Studii: Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" București, Facultatea de Teatru, Artele spectacolului (actorie), conf. univ. dr. Marius Gîlea, 2020-2023 (licență) // Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" București, Master Antreprenoriat și Management al organizațiilor teatrale, prof. univ. dr. habil Bogdana Darie, 2023-2025 / Universitatea "Ovidius" din Constanța, Master Arta Actorului de Film, conf. univ. dr. habil Emanuel Pârvu, 2023-2025 (master)
Participă la Gala HOP 2024, la secțiunea Individual cu momentul Fata cu Flori din Soare.
Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Catinca Hanțiu: Sunt o persoană destul de timidă și retrasă, deși acasă sunt foarte energică și zăpăcită. Alte două aspecte ale personalității mele, nu înțeleg cum pot funcționa împreună, sunt seriozitatea și neatenția. Iar în ceea ce privește felul în care oamenii mă percep, încerc să fiu așa cum sunt eu indiferent de persoanele cu care relaționez, doar că am nevoie de puțin timp să mă acomodez.
O.B.: A fost vreun moment în copilăria ta în care se putea prevesti că vei ajunge artist?
C.H.: Când eram mică îmi doream să fiu "musafir" pentru că îmi plăcea foarte mult să merg în vizită. Ulterior mi-am dorit să vină cât mai mulți musafiri la noi acasă pentru a le prezenta diferite momente care pentru mine reprezentau adevărate spectacole și așa am descoperit că vreau să ajung pe scenă. Nu pot să spun ziua în care am ales teatrul, nu a existat un moment în care am decis asta. Am crescut într-o familie de artiști și era inevitabil să mă îndrăgostesc și eu de artă.
O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
C.H.: Nu mi-am pus niciodată aceste întrebări. În primul rând, atunci când decizi să pleci pe acest drum îți dezvolți mecanismele de gândire, iar acest lucru l-am simțit pe propria piele. În al doilea rând, consider că actoria a ajuns să mă definească. În ceea ce privește felul în care mă încurcă, cred că am devenit puțin cam analitică cu persoanele din jur. Le analizez mai atent deciziile și reacțiile, dar involuntar. Și totodată sunt mai sensibilă, dar acest lucru este atât negativ, cât și pozitiv.
O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
C.H: În general prefer o atmosferă dominată de seriozitate (nu mi-a plăcut niciodată să pierd timpul), sunt destul de concentrată atunci când lucrez, așa m-am format. Însă accept glumele. Este important ca atunci când lucrăm să alternăm munca cu relaxarea, pentru a da voie creierului să creeze.
O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
C.H.: Nu am o amintire dintr-o repetiție, dar un moment care cred că a schimbat parcursul meu și mi-a amintit de ce am ales să fac această meserie, a fost examenul din anul II. După terminarea examenului, nu am fost mulțumită în totalitate de ceea ce am făcut, simțeam că lipsește ceva. Atunci când am discutat cu profesoara după examen, mi-a spus că e bine ceea ce fac, dar uit să mă bucur când sunt pe scenă. Devenisem mult prea atentă la tot ceea ce făceam într-un fel distructiv. De atunci încerc mereu să mă gândesc la fetița care a decis să facă această meserie și care se "arunca" în lucru fără să se gândească prea mult.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
C.H.: Nu cred că am o rețetă specială pentru pregătirea unui rol. Personajele pe care le-am experimentat până acum au fost diferite. De fiecare dată caut informațiile de care am nevoie, mă documentez, încerc să înțeleg dorința și ideea regizorului, să găsesc variante potrivite atât pentru mine cât și pentru spectacol. Dar fiecare personaj este diferit, iar construcția diferă de la rol la rol și fiecare are rețeta lui.
O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
C.H.: Primul meu rol a fost Matilda din Efectul razelor gama asupra anemonelor. Aveam 10 ani și eram implicată într-un spectacol profesionist, cu actori. Este o experiență pe care nu am cum să o uit. Mi-aș dori ca și acum să am curajul pe care îl aveam atunci. Nu eram stresată, nu aveam emoții, eram liberă. Aveam un rol destul de mare, mai tot timpul eram în scenă și cu toate astea reușeam să fiu concentrată și relaxată. Mi-ar plăcea ca și acum să pot să mai am relaxarea aceea inocentă.
O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
C.H.: De fiecare dată încerc să mă integrez în echipa cu care lucrez, pentru că fără armonie în cadrul repetițiilor nu cred că spectacolul poate să ajungă acolo unde echipa își dorește. Pentru mine procesul este foarte important. La finalul proiectului rămâi cu amintirile din cadrul repetițiilor și cu lucrurile învățate pe parcurs. Singurul lucru pe care îl cer atunci când intru într-un proiect este respectul reciproc. Consider că dacă acesta există se poate rezolva orice problemă pe parcurs.
O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
C.H.: Consider că nu doar în actorie "se moare de foame". Orice domeniu ai alege, în ziua de astăzi este greu să-ți găsești un loc. Dar sunt sigură că fiecare dintre noi are drumul lui și ne vom găsi toți locul dacă există determinare și pasiune.
O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
C.H.: Dacă nu intram la Facultatea de Teatru în anul 2020, mi-aș fi susținut licența, anul acesta, în cadrul Facultății de Drept. În anul în care am dat admitere la actorie am decis să mă înscriu și la drept. Am fost admisă la ambele facultăți, mi-aș fi dorit să le fac pe amândouă, dar în anul I am renunțat la Facultatea de Drept.
O.B.: Ce te atrage la film și ce te atrage la teatru?
C.H.: La teatru cred ca cel mai mult mă atrage energia, procesul creației, publicul, mai ales spectatorii care își exprimă sentimentele în timpul spectacolului cu voce tare. Iar în ceea ce privește filmul, nu am foarte multă experiență, dar din ce am reușit să miros până acum procesul este altul, dar la fel de frumos. Ceea ce știu sigur este, că indiferent că vorbim de teatru sau film, echipa este cea care contează cel mai mult.
O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
C.H.: Carte: Zbor deasupra unui cuib de cuci, de Ken Kesey. A devenit una dintre cărțile mele preferate deoarece vorbește despre tema puterii, despre captivitate și libertate, despre curajul de ați lua singur propriile decizii. Chiar dacă acțiunea se petrece într-un spital de psihiatrie, temele romanului se reflectă și asupra societății actuale.
Film: Ta'm e guilass / A Taste of Cherry, regie Abbas Kiarostami. Când am început să mă uit la acest film eram convinsă că nu o să-mi placă, dar am rămas surprinsă cum un film atât de simplu are atât de multe lucruri complicate de spus.
Melodie: Încă nu am găsit melodia care să mă marcheze prin mesajul pe care îl transmite, dar melodia pe care o ascult destul de des pe repeat este Corazon Loco. Vocea lui Diego El Cigala transmite multă emoție.
O.B.: Ce faci când nu ești artist? Ai și hobby-uri care nu au legătură cu arta?
C.H.: Hobby-urile mele sunt legate tot de artă pentru că am terminat Colegiul Național de Arte secția muzică - instrument (clarinet) și am rămas cu pasiunea pentru muzică. Îmi place să cânt, atât cu vocea cât și la instrument, încerc să dezvolt cât mai mult această latură a mea. Iar o mică pasiune sunt cărțile istorice și filmele / serialele documentar care vizează momente istorice importante.
O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2024? Ce așteptări ai de la această competiție?
C.H.: M-am înscris la Gala Hop pentru a cunoaște oameni noi și pentru a-mi depăși limitele. Asta aștept, întâlniri cu oameni de la care pot învăța lucruri noi și să mă descopăr mai bine pe mine ca actriță.
O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2024 (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale) pentru tine și pentru artiștii de azi?
C.H.: Eu m-am bucurat când am aflat tema de anul acesta. Consider că este important să înțelegem această latură a actoriei, autenticitatea, deoarece stă la baza oricărui actor. Dacă tu nu te crezi, nu o să te creadă nimeni. Pentru a putea construi un rol trebuie să pleci de la simplitate.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.