pentru a-mi face așteptări, veneam doar ca spectator și mă tulbura gândul că nu sunt îndeajuns de mare ca să particip. Când am participat individual la ateliere, mă așteptam să fiu voluntar în anul care va urma. Când am fost voluntar, schimbam regula și doream să vin cu trupa. Acum că vin cu trupa, aștept doar să fiu, cred că e cel mai curat gând pe care îl pot avea momentan.
V.B.: Cum ați ales piesa de teatru pe care urmează să o puneți în scenă în cadrul ediției a nouăsprezecea a festivalului Ideo Ideis și cum rezonează cu voi?
D.S.: Textul spectacolului nostru este echivalentul mai multor monologuri inspirate din experiențe personale, strâns legate de perioada adolescenței, ce devin un manifest al căutării de sine. Alegerea nu a fost una convențională, neavând nici timp, nici experiență ca trupă am lucrat online timp de mai bine de o lună alături de regizoarea Tania Drăghici și dramaturga Sabina Balan pentru a aduce textele la o formă dramatizată și justificat ordonată pentru a prinde viață pe scenă.
La finalul lunii iulie 2024, ne-am adunat la Roșiorii de Vede, lucrând de această dată atât cu Tania pe partea de regie, cât și cu Alexandra Tofan pe partea de actorie, iar pe final cu scenografa Mădălina Mihai.
V.B.: Povestește-ne în 5 rânduri spectacolul vostru și convinge-ne să venim să îl vedem.
D.S.: festival, autobuz, bagaje, revoltă, cimitir, om de știință, mamă, majorate, îndrăgostire, tată, prieteni, ideal, emoții, libertate, speranță, dans, cămin, și... atât?