Studii: Universitatea națională de artă teatrală și cinematografică I.L. Caragiale, specializarea actorie, la clasa prof. Mihai Brătilă și Cristina Briciu, promoție 2021-2024 (licență)
Participă la Gala HOP 2024, la secțiunea Individual cu momentul Despre efectul dăunător al tutunului.
Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Miruna Olteanu: În momentul de față mă văd ca un copil plecat în excursie care pare că s-a pierdut de grup, iar ceilalți cred că mă văd ca un om muncitor cu multe frici, dar care reușește cumva să și le mascheze.
O.B.: A fost vreun moment în copilăria ta în care se putea prevesti că vei ajunge artist?
M.O.: Cu toată sinceritatea vă pot spune că încă nu mă consider artist, cred că mai am mult până a ajunge la acest statut, dar cred că au fost momente care au prevestit că o să fac actorie, primul care îmi trece prin minte este la o serbare de grădiniță când am jucat vulpea din Ursul păcălit de vulpe, iar la final toți părinții i-au spus doamnei educatoare să-mi ia o duzină de bomboane deoarece "i-am făcut serbarea" prin cât de bine am interpretat rolul. Trebuie să recunosc că și ursul m-a ajutat, deoarece eram îndrăgostită lulea de colegul meu :)
O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
M.O.: O să merg pe ambele variante. Mă ajută aproape în fiecare zi pentru că empatizez cu tot ce mă înconjoară și cred că este frumos să ne punem în situațiile celorlalți și să-i ajutăm fără ca cineva să ne ceară să o facem. Iar de încurcat se întâmplă ca în anumite momente să gândesc, dacă pot spune așa, în termeni teatrali, adică, văd un prag la o anumită persoană, încerc să mă folosesc de el și să mă gândesc unde, de ce, l-aș putea utiliza sau sunt prea atentă la comportamentul oamenilor fiindcă sunt sută la sută convinsă că mă va ajuta în viitoarele spectacole, ceea ce uneori te poate scoate din prezent.
O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
M.O.: Cea mai ideală atmosferă pentru mine, dacă vorbim de lucru individual, este când sunt singură în sala de repetiții, sunt mâncată, am toată recuzita cu mine și nu există cineva sau ceva exterior care să mă perturbe. Mă consider o persoană care se ia destul de în serios și nu-mi prea place să pierd timpul când repet, tocmai de aceea dacă intră cineva peste mine să-mi zică o bârfă, o pasez rapid... bineînțeles depinde de bârfă:)
O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
M.O.: Nu știu dacă se poate încadra la categoria important, dar mie mi-a schimbat foarte mult percepția asupra actoriei repetiția în care mi-am dat seama cu adevărat ce înseamnă să fii relaxat complet în scenă sau, dacă nu ești, ce să faci ca să ajungi la acea libertate, indiferent de intensitatea emoțiilor.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
M.O.: Totul pornește de la "statul pe text" și aici mă refer la înțelegerea lui, a situațiilor, încerc să mă gândesc unde am mai întâlnit astfel de reacții, ce e mai important pentru personajul meu, de cele mai multe ori fac corelații cu anumiți oameni care m-au marcat într-un fel sau altul, mă inspir din viața cotidiană, filme. Este un proces amplu și diferit de la rol la rol.
O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
M.O.: Încă nu am avut șansa de a explora atât de multe roluri, dar din ce am lucrat până acum este unul care din când în când îmi apare în minte și anume Anna din Vassa Jeleznova de Maxim Gorki. A fost un spectacol realizat la clasa de regie, jucat de puține ori și poate de aici această dorință de a-l relua, pe lângă faptul că mi-a plăcut acest personaj deoarece era negativ și avea un curaj extraordinar de a "călca peste morminte"
O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
M.O.: Într-adevăr momentan nu aș refuza nimic, pentru că fiecare experiență bună sau rea te îndreaptă către un rezultat benefic pentru tine. Plus că îmi doresc să joc, fie și rolul unui cățel, atâta timp cât știu că experimentez. Sincer consider că există spectacole în care poate nu aș intra, dar cum ai spus nu am acest lux, poate din cauza lipsei unor lucruri la care eu chiar țin și anume seriozitatea, implicarea echipei, modul de gândire. Ce caut într-un spectacol sau rol? Pe lângă aceste lucruri care se văd și pe scenă, o echipă prin care să mă pot dezvolta și prin care să ne ajutăm reciproc, iar aici cred că intervin ideile comune sau acea etapă din viață în care ești cu cineva pe aceeași lungime de undă, pentru că fără acești oameni nu se realizează nici spectacolul, nici rolul meu.
O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
M.O.: În etapa din viața mea în care mă aflu, aș confirma, dar lăsând gluma la o parte, nu cred că se moare literalmente, poate nu sunt suficienți bani pentru contextul în care trăim. Pe de altă parte se poate trăi chiar bine din actorie și eu mereu îmi iau ca exemplu actorii din străinătate. Într-adevăr trăiesc pe alte meleaguri unde onorariile sunt diferite, dar nici la noi nu e capăt de lume. Dar ca să concluzionez îmi voi da seama de acest aspect puțin mai târziu, abia ce am terminat facultatea și nici eu nu prea înțeleg ce se întâmplă.
O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
M.O.: Am două variante: ori tot în această zonă - mi-ar fi plăcut foarte mult să fiu regizor de film -, ori florăreasă, o viață liniștită plină de mirosuri îmbietoare, doar că din când în când te mai înțeapă o albină...
O.B.: Ce te atrage la film și ce te atrage la teatru?
M.O.: La film mă atrage viața de pe set și unica șansă de a juca un rol o dată, care vine cu presiunea de a fi capabil să-i găsești maxima lui intensitate, subtilitate. Iar la teatru aceeași șansă de a juca un rol, dar de mai multe ori, de a avea publicuri diferite, de a găsi nuanțe noi, de a te revedea cu colegii și de a simți acea energie când pui piciorul în scenă care pe moment te face invincibil.
O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
M.O.: Străinul de Albert Camus, m-a marcat prin simplul fapt că nu a fost deloc grea pe cum mă așteptam. The Grand Budapest Hotel este un film care m-au marcat prin poveste, coloristică și jocul actorilor. Mesajul lui Johnny Cash din Hurt mi-a ajuns la inimă.
O.B.: Ce faci când nu ești artist? Ai și hobby-uri care nu au legătură cu arta?
M.O.: Hobby-uri care nu au legătură deloc cu arta nu am, dar îmi place să stau cu prietenii mei, să merg la sală (deși de câteva luni am tras chiulul). Dacă stau să mă gândesc în ziua de azi totul este artă sau poate fi. Ceva inovator nu fac, cu toate că mi-ar plăcea.
O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2024? Ce așteptări ai de la această competiție?
M.O.: Am vrut să văd dacă am curaj să particip de una singură. Chiar în ziua preselecțiilor am zis că renunț, aveam un ochi foarte roșu, probabil de la o infecție și mă tot glodea, iar emoțiile erau și ele destul de mari, dar mi-am adus aminte scopul. Ca așteptări mi-aș dori doar să fac cunoștință cu oameni și să împărtășim cu toții această pasiune și nu numai, pentru că pe viitor cu siguranță ne v-om mai întâlni.
O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2024 (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale) pentru tine și pentru artiștii de azi?
M.O.: Vai, dacă nu era această temă categoric nu aș fi participat, pentru că o bună cântăreață nu sunt, am văzut că celelalte ediții s-au bazat pe muzică sau dans și m-aș fi speriat. Mi se pare foarte relevantă pentru că te aduce la originile actoriei prin care se pune accent pe reacții, praguri, schimbări chiar dacă unii dintre noi nu deținem calități de cântăcioși sau dansatori.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.