Ultima zi a fost una plină, cu discuții, cu spectacol, cu premii și, normal, cu petrecere. S-a încheiat și Gala Tânărului Actor HOP 2024, s-a încheiat și luna lui gustar, dar asta nu înseamnă că munca actorului cu sine însuși se termină aici și acum. Pentru cei care nu vor renunța la meseria asta uimitoare, trudnică și minunată, va dura toată viața.
V-am spus de o zi plină, care a debutat cu o întâlnire informală a celor 35 de tineri actori, eliberați acum de gândul probelor din concurs, cu oameni de teatru: directori / manageri din teatrele din țară, regizori, critici de teatru și cu președintele UNITER, scenograful Dragoș Buhagiar. Lui Erwin Șimșenshon, cum era firesc, i s-au alăturat managerul Teatrului Radu Stanca Sibiu - Constantin Chiriac, care a venit împreună cu Claudia Domnicar, șefa secției române a teatrului sibian, regizorul și managerul Teatrului de Comedie - Vlad Massaci, managerul Teatrului de Nord Satu Mare - Ovidiu Caița, managerul Teatrului George Bacovia Bacău - Eduard Burghelea și managerul Teatrului de Păpuși Prichindel Alba Iulia - Ioana Bogățan, regizorii Andrei Măjeri, Iris Spiridon, Gabriel Sandu, Horia Suru, Tudor Lucanu, Teodora Petre și criticul de teatru și selecționerul Claudiu Groza.
O întâlnire necesară și benefică pentru tinerii actori aflați la un început de drum, cu sfaturi de urmat. În linii mari, toți i-au sfătuit să participe la castinguri, la cât mai multe, să își facă un exercițiu din asta și să nu se lase dezamăgiți dacă nu prind un rol, ci să continue, să mai încerce, ținând cont de faptul că regizorii au subiectivitatea lor și rolurile au particularitățile lor. Au împărtășit din propria experiență de debutant într-ale teatrului și le-au spus să aibă răbdare, să-și prioritizeze lucrurile încet, dar sigur, să meargă, dacă li se oferă șansa, în orice teatru din țară, indiferent că este dramatic sau de copii și tineret / de păpuși, dar să caute și în orașul de unde provin, să își dezvolte abilitățile, oricare ar fi ele, pentru că este un plus atunci când se prezintă pentru un rol, să-și gândească momente / spectacole / proiecte și să îndrăznească să se ducă în teatre pentru a le prezenta managerilor, și, evident, să învețe textele, întotdeauna să învețe textele, să fie pregătiți, dar și să își permită să greșească, pentru că din greșeli înveți, de regulă... Toți, în unanimitate, au spus că își doresc să lucreze cu tineri (Constantin Chiriac a spus că are posturi disponibile, iar Andrei Măjeri că va lansa curând un casting pentru un nou proiect, la fel se va întâmpla și la Constanța).
Îi priveam: erau senini, bucuroși de întâlnire, deschiși. Și cât de importante sunt aceste prilejuri de întâlnire, cât de important e pasul ăsta făcut înspre gala lor, HOP -ul ăsta, care este unul foarte mic raportat la o existență de om, dar definitoriu. Unii au strălucit, câștigători ai unui premiu la Gala HOP în edițiile anterioare, dar, dacă nu au perseverat, nu au muncit cu și pentru ei, s-au pierdut. Contează enorm ca ei, indiferent de ce vor face sau în ce teatru vor ajunge, să fie într-o căutare continuă, să își găsească vocea, să găsească acel fir conducător, care să îi ducă spre maturitate profesională și, de ce nu, succes. Să continue să caute acea autenticitate și unicitate. care au constituit tema acestei ediții.
Îi puteți vedea, așa cum au fost surprinși de-a lungul celor trei zile de concurs, grație unor filmulețe prezentate la începutul Galei - filmarea întregii Gale o găsiți în finalul acestui articol - (foarte inspirată această decizie de a-i surprinde în fel de fel de momente ale zilei, pe tot parcursul galei), în ipostaze diverse: râzând, muncind, odihnindu-se, dialogând unii cu ceilalți, alături de echipele tehnice, de oamenii din teatrul gazdă, de Erwin, de membrii juriului, de cel care le-a devenit, încă de la Constanța, un real prieten, coordonator, sfetnic - regizorul Florin Caracala, la scenă, în concurs, în afara concursului... contribuind la crearea unei atmosfere extraordinare.
Momentul mult așteptat s-a lăsat așteptat, pentru că seara a debutat cu spectacolul Thrill Me - Povestea lui Leopold și a lui Loeb, un musical de Stephen Dolginoff, coproducție Touchstone Creative & Teatrul Metropolis, care are la bază o poveste adevărată, în regia lui Ionuț Grama și Dragoș Muscalu, traducere Ionuț Grama, costume Vladimir Turturica și Iolanda Mutu, Lighting design: Andrei Delczeg, mișcare scenică Raluca Lupan, pregătire vocală Georgiana Mototolea, consultant scenografie Ioana Pashca, pianist Andrei Muraru, cu Dragoș Ioniță (Nathan Leopold, zis Babe) și Andrei Mărcuță (Richard Loeb).
Thrill Me, un spectacol ai cărei protagoniști sunt doi tineri actori, care, au îndrăznit la rândul lor, să participe, mai demult, la Gala HOP, Dragoș Ioniță fiind răsplătit chiar cu un premiu, și s-a dorit a fi un exemplu de reușită, de interpretare, de îndrăzneală, dacă vreți, pentru tinerii actori ai ediției 27. O poveste cu tineri despre tineri, despre doi tineri - unul care se crede superior tuturor - Richard Loeb, celălalt care îl iubește pe primul până la adorație, fiind capabil de orice pentru a se asigura că vor rămâne împreună. Cu ce preț? Cu prețul libertății, cu prețul vieții unui alt suflet tânăr. Babe stă în fața comisiei de eliberare, după 34 de ani de închisoare, moment în care se decide să povestească cum s-a ajuns la crimă, la o oribilă crimă. Erau prieteni din liceu, trăiau nebunește, incendiind depozite, adunând fel de fel de lucruri lipsite, poate, de valoare, având o relație amoroasă tumultuoasă. Dorința lui Richard de a intra la altă facultate decât Nathan îi desparte pentru un timp, astfel că relația dintre ei se schimbă, din perspectiva lui Richard. Nathan îl vrea înapoi, îi cere atenția din nou, îl vrea al lui și numai al lui. Pentru asta va accepta să facă tot felul de nelegiuiri dorite de Richard, totul notat într-un contract semnat cu sânge, culminând cu uciderea unui puști de 14 ani. Teoretic, crima era perfectă, practic au fost prinși. Au primit ani grei de închisoare, doar că Richard va fi ucis de un alt deținut. Nathan Leopold este eliberat, dar rămâne dorul, rămâne durerea, tristețea și remușcarea, pentru că fiorul s-a stins între ziduri cu gratii la fereastră.
Povestea este emoționantă, acolo pe scena întunecată, încărcată de nimicuri, cu funii care atârnă, prevestitoare de moarte, iar glasurile celor doi actori se înalță, pline de vibrație, secondate live de acordurile unui pian.
Thrill Me, un spectacol care a exploatat din plin talentul și aptitudinile vocale ale celor doi tineri actori, care, iată, au găsit o ușă deschisă la Radu Nica, managerul Teatrului Metropolis din București.
Ajungem și la momentul mult așteptat - decernarea premiilor. Rând pe rând, "dragonii" lui Șimșenshon pășesc pe scenă pentru a-și primi diplomele de participare și Kitul artistului începător. Cum mă fac cunoscut?, al Oltiței Cîntec, și a aștepta, înfiorați, verdictul juriului.
Puteți parcurge lista premiilor aici.
Surprizele care marchează această gală și confirmă, astfel, încă o dată, că Gala Tânărului Actor HOP, gândită de Ion Caramitru și Cornel Todea, este, cu adevărat, o rampă de lansare, sunt invitațiile venite din partea mai multor teatre și asociații, pentru o parte dintre concurenți, să-și prezinte momentele din gală în diferite festivaluri independente sau în stagiunile lor teatrale.
Iar la final, câștigătorii s-au reunit pentru o discuție cu criticul Daria Ancuța, pentru a împărtăși la cald câteva din gândurile lor (discuție ce urmează să apară în Teatrul Azi).
BUCURIE, BUCURIE, BUCURIE! Așa s-a încheiat Gala Tânărului actor HOP, ediția a 27-a, 2024, de la Alba Iulia, cu bucurie, cu dans, cu îmbrățișări și mulțumiri.
I-am tot privit în aceste zile (chiar îmi vine acum în minte ce a spus actorul Adrian Nicolae, înainte de a înmâna premiul, să le mulțumească și părinților pentru că i-au încurajat să aleagă actoria sau pentru că nu i-au descurajat să aleagă actoria; cât de mult contează!) și le-am zâmbit și le-am spus baftă!, i-am mai și îmbrățișat. Și vreau să le spun așa: aveți grijă de aripile astea tinere, să nu-și piardă strălucirea, să nu-și piardă penele, ca să zburați, să faceți exerciții de zbor zilnic, ca să nu uitați, să nu vă lăsați hrăniți ca porumbeii cu fărâmituri, ci să vă străduiți să vă obțineți voi hrana, mușcând cu poftă din teatrul ăsta (așa cum zicea Raluca Aprodu că face, și voi i-ați adus aminte). Și, dacă se poate să aveți grijă și de copilul din voi, să-l țineți aproape, pentru joc și joacă, e minunat!
SUCCES ȘI ZBORURI LUNGI ȘI CÂT MAI ÎNALTE!
(foto: Andrei Gîndac)