august 2024
Gala Tânărului Actor HOP 2024
Bogdan Tulbure, vârsta: 26 ani, născut în Brașov, rezidență actuală: București

Studii: Licența: UNATC, Arta actorului, promoția Florin Zamfirescu, 2020 / Master: Universitatea Ovidius, Arta actorului de film, promoția Emanuel Pârvu și Adrian Titieni, 2023

Participă la Gala HOP 2024, la secțiunea Individual cu momentul La casting.

Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
B.T: Cred că sunt profesionist și disciplinat în raport cu munca mea, iar în viața personală îmi place să observ și să ascult oamenii. Cred că sunt o persoană agreabilă, cu care poți să vorbești, glumești, lucrezi. Cred că și ceilalți văd același lucru. Sau cel puțin așa sper.

O.B.: A fost vreun moment în copilăria ta în care se putea prevesti că vei ajunge artist?
B.T: Când eram mic îmi plăcea să imit cântăreți. Le imitam dansurile, cântecele și atitudinea. În special pe Michael Jackson. Nu îmi dau seama dacă se poate prevesti ceva din asta, dar poate a fost un indiciu.

O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
B.T: Foarte bună întrebare. Mi se pare că mă ajută și mă încurcă din același motiv. Cred cu tărie că trebuie să fiu un observator activ al lumii în care trăiesc. Și faptul că observ mereu nuanțe, arhetipuri, gesturi, acțiuni etc. îmi îmbogățește carnețelul de observații cu multe lucruri folositoare, dar îmi și obosește creierul destul de considerabil. Și de multe ori funcționez mai mult ca un observator în contexte sociale decât să fiu implicat activ, să trăiesc experiența. Încerc totuși să echilibrez lucrurile în ultima vreme.

O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
B.T: Echipă disciplinată, resurse și voie bună.

O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
B.T: Încep cu analiza profundă a textului. Fac puzzle-ul rolului pe care îl am de jucat: cine e, ce vrea etc. Apoi, în procesul de repetiție, încerc să înțeleg cât mai bine relațiile dintre personaje, poziționări, perspective și mă mențin relaxat și deschis spre a testa lucruri și spre descoperiri și revelații. În același timp învăț textul cât mai repede, iar apoi îmi fixez în cap tot ce am de făcut și începe miza refacerii și găsirii adevărului în ceea ce fac.

O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
B.T: Eu cred în povești. Mă atrage și să văd și să joc în spectacole sau filme cu o poveste bună, relevantă. Poate să fie și o poveste despre un melc dacă e bine scrisă, nu contează. Și cred că dacă acea poveste ajunge în mâinile unor oameni pasionați, disciplinați și muncitori, cu repere sănătoase, se pot face lucuri bune.

O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
B.T: Ați avut dreptate. Vreau să fac ca voi, vreau să îmi găsesc un job cu salariu stabil și cu pensia plătită. Chiar aș vrea. Doar că nu pot.

O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
B.T: Cred că producător muzical sau DJ sau ceva în zona asta.

O.B.: Ce te atrage la film și ce te atrage la teatru?
B.T: Cred că sunt două sporturi foarte diferite și fiecare vine la pachet cu bune și cu rele. Îmi place filmul pentru modalitatea de expresie, pentru mecanismele actoricești, pentru nuanțele și gesturile fine din viața reală pe care le pot pune în film 1 la 1 și pentru faptul că filmul rămâne în timp. La teatru îmi place că ai contact cu publicul și energia lui, că trebuie să duci pe lung tot ce ai de jucat, faptul că poți să tot descoperi nuanțe noi la fiecare spectacol, aplauzele și faptul că teatrul nu rămâne în timp.

O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
B.T: Greu să aleg doar câte una, e cea mai grea întrebare din acest interviu, dar voi încerca. O carte care m-a marcat este Idiotul de Dostoievski. Pe lângă regăsirea în personajul principal al poveștii, m-a marcat felul în care erau descrise anumite observații sau întâmplări. Mai ales pasajul cu execuția. Un film care m-a marcat este Mommy de Xavier Dolan. De la imagine, la regie, la distribuție și actorie, la muzică, la scenariu. Tot. E un film făcut cu pură pasiune și se simte. O melodie chiar nu pot să aleg. Aș zice orice de la Marc Rebillet. Face improvizație muzicală și este foarte tare. Poate I Want to Die.


O.B.: Ce faci când nu ești artist? Ai și hobby-uri care nu au legătură cu arta?
B.T: Nu prea. Am foarte multe hobby-uri care țin tot de artă, pare că totul pleacă din același loc, doar am găsit modalități diferite de exprimare. Îmi e greu să găsesc ceva din viața mea care nu are deloc legătură cu arta. Poate gătitul. Dar ce fac eu în bucătărie tot artă se numește.

O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2024? Ce așteptări ai de la această competiție?
B.T: Nu am așteptări sau scopuri competiționale. M-am înscris pentru contextul întâlnirilor care pot avea loc la HOP și pentru expunere. Sper să existe cineva în sală care să mă țină minte pentru viitoare proiecte.

O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2024 (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale) pentru tine și pentru artiștii de azi?
B.T: Foarte relevantă. Această bază a actoriei simt că e din ce în ce mai neglijată. Văd spectacole profesioniste cu actori care nu zic logic textul și mă sperie. Gândul, logica, atenția la partener, toate aceste lucuri de bază pe care mulți le trec cu vederea, cred că sunt și printre cele mai importante calități ale unui actor.

O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.



0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus