Hop-ul celei de-a doua zile nu le-a umbrit ziua, nu le-a încrețit frunțile și asta nu poate fi decât de bine, mai ales pentru ei, pentru concurenți. Dar și pentru noi, publicul spectator din sală, sau cel din online (la final aveți link spre înregistrarea celei de-a doua zi).
Și pot spune că a fost o seară de concurs cu ceva mai multă intensitate a actului teatral, mi-am simțit ochii umezi la unele momente, de râs sau de plâns. Și asta înseamnă că a fost emoție și e grozav!
Reamintesc regulile de concurs: fiecare concurent are de susținut, cred că pot spune astfel, patru probe: proba de teatru liber aleasă, proba de teatru impusă, constând din prezentarea unui monolog shakespearian, la alegere din cele cinci pentru fete / băieți date, prezentarea unei secvențe de film, pe un scenariu dat (și aici au fost două scenarii puse la dispoziția lor), și postura de prezentator. Fără tehnologie, adică fără proiecții video, fără lavaliere (cu excepția momentelor de cântat), fără gadgeturi de orice fel.
Cei care au luat cu asalt scena în ziua a doua, la proba liberă au fost: Bianca Archip, care a prezentat un fragment din Yentl de Leah Napolin și Isaac Bashevis Singer. Delicată și sprințară, vorba poetului, și-a spus of-ul de a fi femeie într-un timp, un spațiu și o mentalitate îngrăditoare (m-a făcut să mă gândesc la Barbara Streisand, care a făcut un rol minunat în filmul cu același titlu). A preluat "ștafeta" Cătălin Vîlcu, un bărbat în toată firea, cum a fost prezentat, care, cu mult, foarte mult umor și inspirație, se înfățișează ca un detectiv atipic - Truscott, din Jaful de Joe Orton. Daria Pentelie prezintă în monologul O hotărâre... pentru toată viața, după Femeia mării de Henrik Ibsen, femeia captivă în căsătorie, femeia captivă în iubire, aflată într-un zbucium continuu cu propriile-i dorințe și sentimente.
A încercat să nu se gândească la nimic, privind intens la spectatori, cu privire languroasă, vorbind vrute și nevrute, amintind de o mamă pierdută, cântând în vârtej, strigând aproape, durerea și spaima, "colecționara de flori uscate" - Ada Andreea Bicfalvi - Când vrei să nu te gândești la nimic, povestiri adaptate după Terasa Fericirii de Lavinia Bălulescu. Darie Doklean, în ținută de homeless, e în căutare de bani și subliniază că nu e dependent de droguri, dar simte mirosul de că... - Murdărie, adaptare după Sex, Drugs, Rock & Roll de Eric Bogosian. Roxana Bîclea surprinde cu un moment extrem de personal, plin de emoție, un râsu-plânsu despre dorințe și iluzii, despre iubire - Cel mai fericit moment din viața mea - text propriu.
Un alt moment, cu o încărcătură emoțională puternică, este cel al Catincăi Hanțiu, care rememorează relația cu tatăl pierdut și durerea care o macină, cu dorințele puse, conștientă fiind că ele nu se pot îndeplini - Fata cu flori din soare, text propriu, adaptare după Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țibuleac și Viață pe un peron de Octavian Paler. Eduard Crucianu, pus la costum, elegant, sictirit, ne privește așa, de sus, și ne pune imaginația la încercare cu fel de fel de lucruri irelevante - Thom Pain - Bazat pe nimic de Will Eno, traducere personală. Bianca Marinescu s-a străduit din răsputeri să convingă regizorul unui casting că ea poate și știe și are toate atu-urile, dincolo de ridicolul situației, demonstrându-ne cu siguranță nouă că are voce, și ce voce! - More is less, text propriu cu inserții din Richard al III-lea de William Shakespeare.
La grup, Mihai Andrei Pleșa și Theodora Pintilie ne surprind cu o poveste de dragoste, dintre doi obsesiv-impulsivi, tineri, simpatici, dornici de "liniștire". Un moment plin de sensibilitate, de naturalețe, cu o ea drăgălașă, jucăușă, precum o fetiță, și cu un el simplu, curat de simplu, care, mai ales la final, când cântă, îți dă fiori - Obsesiv-impulsiv, adaptare după Sex, drugs, Rock & Roll de Eric Bogosian și Love/Sick de John Cariani.
La proba impusă, în ziua a doua, ne-am întâlnit cu o Helena, din Visul unei nopți de vară, Actul I, Scena I, delicată, expresivă, amuzantă și invidioasă pe Angelina Jolie - Cătălina Romaneț și o Viola din A douăsprezecea noapte, Actul II, Scena 2, agitată foarte - Miruna Gabriela Olteanu.
Două Juliete, din Romeo și Julieta, Actul IV, Scena 3, s-au înfățișat în fața noastră, una cu un aer extrem de copilăros - Andreea Alice Preda, cealaltă cu o notă de parodiere în voce și în atitudine - Alexandra Catrina.
Și două Lady Macbeth din Macbeth, Actul I, Scena 5, Anamaria Popa lugubră, întunecată, care lasă ceara fierbinte a unei lumânări să-i curgă peste brațe, Maria Moroșan, înconjurată de lumânări, mult prea surescitată de emoția gândului care o încearcă legat de crima ce va să vină.
Și Katarina din Îmblânzirea scorpiei, Actul V, Scena 2, Larisa Oasenegre, senzuală în rochia albă mulată, cu spate dezgolit, invitând la supunere, dar, prin ținută și mișcări, sugerând exact contrariul.
La domnii concurenți, sau domnișorii, cum li s-a adresat una din concurente în calitatea-i de prezentatoare, l-am întâlnit pe Hamlet, din Hamlet, Actul II, Scena 2 - Robert Brage - care avea aerul, vorba și ținuta unui simplu trecător, apoi am întâlnit și un Macbeth, din Macbeth, Actul II, Scena 1, care a vorbit doar pentru sine, pentru că, sincer, abia am deslușit ceva din spusele sale - Sorin Manea.
Shylock din Neguțătorul din Veneția, Actul III, Scena 1 - Luca Fumuru, subțiratic, tremurând de nemulțumire și agitat.
Ștefan Voicu și Gabriel Muncuș au intrat în pielea lui Richard al III-lea, Actul I, Scena 2, primul, cu ironie și autoironie, cu mânie strigată, apelând la cartoane cu chipuri (ale lui sau ale colegilor) transformate în personajele piesei, presară o doză de umor asupra secvenței sale, al doilea, la polul opus ca înfățișare, încearcă prin grimase să-și arate hidoșenia sufletului, iar prin mișcări și înălțări artificiale să anuleze nevolnicia trupului.
La HOP-ul 2 din 27 cred că și prezentările au avut puțin mai multă sare și piper. Oricum, repet, din nou, găsesc foarte inspirată această formulă de prezentare.
Nu aș vrea să închei fără a vă mai spune câte ceva despre ei. De exemplu, la propoziția începută de Andreea Mihalache, de la Daily Magazine, Actoria pentru mine este... au răspuns așa: joacă, evadare, pasiune, prezent, intuiție, disciplină, baza sufletului meu, curaj, libertate, iubire, dragoste, lecție, împlinire, un mod de a trăi, o minciună verosimilă, infinit de posibilități, sinceritate, bucurie, empatie, mac, mac, mac. Sau la întrebarea Oanei Balaci, de la LiterNet, dacă actoria îi ajută sau îi încurcă în viața de zi cu zi, toți au spus că actoria îi ajută, fie să-și depășească momentele de timiditate, să înțeleagă anumite aspecte ale vieții, să observe lumea din jurul lor, să se exprime, să rezolve diverse situații... (toate interviurile de citit aici)
Le țin pumnii și pentru Ziua 3 și HOP-ul ăsta, mic poate în raport cu câte sunt, or fi fost sau vor mai fi, în viață, e de fapt un plus de experiență, un plus la numărul de prieteni, o deschidere. Și toți sunt, din start, de când au hotărât să participe la preselecții, câștigători.
(foto: Andrei Gîndac)