Trupa Artwork revine la Ideo Ideis. Adolescenții din Iași sunt coordonați de Diana Roman, alături de care pregătesc spectacolul Hai să jucăm șotron pe un teren minat, după un text de Diana Roman.
Vanessa Buga: Dincolo de Ideo Ideis, care a fost prima ta întâlnire cu lumea teatrului?
Maria Sara Oglinzeanu: Am intrat în lumea teatrului întâmplător, de mică, dar a rămas cu mine până acum și va rămâne în sufletul meu toată viața. Iubesc arta de mică, mă uitam la desene animate non-verbale cu muzică clasică pe fundal înainte să învăț să vorbesc, mergeam la teatru în fiecare weekend cu părinții mei și am luat cursuri de pian de la 3 ani. Prin acest instrument am descoperit și lumea teatrului. Diana Roman mi-a fost inițial profesoară de pian, dar ea a văzut potențialul din micii ei pianiști și a format un cor ce avea muzică îmbinată cu momente teatrale. Cu multă muncă, multe idei și implicare am trecut la spectacole de teatru-muzical, spectacole sociale ce necesită o lungă cercetare pentru a putea fi puse în scenă.
V.B.: De ce, din toate lucrurile pe care le are ca opțiune un tânăr azi, ai ales să intri într-o trupă de teatru?
M.S.O.: Am ales să rămân în brațele teatrului pentru că am găsit aici o mare familie. M-am regăsit pe mine și am găsit puterea de a mă exprima. Am învățat ce înseamnă să colaborezi, să lucrezi împreună cu alții pentru un interes comun. Consider că actoria e arta care combină cele mai multe tipuri de artă. Un actor trebuie să știe și să cânte și să danseze și să se joace, să lucreze alături de alții și să știe cum să-și împărtășească pasiunea și trăirile atât cu publicul, cât și cu el însuși. Am învățat ca tânără actriță că în actorie trebuie să știi să te joci ca un copil. Să combini acea joacă cu seriozitate și perseverență, să pui un praf de pasiune și unicitate și voilà. Poate nu e chiar așa ușor, dar eu cred că, dacă senzația de pe scenă te lasă cu un vârtej de sentimente în inimă și cu așteptarea următorului spectacol, înseamnă că faci ceea ce trebuie. Nu știu niciun alt loc unde se poate combina acest amalgam de sentimente, de asta am ales să fiu într-o trupă de teatru.
V.B.: Cât de bine crezi că reflectă realitatea ta sloganul festivalului Ideo Ideis 2014 (Ai tot ce ai nevoie)? De ce anume ai nevoie la Ideo Ideis si în viața ta de zi cu zi?
M.S.O.: Mi-a plăcut mereu să cred că toate uneltele și materialele de care avem nevoie pentru a ajunge la fericire și reușită sunt, de fapt, la noi. Trebuie doar să știm cum să le folosim și, atunci când nu știm, să cerem ajutorul. Consider că noi, ca oameni, suntem ființe empatice, ființe care preiau din sentimentele celor din jur și și le însușesc. Modul în care reacționăm la oamenii din jur ne ajută să ne înțelegem pe noi înșine mult mai bine. Avem tot ce avem nevoie! Suntem creativi, energici, implicați și, deși uneori mă simt orbită de propriile mele frici și ezitări, am învățat că în mediile sigure, ajutorul este oferit cu brațele deschise. De asta am nevoie de la Ideo Ideis. De un spațiu sigur, încurajator, creativ și plin de viață și susținere. De abia aștept să pot oferi înapoi măcar o parte din toată susținerea pe care sunt convinsă că o voi regăsi în festival!
V.B.: Care sunt așteptările tale legate de festival?
M.S.O.: Așteptările mele legate de festival sunt, cred, destul de simple. Mă aștept la un spațiu plin de artă și de oameni pasionați. Mă aștept la un val de noutate, de cunoaștere și la noi senzații! Vreau să învăț să văd arta și prin ochii altor oameni și am o fărâmă de speranță că asta se va putea întâmpla în festival. Sunt foarte curioasă de parcursul altor oameni în viață, de modurile în care au ajuns unde au ajuns și de sfaturile pe care le pot împărtăși.
V.B.: Cum ați ales piesa de teatru pe care urmează să o puneți în scenă în cadrul ediției a nouăsprezecea a festivalului Ideo Ideis și cum rezonează cu voi?
M.S.O.: Textul Hai să jucăm șotron pe un teren minat s-a născut dintr-o cercetare îndelungată și din dorința noastră de a da voce personajelor și situațiilor pe care noi doar le citim la ora de istorie. Odată ce te interesezi în detaliu și afli mărturiile oamenilor care au trecut prin război, la vârsta ta chiar sau mai mici, îți dai seama că din manualele de istorie esența nu e în anii în care au avut loc conflicte, ci în oamenii care au trecut prin ele. Îmi place să cred că noi rezonăm cu această piesă prin faptul că acei oameni trăiesc prin noi. Majoritatea textului e format din mărturii, scene din cărți, filme, interviuri și statistică amănunțită. Este fascinant să ai puterea de a da șansa unor voci să fie auzite și sunt mândră că pot face astea prin teatru!
V.B.: Poveșteste-ne în 5 rânduri spectacolul vostru și convinge-ne să venim să îl vedem.
M.S.O.: Hai să jucăm șotron pe un teren minat este un spectacol de teatru bazat pe mărturiile copiilor supraviețuitori ai războiului, folosind texte din cărți, filme, scrisori și documentare. Îmbină umorul, muzica și mișcarea scenică pentru a aduce în fața publicului poveștile acestor copii. Ascultați-le vocile!