La un moment dat, cu sau fără banalitatea unui ecran (și a răului), tot ce vom fi citit, văzut, imaginat sau căutat să descifrăm, despre viață și înțelesul ei, va deveni real și palpabil, prin experiența trecerii în non-existență. Ecranul o va consemna, o consemnează deja. Aparenta distanță a ceea ce se derulează pe ecran se va diminua, spectatorii vor deveni actori, visul va fi realitate, Andy Warhol va avea dreptate, toți vom fi celebri în propria experiență, mai mult sau mai puțin filmată. Șansele de a muri filmați cresc, după ce vom fi asistat, ca spectatori, la atâtea filme despre moartea presupus fictivă a altora.
Zburătorul Bérenger visa ceva ce deja se petrecea în realitatea și în viața spectatorilor săi. În altă dimensiune și în alt timp, am mai trăit o cădere de regim politic, prin intermediul ecranului unui televizor, în timp ce oameni reali mureau cu adevărat, în realitate. Recurența scenariului a ceea ce pare vis, dar e aievea, nu e câtuși de puțin surprinzătoare, ci tot mai tulburătoare și mai îngrijorătoare. Din acest motiv, tema războiului, repetată în a doua zi a Întâlnirilor internaționale, de la Cluj, nu pare decât să normalizeze subiectul, prin aducerea sa din vecinătate în proximitate, din proximitate în intimitate. Bum!
Cine ar mai avea timp, într-un astfel de timp, să vadă ceea ce vede? Ce motive ar mai avea să înțeleagă ceea ce instinctul refuză să înțeleagă? Să nu ai motiv nu este un motiv, ar replica ziaristul care consemnează experiența lui Bérenger, pe măsură ce aceasta se derulează, în regim de breaking news. Or, dacă motive de a nu vedea, nu există, atunci să vedem. Dacă motive de a nu scrie nu avem, atunci să scriem. Dacă motive de a nu visa nu avem, atunci să visăm. Absența motivelor e singura cale către libertate, adică zbor. Bérenger ne explică și cum: lepădând nevoia de a mânca, de a bea și, adeseori, de a filozofa. Libertatea lui Bèrenger e nonsensul. Ce te faci, însă, cu societatea care te trage înapoi, ofensată de capacitatea lui Bérenger de a visa, mai ales când visul e atât de personal și de singular, ridicându-l deasupra tuturor și purtându-l la stele? Soția lui Bérenger se scuză pentru zborul soțului ei, părinții din parc își duc copiii acasă, pentru ca micuții să nu vadă zborul visătorului, oamenii se refugiază din calea libertății, a cărei imagine provocatoare îi tulbură. Moartea dă buzna și peste ei, dar e mereu negociată, amânată, alungată. Nu acum, nici atunci, oamenii nu "simt nevoia" să moară în acel moment.
Subtilitățile poetice ale textului sunt comice, dacă nu ar fi tragice, dat fiind că tragedia este comedie plus timp, după cum a spus-o visătorul Grotowski.
Ilustrarea unei asemenea gramatici a fanteziei nu poate fi simplă. Autorul imaginii spectacolului a optat pentru conceptul naiv, desprins din registru vizual al unui Wes Anderson și universul literar lui Gianni Rodari, maestrul comicului absurd și al nonsensului pentru copii. Scenografia a mizat pe culoare, lumină, monoped și coreografie de circ, redând iluzia cărții pentru cei mici, aceea pe care adulții o preferă primii și o aleg din librării pentru a o răsfoi înainte de toți, pentru propriile lor delicii. Universul vizual ludic, pastelat ca o gelaterie, este cel al bucuriei vieții, exprimând nivelul de complicație metafizică a omenirii. Alegerea acestuia este contrapunctată de imaginea solarizată, în Adobe, a răului, ca și de figura morții bântuitoare, redată prin stafia umblătoare a unui Lazăr spectral, deambulând scenic în scutecele Christului mort, al lui Carpaccio, sau înfășurat în cârpele celui ale unui Mantegna. Spectrul agită și o coasă, pe care o ascute cu scântei care țâșnesc în bezna în care s-a transformat haloul verzui al pajiștilor celeste, pe care pietonul aerului o traversează, în zbor.
Și dacă ar fi fost doar atât, ar fi fost mai mult decât încântător, dar, personajele în costume croite cu mare ștaif couture cântă, în cor, cântecele de copii, într-un ansamblu de balet Bauhaus, marca Oscar Schlemmer. Duminica spectacolului s-a încheiat, și pentru privitori. Au primit înghețată și acadele, pentru o "eutanasie preventivă", din partea unui eutanasist vizual delicat și subtil. Smooth operator, gen.
A fost ziua a doua a Întâlnirilor internaționale de la Cluj, ce a inclus și o întâlnire memorabilă cu zeițele de categorie B, deja amplu reflectate pe LiterNet.