Am ajuns întâmplător în zona cinematografului. Era o forfotă neobișnuită acolo și am întrebat un cetățean:
- Ce se dă?
Am primit un răspuns sec:
- Se dă un film.
Dacă se dă, e bine. E mai bine decât dacă se ia. Așa că mi-am cumpărat bilet la cinema.
Sfârșitul filmului
Toți spectatorii aplaudă, deși în sala aproape plină nu este prezent nici unul din cei care au realizat acest film. Nu este premiera filmului Anul Nou care n-a fost, ci doar una din proiecțiile lunii octombrie 2024. De ce aplaudă? De ce se aplaudă? Le-a plăcut filmul, s-au recunoscut în vreun personaj, au revăzut telefonul cu fise sau sticla de sifon? Am nimerit într-o sală plină de revoluționari? Sunt la cinema doar oameni cărora li s-au îndeplinit visele după 1989? Habar n-am. De ce aplaudă chiar și tinerii din sală? Unii dintre ei probabil nici nu erau născuți în 1989.
Începutul filmului
Decembrie 1989. Sunt ultimele zile ale anului. Fiecare se descurcă așa cum poate, atmosfera de atunci e redată destul de bine. Apartamente standard, telefoane ascultate, directive de partid, copii și neveste altoite. Oarecum totul în gri. Însă dialogurile, uneori comice, mențin suspansul. Toată lumea din film simte că se întâmplă sau se poate întâmpla ceva, dar nimeni nu știe exact ce va fi sau cum va fi.
Studentul care își imaginează că va trece ilegal frontiera ca să ajungă "undeva / altundeva". Fosta comunistă care nu-și poate părăsi locuința, care trebuie demolată conform planului de sistematizare. Actrița care nu-și dorește să recite o "poezie" omagială la Televiziunea Română pentru programul de revelion. O sumedenie de alte personaje colorează acțiunea filmului: taximetriști, securiști, vânzători, intermediari, muncitori, studenți, directori, regizori, farmaciste, hamali... Cel mai convingător? Copilul Luca Toma, în rolul lui Marius. Acesta îi scrie o scrisoare sinceră lui Moș Gerilă, alt "personaj" dispărut în 1989.
Momentul decembrie 1989 pare să fie un subiect inepuizabil. A fost sau n-a fost? s-a încheiat cu o remiză.
Anul Nou care n-a fost, în regia lui Bogdan Mureșanu, reușește să însuflețească nu doar publicul, ci și actorii. Altfel nu se poate explica reușita filmului și interpretările de excepție. Am urmărit actori care au mers pe mâna regizorului, curioși să înțeleagă și ei cele trăite în '89. Și toată lumea a avut de câștigat. Filmul a avut doar 138 de minute, dar și dacă ar fi durat cinci ore nu s-ar fi dezlipit nimeni din scaun.
Una din întrebările de care n-a scăpat nimeni din societatea românească televizată a fost: "Ce ați făcut în decembrie 1989?"
Răspunsurile au fost de multe ori stupide, de genul: "Am participat la revoluție în timp ce lucram la o fabrică și am strigat ceva". Chiar și în orașele în care nu s-a petrecut nimic s-au împărțit "chitanțele" de revoluționar. Asta în ceea ce privește persoanele publice. Întrebarea însă a avut și are milioane de alte răspunsuri. Câteva le aflăm din peripețiile personajelor din filmul lui Bogdan Mureșanu. Regizorul i-a invitat practic pe spectatori să se regăsească în atmosfera acelor zile de decembrie. Iar pentru cei care nu au trăit acele zile, se prezintă o tragicomedie istorică.
În urma aplauzelor din sală am încercat să acord niște calificative, evident subiective, privindu-i pe realizatorii acestui film, activi pe "frontul" cultural.
Bogdan Mureșanu - general **
Luca Toma - general *
Iulian Postelnicu - general *
Răzvan Vasilescu - general *
Ion Sapdaru - colonel
Elvira Deatcu -colonel
Mircea Andreescu - colonel
Gabriel Spahiu - colonel
Adrian Văncică - lt. colonel
Ioana Flora - lt.colonel
Nicoleta Hâncu - lt.colonel
Filmul următor
Ceva mă face să cred că vor urma și alte filme în regia lui Bogdan Mureșanu. Ștacheta a fost ridicată foarte sus, dar sunt pregătit să aplaud.
Nuanțe de gri
Nu se știe ce și au adus aminte cei din sala de cinema, dacă s-au regăsit în vreun fel în Anul Nou care nu a fost. Eu mi am adus însă aminte de o melodie difuzata la TVR, tot de Anul Nou: Stele și lumini cu Rodion GA.
Vizionare plăcută!