Studii: Facultatea de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Specializarea: Artele spectacolului - Actorie (licență) / Master: Facultatea de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Specializarea: Artele spectacolului; Management și antreprenoriat cultural.
Participă la Gala HOP 2024, la secțiunea Grup cu momentul Obsesiv-Impulsiv, alături de colegul ei, Mihai-Andrei Pleșa.
Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Theodora Pintilie: O bună perioadă am crezut că nu am o personalitate proprie. Pentru că sunt people pleaser, de cele mai multe ori, doar oglindesc ce vor ceilalți să vadă. Nu îmi iese mereu, clar. Treptat am realizat că în mine există resursele necesare să fiu oricine îmi propun (în limita valorilor personale). Prin urmare, sunt un soi de prințesă din spatele unui bloc comunist, tocilară împotriva sistemul de învățământ, care vine cu un tupeu imens să te roage foarte frumos, dacă nu te deranjează, să te muți puțin, să poată trece apăsat și ambițios către scopul ei golano-artistico-prințesesc. Sunt orice vrei tu și nimic concret. Încerc să mă adaptez foarte rapid la așteptările interlocutorului. Sunt aproape convinsă că sunt percepută diferit de către fiecare persoană. Doar prietenii mei ar putea răspunde la întrebarea asta, dar nu i-am întrebat niciodată. Cred că am răspuns foarte vag, îmi pare rău.
O.B.: A fost vreun moment în copilăria ta în care se putea prevesti că vei ajunge artist?
T.P.: Mereu am fost înclinată către arte. Am decis mai greu pe care vreau să o las să mă mănânce.
O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
T.P.: Imediat ce treci de pragul critic "Ești actor? Plângi la comandă?" sau "Păi dacă ești actor, zi și mie o glumă / poezie / ce le mai trece prin cap", realizezi că este o meserie exact ca oricare alta. Când merg să iau pâine în șlapi sau îmi plimb câinele în pijamale nu mai e relevant dacă sunt sau nu actriță. Nu mă ajută, nu mă încurcă.
O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
T.P.: Greu de explicat. Prefer să știu ce am de făcut. Nu mai am energia să aud "fă și tu ceva frumos aici". Pe cât posibil, vreau să știu traseul pe care îl am de făcut în scenă. Motivații / scop / trăiri / activități îmi găsesc eu. Ce mă inhibă și nu mă lasă să improvizez este senzația constantă că trebuie să demonstrez ceva. Nu cred în gândirea de tip "mănâncă sau vei fi mâncat". E loc pentru toată lumea în industrie. Prin urmare ideal ar fi, cât timp lucrăm, să facem un efort comun și să ne prefacem că ne suportăm. De asemenea, pentru că mi-am creat o igienă la lucru, prefer să nu existe foarte multe momente de abatere de la scopul final. Nu sunt mai credincioasă decât papa, momentele de pauză sunt benefice, glumele își au rolul lor, oamenii întârzie și din motive independente lor, dar totul stă în măsură.
Am să rezum în câteva cuvinte ca să fie mai clar ce am vrut să spun: seriozitate, interes, dedicare, relaxare.
O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
T.P.: Nu îmi răsare nimic în minte. La repetiții sunt foarte concentrată pe ce am de făcut, deci nu prea stochez alte date externe și nici nu am revelații artistice.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
T.P.: Pentru un rol, oricare ar fi el, încerc să compun o fișă de personaj cât mai bogată în detalii. Sunt migăloasă și pun mereu în munca mea cât mai multe elemente mici care, împreună, compun tabloul mare, complex și verosimil. În rest, trei mătănii mintale și un "dă-i cu inspirația" pe post de "amin".
O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
T.P.: Toate rolurile au un loc special în inima mea. Sunt persoana care folosește replici din spectacole în conversațiile cotidiene. Nu pot să aleg un rol, le-aș supăra pe celelalte.
O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
T.P.: Am un mic istoric în a fugi de roluri și echipe artistice. Fie dădeam bir cu fugiții imediat ce nu îmi convenea ceva, fie lucram cu scârbă până îmi enervam regizorul / echipa. Acum am învățat ce înseamnă toleranța și acceptarea. Nu mai fug. Nu mai caut mare lucru. Prefer să nu fie făcute lucrurile pe genunchi, indiferent dacă este vorba de text, scenografie, regie sau orar de repetiții. Am detaliat și mai devreme care e cadrul de lucru ideal pentru mine.
O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
T.P.: IBAN-ul meu este: RO53BTRLRONCRT0471131001. Gurile rele sunt rugate să mă finanțeze. Doamne ajută să fie și mâna la fel de largă ca gura!
O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
T.P.: Am terminat liceul la secția Design. Am crezut mult timp că voi fi designer de interior. Am fost studentă la litere o perioadă. Am terminat un master în management. Realist vorbind, vara rime despre porumb pe plaja Modern, iarna agent vânzări.
O.B.: Ce te atrage la film și ce te atrage la teatru?
T.P.: Filmul este compus din: real, sincer, subtil și încet. E ca relațiile alea în care atât de mult timp e doar armonie încât îți vine să provoci un scandal doar ca să simți și tu că trăiești. Nu te lasă camera să fii cabotin. Nu poți să te prefaci. Uneori când mă uit la filme am senzația că reușesc să intru prin ochii actorilor și să pic direct în suflet. Cred că asta e extraordinar.
Daaar, eu gesticulez mult, vorbesc tare (copil moldovean crescut în Constanța), am păreri și uneori îmi e silă să trăiesc prea multe la foc mic. "Mie îmi plac scandalurile, calomniile (...)". Aici apare teatrul. Teatrul, dacă nu e făcut după dictarea lui Artaud, de o mentalitate de clasa a V-a, este eliberator. Nu e ca la film, trăirile aici trebuie să fie mari și puternice. Teatrul te obligă să îți împingi sentimentele până la baba surdă din ultimul rând. Mereu după un cardio emoțional de genul acesta simt că am lăsat în sală câteva kilograme. Ajung acasă și e ok că nu e dus gunoiul, iar câinele mi-a ros bocancii. Meseria asta de tip Xanax este extraordinară pentru cineva cu un nivel de energie ridicat ca mine.
O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
T.P.: Nu prea mă marchează pe mine lucruri. Am să las ceva ce consider deosebit.
Carte: Scrisoare către tata - Franz Kafka
Motivul: Uite, dom'le, că se întâmplă și la case mai mari. A nu se amesteca Freud în discuție, vă rog.
Film: What Dreams May Come.
Motivul: E ușor de urmărit pentru oricine. L-am văzut pe la începutul adolescenței. Nu provin dintr-o familie religioasă, așa că filmul acesta este primul care mi-a plantat ideea de "ce faci acum ca să fie bine după?". Încă nu am o legătură cu biserica dar încerc să îmi las loc pentru incertitudinea de după.
Melodie: arrandt - Bukowski's Bluebird
Motivul: There's a bluebird in my heart that
O.B.: Ce faci când nu ești artist? Ai și hobby-uri care nu au legătură cu arta?
T.P.: Când nu sunt artist predau ore de teatru, dar presupun că este doar o prelungire a meseriei. În rest, "proud dog mom" și foarte multe activități "tocilărești". Îmi plac integramele, puzzle-urile, lego, escape room-urile și sunt aproape de a avea o obsesie pentru seria Assassin's Creed. Ca să nu fiu sedentară am și o serie de activități în aer liber cu care alternez tocilăreala (foarte important de menționat este că nu sunt bună la nimic ce implică o minge). Prefer activitățile care implică apa (clasic fata de la mare) și plimbările lungi.
O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2024? Ce așteptări ai de la această competiție?
T.P.: O perioadă nu am mai vrut să practic această meserie. Am simțit că este prea mult pentru mine. Acum mi-am dat cele două palme din dotare și încerc să recuperez cât mai bine timpul pierdut. Îmi doresc să arăt cât mai mult din ce pot și sper să am această ocazie.
O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2024 (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale) pentru tine și pentru artiștii de azi?
T.P.: Este o temă orientată către potențialul fiecărui individ, care oferă un tip de liberate aproape totală și nu îți lasă loc de trucuri. Ar trebui să vină în ajutorul oricărui actor.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
T.P.: Mulțumesc frumos!
(foto: Patricia Toma)