Uneori, cum este și cazul prezent, pur și simplu istoria își pierde răbdarea. Este atât de inspirată, violentată, manipulată de o personalitate care motivează, divide, enervează și coagulează publicul încât timpul nu mai are răgaz să își decanteze emoțiile, iar audiențele nu mai au chef să aștepte verdictul scris al cercetării istorice.
The Apprentice - Povestea originii lui Trump, așa cum sugerează numele, prezintă pe ecran doar începutul carierei al lui Donald Trump. Vorbim aici de începuturile în afaceri, deși, bineînțeles, motivația pentru realizarea filmului și o bună parte din succesul său este dat de cariera politică, mult mai polarizantă decât simpla poveste de rechin imobiliar pe care o portretizează pelicula.
Chiar dacă înaintează destul de mult în perioada sa adultă, centrul poveștii este legat de începuturile marcate de Roy Cohn (Jeremy Strong, într-un rol remarcabil). Avocat notoriu în perioada de sfârșit a Războiului Rece, acesta se laudă constant în palmares cu condamnarea lui Ethel și Julius Rosenberg. Pentru cei mai puțin interesați de istoria Războiului Rece, precizăm că aceștia, soț și soție, au fost oameni de știință americani implicați în cercetarea nucleară americane, care au spionat pentru URSS și i-au transferat secretele bombei atomice lui Stalin, iar această faptă a lor a avut drept urmare că tot lagărul comunist, inclusiv România, a mai stat o jumătate de veac "eliberat" de sovietici.
Roy Cohn așadar, un prădător natural în lumea afacerilor și politicii new-yorkeze, îl învață pe tânărul Donald câteva reguli de comportament agresiv. Chiar dacă sunt inițial adresate doar omului de afaceri, publicul va recunoaște ușor ecourile din campaniile viitorului politician. Poate cea mai celebră, dincolo de obișnuitele reflecții despre jungla urbană, despre "omul e lup pentru om", șamd, ultima atrage atenția: "adevărul nu există". Așadar, Adevărul a murit! Trăiască post-adevărul!
Textura filmului este inspirată direct din filmele noului Hollywood din anii '70. Alegerea stilistică adaugă o senzație de realitate, căci pare că ar fi putut fi un film de ficțiune sau chiar un documentar turnat tocmai în acei ani. Avem senzația că avem în fața ochilor un personaj istoric, cu care putem empatiza pentru că este îndepărtat în timp, mai degrabă decât cu exagerarea politică din prezent, care ne-ar putea îngrijora tocmai pentru că acțiunile acesteia din urmă se află în desfășurare și ne-ar putea atinge peste doar câteva luni.
Impresionează interpretarea lui Sebastian Stan nu doar pentru că este un excelent studiu de caracter (un mare plus al filmului, de altfel!), ci mai ales pentru că nu își discreditează personajul real. Grimasele celebre ale lui Trump sunt doar schițate, mai degrabă decât exagerate. Coafura caracteristică este prezentă și ni se atrage atenția asupra ei, dar de exemplu, atunci când protagonistul se aranjează discret în oglindă, Sebastian Stan interpretează atât de natural, încât elementul caricatural este dezamorsat. Iarăși, ambiția este prezentată mai degrabă ca naturală pentru un om de afaceri decât ca un morb care roade și se răspândește toxic. Rămâne în picioare, bineînțeles, și plăcerea estetică pură a evocării acestor timpuri, plăcere care se leagă mai degrabă de mărirea și decăderea din filme de gangsteri precum Goodfellas / Băieți buni (Scorsese, 1990), în care dezvoltarea economică a perioadei reaganiene producea figuri de hybris în mediile de afaceri mai mult sau mai puțin legitime.
The Apprentice - Povestea originii lui Trump este o reușită care transcende momentul politic actual. În primul rând, datorită nuanțării empatice pe care Ali Abbasi, regizorul filmului, și Sebastian Stan o investesc în creionarea protagonistului. Mai mult, pentru publicul românesc și, în special, bucureștean, ar putea da de gândit această pledoarie pentru ambiție în afacerile imobiliare, dincolo de ipocrizia conservării unor țesuturi urbane nefuncționale.