Pentru că stilul ei nu mai seamănă cu al nimănui, nici măcar cu al maestrului pe care l-a asimilat până el a ars de tot şi s-a topit definitiv în matricea ei, ba mai mult, a ajuns să pară de o originalitate revoltătoare, şi ea se amuză copios când îi amintim chestia asta, Raluca a îndrăznit să spargă o sumedenie de tabuuri.
Când colorează, Raluca afişează un soi de siguranţă de sine în ecorşeurile ei cu reflexe roşu-somon, iar când desenează, de sub mâna ei vibrează în eboşe linia fermă a primitivilor de la Lascaux.
Raluca seamănă până la perplexitate cu trei travestiţi călare pe o bicicletă verde-neon, pe pedalele căreia atârnă în bandulieră o pereche de conduri negri de domnişoară, care se ascut de sub o rochie roz-bombon, deasupra căreia fâlfâie aripile boante ale unui Icar iluzoriu. Altcumva spus, Raluca seamănă izbitor cu o anumită femeie din Cnossos, căreia i s-a spus "Parizianca" şi cu lumina caldă a înserării care se zbate ca o pasăre înjunghiată în galantarul galeriei Galateea, iar ordinea în care sângele ei se prelinge pe simeze ne aduce aminte de îndrăzneala cu care Medeea şi-a înjunghiat copiii până la ultimul.
Raluca Ilaria Demetrescu, "Lucru în devenire", desen şi media, Galeria Galateea, Calea Victoriei 132.