Vom rămâne și fără scop - La fin des vacances / The End of the Holidays la Astra Film Festival, 2024

Cu patru valize după tine ajungi la ultima casă în care vei trăi. Un hotel rece într-o lume caldă. Asistente prea zâmbitoare și cumplit de binevoitoare sunt după fiecare colț. În 25 de minute, documentarul La fin des vacances / The End of the Holidays, regizat de Raphaël Venayre și Antoine Guerci, ne prezintă lumea asta, care nu e foarte departe.

E lumea în care poate vom îmbătrâni și noi. Poate și noi vom ajunge într-un loc cu briză caldă, sub o umbreluță de stuf. Vom face și noi plimbări pe străzi goale și exerciții de echilibru. Vom dansa și noi ridicol de amorțiți, dacă nu o facem deja.


"Când ajungi acolo, știi că e ultima ta casă (...) Ți-ai rezumat toată viața în patru valize." - ne uităm la un cer albastru, vocea se răsfrânge. Întregul film transmite senzația de serendipitate și langoare. Inertul și toropeala se învârt în buclă. Ne tot uităm la nori nemișcați, crengi în vânt și la hotelul pustiu. Pe un etaj este această cazare pentru bătrâni, în timp ce pe celelalte două sunt cazați turiști. Cadrele fixe așteaptă. Lucrurile nu se întâmplă de la sine. E o lâncezeală continuă, cu scopul de a-ți crea o stare. Dacă se întâmplă ceva, e pentru că asistentele se agită să-i dezghețe pe bătrâni. Sunt treziți, animați, îngrijiți, plimbați, ascultați.

După 25 de minute, la final, rămâne un gol în tine. Pe deoparte pentru că nu simți că se întâmplă ceva, e un film cuminte, călduț și adormit. Pe de altă parte... Te poți ambala puțin și să ajungi cu gândurile într-o cu totul altă direcție. Privit dintr-o perspectivă utilitaristă, nu sună grozav să îndeși mai mulți bătrâni la un loc, ca să te poți ocupa mai bine de ei?

E un film pe care mulți l-am lua de la suprafață pentru a nu ne îngreuna cu gândul că e un posibil viitor pentru noi. O perspectivă e atât de ușor de ocolit de creierul nostru... Axa pe care ne vedem noi parcă se blurează când terminăm ce avem de făcut. Adică ce, la un moment dat nu o să mai fim buni de nimic? Trăim pentru ideea de scop, care ne hrănește decizia de a ne trezi și de a face lucruri.

Deși l-am simțit evaziv și inconsistent, mi-a rămas ideea blur. Noi avem mintea blurată de treburi și ei, bătrânii, par că au mintea blurată de prezent în sine. Trăiesc ultima lor vacanță. O vară continuă. La fin des vacances face un degrade de la cer (noi cei care poate nu ne vedem fără scop) la pământ (ei cei care nu se văd poate fără suculețul de dimineață). Și ce dacă?