Născută la Bucureşti la 13 mai 1980, Alexandra Costin a absolvit cursurile Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, la clasa profesoarei Dana Borşan. În perioada 1995-2002 a studiat, ca bursieră la Academia de vară din Cervo, Academia Internaţională de Muzică din Nisa, la Wiener Music Seminar, iar după încheierea studiilor a mai urmat un an la Mozarteum din Salzburg, ca beneficiară a unei burse Erasmus.
Laureată a unor concursuri naţionale şi internaţionale, Alexandra Costin a susţinut concerte în compania filarmonicilor din Bacău, Ploieşti, Oradea, Arad, Târgu Mureş, Craiova, Timişoara, a Orchestrei de Cameră Radio, a Orchestrei simfonice din Maracaibo (Venezuela), a Orchestrei Simfonice Naţionale din Taiwan, dar şi numeroase recitaluri în România şi în străinătate (Austria, Germania, Franţa, Grecia).
Alexandra Costin a început studiul pianului la vârsta de 5 ani, a parcurs traiectoria obişnuită în Bucureşti - Liceul şi Universitatea de Muzică - de la 23 de ani viaţa ei profesională pornind însă pe un drum mai puţin obişnuit până nu de mult. Aşa se face că în acest moment este absolventă de master la Baylor University, S.U.A., la clasa profesoarei Krassimira Jordan şi doctorand la Boston University, clasa profesorului Anthony di Bonaventura.
Iată şi o declaraţie a tinerei pianiste privind învăţământul artistic în America:
"Un doctorand român în pianistică în America parcurge ultima treaptă (şcolară) de perfecţionare în tot ceea ce ţine de cântatul propriu-zis la pian -solo, muzică de cameră, acompaniament - şi pedagogie, istoria muzicii, stil, forme, armonie avansată. O zi a unui astfel de personaj include studiu, lecţii de pian sau / şi muzică de cameră, predarea pianului la clase de pian sau studenţi particulari, repetiţii de muzică de cameră şi acompaniament, cercetare pe teme teoretice date de profesori şi scrierea de comentarii critice la diferite cronici muzicale apărute în ziare sau publicaţii de specialitate.
Cea mai importantă diferenţă între sistemul de învăţământ american şi cel românesc este, cred eu, faptul că învăţământul american este în aşa fel structurat încât fiecare student alege în ce să se perfecţioneze. Adică, dacă în România toţi studenţii aceluiaşi an universitar sunt înscrişi automat la cursuri impuse de programa universitară, studenţii americani sunt liberi să-şi aleagă cursurile / materiile în care vor să se specializeze, cu singura cerinţă de a însuma numărul de credite cerut pentru anul în care este înscris."