Trupa Prazul și necazul este formată în urma Capsulei Ideo Ideis de la Craiova. Adolescenții din Craiova, coordonați de Radu-Valentin Tudor, pregătesc spectacolul Nepoți, bunici și asociații, ajutați regizoral de Robert Kocsis, după un text de Alexandru Gorghe (de citit pe LiterNet aici). Capsulele Ideo Ideis sunt un proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii.
Vanessa Buga: Mulți dintre cei care au trecut prin Ideo Ideis de-a lungul anilor spun că această experiență i-a schimbat, că a fost un catalizator pentru viața lor ulterioară, profesională sau personală, indiferent de traseul pe care l-au ales ulterior. Care a fost prima ta întâlnire cu Ideo Ideis și cum a fost ea?
Ioana Brumar: Prima mea întâlnire cu Ideo Ideis a fost ca participant, alături de trupa The Snoop Baia-Mare, coordonată de Dragoș Călin, la ediția din 2016, Facem și noi niște empatie?.
Trupa de abia se înființase, am participat cu primul spectacol făcut împreună, așa că toată treaba asta cu teatru era ceva nou pentru mine, despre care nu știam mare lucru.
Țin minte prima oară când am intrat în Conciato, restaurantul festivalului, părea că toată lumea se știe cu toată lumea, că acest festival leagă niște prietenii serioase între trupe, deci trebuia să mă mobilizez. Și desigur, am observat masa trainerilor. În anul acela trainerul nostru era Iulia Samson care m-a ajutat foarte mult să mă relaxez și să mă bucur de experiență fără să mă simt o intrusă în acest loc plin de copii cool, pasionați de teatru care an de an în acest oraș mic, Alexandria, își depășesc limitele și se caută pe ei.
Cred că ce m-a surprins în cadrul atelierelor e că simțeam că și eu contez, că cineva mă ascultă real, mă vede. Și asta te făcea să dai și tu înapoi acestor oameni și să începi o căutare sinceră spre tine și apoi spre tine în raport cu lumea. Și unde să mai pui că deschiderea asta continua și în afara atelierelor. Mi se părea incredibil că cineva care a regizat sau a jucat într-un spectacol era dispus să stea cu noi la masă și să ne povestească tot felul de lucruri despre proces. A fost prima dată când am întâlnit asta.
V.B.: Ideo Ideis este un festival care îi face pe mulți să se întoarcă an de an la Alexandria, fie ca participant, voluntar, trainer sau spectator. Pe tine ce te determină să revii în festival și cum s-au schimbat motivele și așteptările tale legate de Ideo pe parcursul timpului?
I.B.: Cred că Ideo are o energie specială pe care nu o întâlnești prea des. În ceea ce mă privește, ca participant, m-a făcut să mă întorc tot ceea ce Ideo te face să experimentezi: de la atelierele cu trainerii și mentorii, la spectacolele pe care le poți vedea și deschiderea oamenilor față de tineri. Un loc care îți dă curajul să visezi, să crezi că orice e posibil, că ești și tu unul din "the beautiful ones" (notă: The Beutiful Ones de Suede este imnul festivalului).
În 2024 ca trainer, revin cu dorința de a transmite mai departe spiritul Ideo, așa cum mi-a fost și mie transmis în liceu, și de a experimenta încă o dată magia (nu, nu e un cuvânt prea mare) pe care Ideo o are.
V.B.: De-a lungul anilor petrecuți în festival, am luat parte la mai multe ateliere de teatru tânăr. Am văzut astfel că se fac mai puțin exerciții de actorie propriu-zisă și mai mult exerciții pentru pregătire scenică (adică exerciții de concentrare, atenție, spirit de echipă, care să servească unei ulterioare dinamici scenice). Cum îi ajută aceste exerciții pe tinerii care nu vor fi actori?
I.B.: Cred că aceste ateliere îi fac pe participanți să fie prezenți, mai atenți la ei, dar și la cei din jur. Și această bucurie a prezenței îi face să se deschidă, să caute, să fie mai conectați cu ei înșiși și cu lumea.
Pe de altă parte, atelierele dezvoltă o gamă largă de abilități: vorbitul în public, ritmul, puterea de concentrare, dezvoltarea spiritului de observație, vorbirea, dicția, imaginația, creativitatea, capacitatea de a lucra în echipă.
Sunt instrumente de care orice om are nevoie, indiferent de domeniul pe care îl alege.
V.B.: M-a fascinat dintotdeauna să privesc cum Ideo Ideis își pune amprenta diferit în viața fiecărui om implicat și uneori chiar îi ajută pe aceștia să își descopere vocația - artistică sau nu. Pe tine te-a influențat festivalul în decizia de a studia arta actorului și la facultate, sau a fost doar o confirmare în plus pentru o hotărâre deja luată?
I.B.: Înainte de prima ediție Ideo la care am participat plănuisem să ies din trupă, îmi cumpărasem o carte cu grile pentru admiterea la medicină. Dar tot ce am experimentat atunci m-a făcut să mă simt din ce în ce mai atrasă de actorie, de oamenii ei și o mare parte din acest lucru i se datorează spectacolului Fata din Curcubeu cu Ilona Brezoianu, scris și regizat de Lia Bugnar.
Știu că după ce l-am văzut am mers într-un parc și am scris în jurnal despre ce am văzut, eram inspirată, voiam și eu să pot să fac asta, scriam și mă gândeam la lucruri pe care aș putea să le îmbogățesc la rolul pe care îl aveam atunci în spectacolul trupei pe care urma să îl jucăm la Ideo. Atunci nu mi-am dat seama, dar în momentul ăla deja am decis că asta vreau să fac și mereu când începea să îmi fie frică de ce urmează mă gândeam la ce am simțit în seara aia. Așa am ajuns să îmi spun că dacă nu încerc măcar, să fac actorie, o să regret mereu. În concluzie, da, în cazul meu Ideo m-a influențat foarte tare să o iau pe drumul ăsta.
V.B.: Am admirat întotdeauna de pe margine viața celor care urcă pe scenă. Mi se pare grea, dar și plină de proiecte care trec dincolo de rutina unui serviciu de la 9 la 17. Te rog să îmi spui despre trei dintre lucrurile pe care le-ai făcut în prima jumătate a anului 2024 și încă un lucru important încă în pregătire pentru lunile care urmează din 2024.
I.B.: La începutul anului 2024 am început să joc în spectacolul Noi 4, scris și regizat de mai sus menționata "vinovată", Lia Bugnar. Un alt spectacol pe care l-am văzut prin anul 2 de facultate de care m-am îndrăgostit iremediabil cu Maria Obretin, Oana Tudor, Lia și Marius Manole. Procesul de lucru a fost foarte diferit de modul în care am lucrat până în acel moment, s-a simțit ca și cum aș mai fi făcut o școală și încă nu îmi explic ce am făcut bine să merit așa o șansă. Pentru lunile care urmează din păcate nu pot încă să spun ce urmează, dar ce pot spune în schimb e că serialul Groapa se difuzează la ProTV de două ori pe săptămână și că dacă totul merge bine este posibil să urmeze și un sezon 2.
V.B.: Mai am o ultimă întrebare despre trecutul și prezentul Ideo Ideis. Se vorbește mult că tinerii din ziua de azi nu mai sunt la fel ca tinerii din ziua de ieri. Ce unește și ce deosebește generațiile noi de tineri participanți la Ideo Ideis de generația ta?
I.B.: Anul acesta sunt trainer-ul trupei Prazul și necazul din Craiova alături de care am petrecut 10 zile în capsulă unde am lucrat la spectacolul lor Nepoți, bunici și asociații, scris de Alex Gorghe, regizat de Robert Kocsis, mișcare scenică Sabina Lazăr. Răspunsul meu va fi inspirat din întâlnirea mea cu ele, care a fost o reală bucurie. Nu am simțit o diferență prea mare între generațiile noastre. Cred că ne unește încă dorința de a descoperi oameni, de a ne descoperi și pe noi în relațiile cu ceilalți, idealismul și curiozitatea. În ceea ce privește diferențele, observ la ele o maturitate și o responsabilitate pe care eu și colegii mei de generație nu le aveam la vârsta lor, se vede că știu ce vor și că sunt gata să lupte pentru visurile lor.
V.B.: Vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri, sper să ne și cunoaștem personal la Ideo.