Preistoria publicității românești - Opt ilustrate din lumea ideală la BIEFF. 2024

Opt ilustrate din lumea ideală prezintă, pe capitole, preistoria publicității românești, în zorii existenței ei postdecembriste. Separarea prin intertitluri a capitolelor este o aluzie la valoarea arheologică a imaginilor culese, toate color, carnavalești, într-un generalizat festival al kitsch-ului. Tehnologia se afla, pe atunci, la începuturile ei, consumul aidoma, sărăcia era uriașă, dar totul se compensa prin naivitate și entuziasm, altfel fiind inexplicabilă supraviețuirea estetică în acel regim exterminator, într-o epocă în care consumul de televizor era semnificativ crescut.

Se derulează imagini în care apar oameni care nu mai sunt în viață, mari actori, persoane care azi sunt de nerecunoscut sau au fost date uitării. Apar chiar și personaje politice, Ion Iliescu fiind nelipsit, în reclama la ziarul Ziua, prin care se preia invectiva iliesciană la adresa redactorului-șef, pentru a fi folosită în favoarea publicației încă tipărită pe hârtie. Istoria publicității românești nu este, din nefericire, de factura celei suedeze, semnată de regizorul Roy Andersson. Situațiile regizorale sunt stridente și jenante, implică agresivitate, violență domestică, violență asupra femeilor, discriminare rasială, limbaj denigrator, ambiguitate sexuală, dispreț la adresa naturii și a animalelor, îndemn la tot felul de năzbâtii, conform standardelor de grotă ale vieții de atunci, neconvertită la limbajul decenței și al politicii corecte. Nu că societatea ar fi evoluat cu prea mult, în străfundurile ei, doar limbajul vizual a fost schimbat și s-a auto-educat.


Interesante sunt unele making-off ale unor spot-uri, cel mai reprezentativ fiind cel care amintește, prin repetitivitatea impusă personajului, de alt film al lui Radu Jude, Cea mai fericită fată din lume.

Timp de o oră de film, obrazul roșește de jenă, dinții se strepezesc, supraviețuirea nu a fost niciodată atât de neonorabilă. Ochilor nu le vine să creadă că au trăit să vadă așa ceva, sezoane întregi, Crăciun după Crăciun. Și, o constatare: reclamele în turism se făceau la Căldărușani, nu în insule exotice.