La Alba Iulia, pentru al patrulea an consecutiv, se desfășoară Concursul Galei Tânărului Actor HOP 2024. Teatrul de Păpuși "Prichindel" a fost gazda evenimentului de tradiție marca UNITER, inițiat de Ion Caramitru și Cornel Todea, în zilele de 28,29 și 30 august 2024, începând cu orele 18:00, oferind celor 35 de actori participanți șansa de a-și demonstra calitățile artistice, fără rezerve, într-un context categoric propice întâlnirilor cu alte personalități creatoare. Împrejurarea de față pune o nouă piatră de temelie la baza carierei omului de teatru abia ieșit de pe scena facultății, ajutându-l în procesul definirii identității sale ca artist. Vorba maestrului Victor Ion Popa: "Să visăm la vremea când vor înțelege că actorul bătrân trebuie bine folosit, dar cel tânăr trebuie și bine folosit și puternic încurajat."
Simt că trebuie să-l citez pe cel ce deține directoratul artistic HOP la ediția 2024, pe Erwin Șimșensohn, din dorința de-a lăsa în scris, cu acuitate, folosul acestui unic festival în sfera autohtonă: "Este o sursă de confruntare profesională, un context de dezbateri pe probleme de arta actorului, dar și o platformă de specializare în profesie."; "În sală se află directori de teatre, regizori, operatori culturali și sperăm ca aceștia să-i remarce pe tinerii actori și să le ofere contexte de lucru în teatre."
Tema ediției 2024 centrează reflectorul pe o însușire esențială în meserie, în virtutea căreia actorul este el și nu altul - autenticitatea. Concurenții sunt rugați să țină cont de mijloacele primare de joc - corp, gând, cuvânt, voce - de-a lungul celor patru probe de concurs: 1- PROBA LIBERĂ, 2 - PROBA IMPUSĂ, la comun cu 3 - PROBA ACTORIEI DE FILM și 4 - PROBA SURPRIZĂ A EDIȚIEI.
1- Precum îi spune și numele, proba liberă e liberă de orice fel de regulă, în afară de limita de timp de 10 minute.
2 - Proba impusă vizează opera lui William Shakespeare, punându-se accentul pe dramaturgia versificată a autorului sau mai bine zis: există 5 monoloage ale unor personaje feminine și 5 ale unor persojane masculine, fiecare concurent primind un astfel de monolog.
3 - Proba filmată (la Alba Iulia, nu cu mult timp înainte de începerea concursului), se bazează pe unul din cele două scenarii de film propuse de Emilian Pârvu. Este absolut savuros pusă în valoare tema ediției, existând în aparență acest caleidoscop-convenție ce-și "coregrafiază" vocile pe un scenariu și fundal inșanjabil, dar care în esență realizează tocmai contrariul, maximizând originalitatea la modul particular.
4 - Ultima probă aduce o schimbare logistică: înlocuirea moderatorului care pe parcursul galei are sub control buna desfășurare a evenimentului cu un prezentator din rândul concurenților. Atenție, prezentatorul nu e niciodată același! Un "hop" ingenios de trecut, cum mi-ar sta să neg?
Ileana Ursu o prezintă pe Maria Moroșan: "Maria Moroșan, zisă Moro. O fată cu culoarea focului în păr și cu focul culorii în idei". Rezonanță vocală. Dicție impecabilă. Onorată instanță, suntem în sala de judecată! Onorată instanță, eu, publicul, mă înclin cu voioșie și devin la rândul meu avocat sau judecător, acuzat sau reclamant. Avocatul apărării penale ține isonul clientului, pe când martorul pierde teren. "Joac-o, ține-o, a ta e!" - sportul noii națiuni - apărarea! Onorată instanță, în afara tribunalului ești liber să pleci acasă, dar de porți uniforma de civil să nu care cumva să uiți că profesia poate deveni oricând "caz nul"! LA O PRIMĂ VEDERE (PRIMA FACIE) cu proba liberă, monologul Mariei Moroșan a deschis suita de momente a serii.
Aceeași Ileana Ursu îl prezintă și pe următorul concurent, propunând o descriere îndrăzneață: "Eu vă invit să-l urmăriți pe acela care va reuși să-l întreacă în farmec pe Leo DiCaprio... Leo Chionac." Limpede angoasat din cauza slabului succes la femei, Louis Lewanski, întruchipat pe scenă de Leo Chionac, aduce în atenție multitudinea de motive pentru care reprezentantele sexului feminin ar trebui să-l observe. Nu se eschivează de la a da cu tifla în favoarea rezolvării nedreptății care i se face. Cheia ilariantă, ușor macabră, dacă mă întrebați pe mine, îndeamnă urmăritorii să stea geană, căci e VLOG NOU: FETELE!
Urmează Ioana Cojocărescu. Nina? Nu, MAGDA. Text propriu cu inserții din Pescărușul de A.P. Cehov. Mutată abia de un an în București, Magda, animatoare pentru copii, proaspăt angajată să joace într-o reclamă, visând la un rol într-o telenovelă - scenariu distopic / coșmarul oricărui tânăr actor - extrage dintr-un bol întrebări fie privitoare la viața personală, fie cu tentă tabu - condiția actorului tânăr în societate. Țin să las unul dintre răspunsuri în citat: "Cred că un artist... un om... luminează și inspiră pe cei din jur... dacă tu oricare, cauți să te ridici pe tine călcând peste ceilalți... succes!"
"Bună seara! Sunt Iosif Paștina, fiul ilegitim al lui Carol Ionescu și Alexandru Voicu... urmează s-o vedeți pe Andreea Alice Preda, ce vine cu un text propriu, se cheamă ACORDURI, dar are inserții din Opera de trei parale de Bertolt Brecht, Hamlet și Macbeth de William Shakespeare" - puncte bonus pentru introducere! Ca o matrioșka viu colorată, Andreea Alice Preda pe fundalul vibrant al sunetului de acordeon la care cântă, ia înfățișarea unei tinere actrițe ultracapabile, studioasă și înzestrată cu talent - "Simt viitorul cum se naște în clipa asta". Clădește un moment deopotrivă surprinzător și convingător prin pleiada de stiluri abordate, cred eu, unul dintre cele mai remarcabile ale serii.
Bogdan Ifodi sau Willem Dafoe? Mă tot frământa asemănarea... Bogdan Ifodi pășește pe scenă cu un text numit #mamnascutdinnou adaptare după un scenariu de Aleksandr Petrov. Senzația pe care o am pe tot parcursul momentului e de parcă ascult destăinuirea unui bun prieten ce "se silește într-o părere" față de o fată de care se simte atras. Să fie datorită subiectului de actualitate, să fie grație naturaleții actorului? N-am cum alege un răspuns, îmi rămâne doar să mă conving că am toate șansele ca la un moment dat "să vin în fiecare seară într-un bar, după repetiții, să-mi cheltuiesc ultimul ban și să mă uit la ușa de la intrare".
Dacă vreți să aflați sensul vieții, de data asta fără a vă decepționa, o puteți urmări pe Anamaria Popa ce își face apariția la HOP cu textul RÂS NERVOS, o adaptare după Laughing Wild de Christopher Durang. Ironică la adresa propriei persoane, insolentă și lipsită de orice fel de speranță, "femeia cu turban roșu" nu trebuie percepută ca un simplu personaj al subgenului, ce provoacă în rândul spectatorilor râsul acela provenit din cinism sau scepticism, ci ca o monodoză efervescentă de revigorare, un tratament ideal contra tuturor formelor de amețeală și letargie rațională.
Tot în cadrul probei libere, doar că la secțiunea Grup, concurează Nicholas Bohor, Alexandra Catrina, Luca Fumuru și Larisa Oasenegre, cu momentul intitulat POARTĂ-MĂ de Giorgia Aimeri. Alegeți trei obiecte de îmbrăcăminte care să simbolizeze trei bărbați complet diferiți, alegeți o pijama, o cămașă neagră, satinată și un costum de piele - "Ce înseamnă dragostea, ce înseamnă dragostea... i-am găsit corpul așa. Era..." - dă declarații, încearcă să te justifici, să nu treci cu vederea că ai o voce care te îndeamnă la fiecare pas - "M-am născut pe 13 iunie 1997, în România" - pune-l într-o lumină bună, nu te da de gol. "Fever dream" semnat David Lynch? Nu vreau să divulg prea multe amănunte, pentru că știu cât de important e să te întâlnești neștiutor cu un produs de calitate, iar ceea ce grupul s-a angajat să prezinte pe scenă dispune de toate calitățile pentru a te intriga și totodată obliga, nu exagerez, să revezi momentul, poate chiar de mai multe ori.
Citesc în josul ecranului DESPRE EFECTUL DĂUNĂTOR AL TUTUNULUI după A. P. Cehov și dezamăgită de mine mă uit la țigara pe care doar ce mi-am aprins-o. "Stimate doamne și ca să zic așa, stimați domni, ca obiect al conferinței de astăzi, am ales, ca să spun așa, răul pe care îl aduce omenirii folosirea tutunului" - pretextul nu stă mult în picioare. Pe lângă pancarta cu "AJUTOR", ni se face clară pricina soției aflate într-o stare de angoasă prelungită, angoasă cauzată completamente de un mariaj nefericit. Expansivă și plină de umor, convingătoare și carismatică, Miruna Gabriela Olteanu produce în sală ropote de aplauze.
În deschiderea momentului lui Mihai Mocanu, colega de generație, Antonia Scutaru rostește prima strofă a poeziei Nu sunt ce par a fi de Ion Minulescu:
"Nu sunt ce par a fi. / Nu sunt nici ce aș fi vrut să fiu, / dar pentru că m-am născut fără să știu / sau prea devreme sau poate prea târziu... / M-am resemnat ca un bun creștin / și n-am rămas decât... Cel care sunt!"
SUFLEORUL FRICII de Matei Vișniec este la bază un text scris ca o parabolă, sortit a face opoziție regimului comunist, care între anii 1947-1989 a persistat în România. Îmbrăcat într-un costum elegant, Domnul Bruno ia loc oarecum agitat la masă, captivând publicul printr-o decuplare armonioasă de orice fel de rușine - zic asta pentru că se înhamă la a consuma trei beri una după alta - completând imaginea creată cu un nostim "beat de râgâituri". Nonșalant, din categoria absurdului, a comicului și a tragicului, Bruno sesizează adevărul obiectiv și-l face cunoscut tuturor: "Toți oamenii ăștia de aici sunt regizați. Fiecare pas al lor e condus de undeva din umbră de cineva sau ceva care îi comandă. Ei sunt elementele unui angrenaj imens care-i comandă."
Andra Colindiuc reușește să integreze cu succes, în cadrul monologului ei, teme precum: religiozitatea, relațiile semi-abuzive cu figuri de autoritare, consumul de droguri sau atracția față de persoane de același sex. FIRUL ARIADNEI, text propriu cu inserții din Pearl de Ti West, momentul Andrei de la proba liberă (de citit aici), te eliberează din labirintul obscur al perioadei confuze de la finalul adolescenței, te avertizează, la fel de bine cum te și liniștește.
Schimbăm registrul și abordăm proba impusă. Antonia Scutaru interpretează monologul Violei din A douăsprezecea noaptea, Actul II, scena 2. Viola, deghizată în bărbat, se îndrăgostește de Orsino și Orsino de Olivia, iar Olivia de Cesario, de fapt voiam să zic de Viola... deghizată. Of, complicat! Atunci hai să vorbim despre Atonia, deghizată în Viola, răsdeghizată în Cesario... fir-ar! Ce-i drept, nu-i nimeni deghizat pe scenă, nici n-ar fi nevoie, căci se distinge diferența fără a fi marcată prin machiaj sau costum. Momentul e ușor coregrafiat după ritmul vocii, ceea ce mă face să exclam: ăsta da artificiu necesar!
Ada Andreea Bicfalvi o prezintă pe Theodora Pintilie în felul următor: "La cursuri le spune copiilor că îi plac cartofii prăjiți cu înghețată, dar adulților le spune lucruri mult mai plictisitoare, precum: dansez, pictez, comentez... nimic special." Mă provoc singură la un joc de imaginație, ratez voit cu privirea orice fel de titlu sau nume, caut să deduc personajul doar prin strălucirea textului, doar prin teatralitate și comedie, ca modalități de expresie. Nici măcar nu apuc să mă adâncesc în subtext, pentru că instantaneu îmi fuge gândul la Katarina din Îmblânzirea scorpiei. Verific dacă am dreptate. Am dreptate. E Katarina în etapa ei de "soție model", o Katarina cu vocea blândă a Theodorei.
Urmează un Richard al III-lea adus în contemporaneitate, crud și tendențios. Lui Cătălin Vîlcu îi vine mănușă rolul, impunând deferență prin voce și alură, purtând cu sine într-un rucsac negru povara crimei. Legănându-se tacit în dans, își trezește și sărută de bună dimineața fiecare ambiție, fascinând publicul deja antrenat de dibăcia dramaturgică shakespeariană. Ba chiar mai stârnește și râsete în sală!
Julieta cu licoarea de la Părintele Lorenzo în palme caută să-și însceneze moartea. Soarbe și lasă, lasă și soarbe, devenind din ce în ce mai îngrijorată, din ce în ce mai încăpățânată să-și ducă la capăt misiunea. Alexandra Bob, apare în chip serafic pe scenă. Prin timbrul vocii și zvâcneala mâinii, prin strigătul cuprins de frică pentru "vărul ucis", te face să nu mai ai habar de gala HOP, te pomenești uluit la poarta familiei Capulet din Verona!
Ileana Ursu, pentru proba impusă, se transpune în pielea Helenei din Visul unei nopți de vară, Actul I, scena 1. "Am să-l vestesc de fuga dragei lui" ne transmite Helena cu viclenie, dar nu genul acela de viclenie rapace, ci mai degrabă înclin spre un soi de revelație, ca și cum în privire i s-ar răsfrânge apariția înșelătoare a unei iluzii trecătoare. De ce am prins slova lui Shakespeare în redare, iertare! Una peste alta, nu vreau să omit faptul că Ileana oferă cuvântului un magnetism fonetic dibace, ce să mai, are fler!
A fi sau a nu fi Adrian Rîmboacă? La facultate l-ar fi jucat clasicizat, în alte trupuri ar fi luat chipul lui Constantin Nottara, Adrian Pintea, Ștefan Iordache sau Marcel Iureș, dar Hamlet e universal valabil și la fel de universal schimbabil. La HOP facem cunoștință cu un Prinț al Danemarcei răzvrătit, oțelit nu doar la port, dar și-n spirit: "Adu-mi dovezi, iar piesa va fi cursa mea din care cugetul regelui n-are nicio scăpare!"
Ada Andreea Bicfalvi vestește cu voce plină monologul Violei din A douăsprezecea noaptea, Actul II, scena 2. Hotărâtă și tenace, atribuie Violei un caracter androginic fărbuit de nuanțe - "În orice deghizare, gândul rău își face mendrele cu măiestrie".
Roxana Bîclea a terminat facultatea la Galați în anul 2023. În 2024, la Gala HOP aduce în atenția publicului, în cadrul probei impuse, monologul lui Lady Macbeth din Macbeth, Actul I, scena 5. Paralel cu proiecția unei cruci imense, Lady Macbeth adoptă o poziție statuară, "declamând vizual" printr-o privire rămasă oprită asupra unui punct fix, la rândul ei animată de un fel blând de-a gesticula. În sală, în favoarea efectului dramatic interpus, se aude ticăitul unui sunet non-diegetic.
Mihai Andrei Pleșa îl are de izbăvit pe Claudius din Hamlet, Actul III, scena 3. Substanța tuturor dramelor este interpretarea relațiilor umane, deci Claudius devine un exponent indispensabil, mai ales dacă îl punem în raport cu Hamlet. Nu este așa de lipsit de inimă precum pare, este conștient de toate faptele sale și resimte sentimentul ponegrit al remușcării, însă chiar de cade în genunchi, sperând iertarea, capabil totalmente să-și execute procesul introspectiv, rămâne la fel de mârșav și de oportunist - "Și oricât aș vrea și vreau din suflet să mă rog, nu pot, dorința e înfrântă de greșeală."
Denisa Tudora nu este o Julieta tipică, nici pe departe! Ce vreau să zic cu asta? Nu cred face rabat de la felul grijuliu al unei îndrăgostite, dar totuși este cu mult mai matură și mai sigură pe ea, nu se lasă antrenată de himere și nu e juvenilă, contrar vârstei personajului. Bea licoarea adormitoare cu pioșenie, lăsând de-o parte felul acela de expansivitate din preambul, socotind mai degrabă resemnarea ca pe un just gest de fidelitate față de Romeo.
Iosif Paștina îl definește pe Richard al III-lea printr-un simț al textului ireproșabil. În oglinda spartă (un obligo, pentru că regele și-a urât dintotdeauna înfățișarea -"strâmbăciune deformată") râsul omului obsedat de sine capătă naturalețea celei mai firești situații. Nu cred că folosesc cuvinte grele, dacă mă încumet să constat că ceea ce devine absolut formidabil la un tânăr actor, este modalitatea de-a face publicul să rămână perplex, cu toată stima, conchid!
(foto: Andrei Gîndac)