Studii: Facultatea de Arte, Artele spectacolului (Actorie), Galați, clasa lui Radu Horghidan, promoția 2023 (licență) // Facultatea de Arte, Teatru și arte performative, Galați, clasa lui Radu Horghidan, prezent (master) / Facultatea de Arte, Interpretare muzicală-Canto, Galați, promoția 2022 (licență)
Participă la Gala HOP 2024, la secțiunea Individual cu momentul Cel mai fericit moment din viața mea (de citit pe LiterNet aici).
Oana Balaci: Cum te vezi tu? Cum crezi că te văd ceilalți?
Roxana Bîclea: Mă văd o persoană ambițioasă, muncitoare, dornică să învețe de fiecare dată lucruri noi. Uneori îmi încarc bateriile petrecând timp cu cele două pisici ale mele sau uitându-mă la filme, și să descopăr de fiecare dată o nouă Eu.
O.B.: A fost vreun moment în copilăria ta în care se putea prevesti că vei ajunge artist?
R.B.: Nu cred. Ce știu sigur este că mereu mi-a plăcut să mă joc, să fiu altcineva și să mă pun în situații "dificile". Îmi aduc aminte de toate scenariile pe care le făceam eu împreună cu fratele meu și care într-un fel sau altul au contribuit la potențarea dorinței de a mă juca și în actorie. Pentru că sunt de părere că una dintre calitățile esențiale pe care ar trebui să le aibă un actor este plăcerea de a se juca.
O.B.: Cum te ajută (sau încurcă) actoria în viața de zi cu zi?
R.B.: Din experiența căpătată în toți acești ani, actoria mai mult m-a ajutat pentru că m-am descoperit pe mine și pe oamenii din jurul meu, iar această descoperire mă face să rămân ancorată în prezent.
O.B.: Care este atmosfera ideală de lucru pentru tine?
R.B.: Pentru mine atmosfera ideală se rezumă în trei cuvinte: echipă, plăcere de joc și încredere.
O.B.: Povestește o întâmplare importantă de la o repetiție.
R.B.: Nu cred că aș putea să aleg o singură întâmplare, ci aș alege toate repetițiile de la Dream Party, deoarece întreg procesul m-a făcut să realizez următoarele lucruri: viața este foarte scurtă și trebuie trăită cu intensitate, că orice lucru pe care noi îl percepem a fi "rău" poate fi un nou început, și că toate poveștile noastre se regăsesc și în poveștile celorlalți.
O.B.: Cum te pregătești pentru un rol?
R.B.: În primă instanță mă documentez, iar apoi îi dau viață și îl conturez pe parcursul repetițiilor, și în final în cel al spectacolelor.
O.B.: Povestește despre un rol care a rămas cu tine mult timp după ce l-ai jucat.
R.B.: Rolul lui Stephanie din Reasons to Be Pretty de Neil LaBute m-a marcat până în anul I de master, deoarece nevoia ei de a fi specială pentru cineva mai ales pentru iubitul ei a rezonat foarte mult în interiorul meu și acest lucru a ridicat câteva semne de întrebare la care răspunsurile le-am găsit în spectacolul pe care l-am creat împreună cu colegii mei în primul an de master, Dream Party.
O.B.: Poate că nu ai încă luxul de a alege în ce spectacole joci sau ce roluri accepți. Dar ce cauți într-un spectacol și într-un rol? Care sunt criteriile după care ai ales / vei alege să intri într-o echipă creativă?
R.B.: În momentul de față, fiind la început de drum îmi doresc să am o paletă cât mai largă de roluri care să mă provoace atât interior, psihic și fizic. Cât despre echipa cu care aș lucra important este să avem același scop.
O.B.: Gurile rele spun că "se moare de foame din actorie". Cum răspunzi?
R.B.: Sincer vorbind realitatea este că DA se moare de foame. Și nu mă refer doar la actorie, ci la orice student care iese de pe băncile facultății. În ziua de azi nu-ți garantează nimeni un loc de muncă sigur într-un teatru după ce ai terminat facultatea de actorie. Chiar câștigătorii Galei HOP de anul trecut (2023) Ama Beschieru și Robert Ioan au făcut o statistică care vorbește despre numărul studenților angajați în teatru după ce termină facultatea. Doar că uneori există acel ceva care înglobează munca, norocul și oportunitatea, și atunci nu se mai moare de foame din actorie.
O.B.: Ce carieră ai fi urmat dacă nu ai fi urmat actoria?
R.B.: Probabil aș rămâne în continuare profesoară de Educație muzicală.
O.B.: Ce te atrage la film și ce te atrage la teatru?
R.B.: Sinceră să fiu, ambele mă atrag în aceeași măsură. La film mă atrage intimitatea și confortul psihic și faptul că am mai multe variante de încercare, iar la teatru mă atrage faptul că am o singură încercare.
O.B.: Alege o carte, un film și o melodie care te-au marcat și explică într-un rând de ce.
R.B.: Cartea: Învață să te bucuri de Frederic Lenoir este o carte care vorbește despre diferența dintre bucurie și fericire, iar concluzia este că toată viața tindem să căutăm fericirea absolută și uităm să ne bucurăm de fiecare moment.
Film: The Boy Who Harnessed the Wind / Îmblânzitorul de vânt în regia lui Chiwetel Ejiofor, un film despre încrederea pe care trebuie să o ai de fiecare dată când faci un lucru chiar dacă restul oamenilor nu te încurajează deloc.
Melodie: AJAY - #Sickick (Who Needs Keyboards Anyway REMIX) - este o melodie pe care am descoperit-o acum ceva timp și care îmi dă un vibe de lucru și un curaj extraordinar care mă face să mut munții din loc.
O.B.: Ce faci când nu ești artist? Ai și hobby-uri care nu au legătură cu arta?
R.B.: Conduc. Cred că dacă nu m-aș fi făcut actriță probabil aș fi fost șofer de tir.
O.B.: Ce te-a determinat să te înscrii la Gala HOP 2024? Ce așteptări ai de la această competiție?
R.B.: Eram într-una din zilele în care mă relaxam alături de pisicile mele, am văzut postarea legată de înscrierea la Gala Hop și pur și simplu am simțit că trebuie să mă înscriu. Așteptările mele privind Gala sunt: să mă bucur de fiecare moment și să dau tot ce am mai bun pe scenă.
O.B.: Cât de relevantă ți se pare tema ediției 2024 (Identitatea actorului autentic - amprenta unicității sale) pentru tine și pentru artiștii de azi?
R.B.: Sunt de părere că autenticitatea este ceva cu care te naști. Ceva al tău, pe care nimeni nu ți-l poate lua, iar faptul că tema acestei ediții este autenticitatea mă bucură enorm pentru că îmi oferă libertatea de a fi EU pe scenă. Și cred că este relevantă pentru orice actor deoarece fiecare actor ar trebui să aducă din autenticitatea lui în orice rol pe care îl are.
O.B.: Mulțumesc frumos, baftă la HOP și dincolo de HOP.
R.B.: Mulțumesc! Doamne ajută!
(foto: Andrei Gîndac)