Punte peste prăpastia părăsirii - Trzy opowiadaniao Basi / Basia: Three Short Stories la Astra Film Festival, 2024

Mizanscena pietroasă, de Est Europă gri aurie, te lasă cu ochii în Soare. Într-o Polonie care pare părăsită, Trzy opowiadaniao Basi / Basia: Three Short Stories, regizat de Mateusz Pietrak, ne prezintă o pregătire pentru moarte. Barbara (Barbara Zgorzalewicz-Fryzlewicz) o bătrână de 80 de ani, cu părul bălai, își ia rămas bun de la sora ei mai mică și de la nepoată. Când cu zâmbetul pe buze. Când cu lacrimi îmbrobodite.

Cele trei capitole despre viața ei în Polonia, întinse pe durata a 30 de minute, nu simt că zic prea mult. Fiecare dintre ele este anunțat cu un sunet ca de lift. Ding!, și am ajuns la altă perspectivă asupra a ce i se întâmplă. Trecem prin viața ei raportată la soră, nepoată și latura profesională. Printre momentele care ar trebui să pară autentice se strecoară priviri furișe și ușor nestatornic îngrijorate către cameră. Lucru care te face să te întrebi ce încearcă Barbara să-și confirme. De ce s-a simțit urmărită de a făcut această verificare scurtă cu noi cei care nu o vedem.


Filmul este o chemare de a nu părăsi. "Stați alături de noi (cei pe patul de moarte) că atunci când vom pleca nu va fi pur și simplu, ci vom pleca de la voi" - replică spusă în spectacolul cu care se încheie filmul (capitolul 3, latura profesională). Părăsirea asta se întinde pe mai multe concepte și mai multe persoane. Și ni se aplică nouă tuturor. E o perspectivă, de fapt. Dar asta se bate cap în cap cu ideea de a fi alături de alții: o încurajează pe nepoata ei ca atunci când îi place de cineva să nu pară interesată. Să țină distanță. Iar atenția să fie o recompensă dată cu țârâita. Apropierea controlată de oameni e o manieră bolnăvicioasă de a te adapta la ce poate să nu meargă bine. Frica și ferirea de eșec, indiferent că este emoțional sau profesional, se regăsește tot mai des în jurul nostru. Și uneori efectul de turmă o amplifică. Să nu-ți iasă e parte din procesul ca lucrurile să iasă. Ține tot de o perspectivă. Acea perspectivă de privire înapoi asupra vieții tale.

Trzy opowiadaniao Basi / Basia: Three Short Stories pare genul de documentar care așteaptă să se întâmple ceva. Pare că a rămas fără idei. În lumea de acum documentarele vor să spună adevărul despre lucrurile care se întâmplă în jurul nostru și nu despre cum se văd ele. Care e diferența? Percepția noastră e clar diferită până și în lucrurile considerate umane sau care trebuie știute. Acest trebuie nu există. Trebuie, ca normă a societății, a fost atât de ușor asociat cu vreau sau vreau pentru că așa se face, încât nu ne mai punem problema liberului arbitru. Iar faptul că trebuie ca un documentar să spună un adevăr nu este adevărat. Documentarul trebuie să prezinte o percepție. El documentează o perspectivă. Și în fiecare caz este percepția și perspectiva persoanei care îl face. Astfel, el ajunge să fie un act de egoism inspirat din pur caracter. Poate chiar din personalitate.

Și așa, Trzy opowiadaniao Basi / Basia: Three Short Stories, prezintă o perspectivă asupra unei lumi pe care eu încă nu o percep. Asta nu înseamnă că îi neg existența sau că mă feresc de ea. Pur și simplu, deși recunosc atât de nostalgic tipul de lume în care Barbara trăiește, nu pot interioriza, asimila și prețui mai mult.